LGBT, mituri, manipulare și implicarea preoților în politică. Despre religia și credința din UE, văzute din interior

Interviu cu Oleg Ciubotaru, preot în Spania

Are rădăcini în nordul R. Moldova, studii la București și Cluj, iar de 13 ani este preot într-o parohie din Spania, care adună credincioși din aproape toate zonele României Mari. 

Oleg Ciubotaru, paroh al bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Madrid, vorbește într-un interviu pentru ZdG despre religia din spațiul european și falsurile despre UE răspândite de preoții din R. Moldova, despre libertatea de exprimare ca valoare europeană și respectul între oameni drept lecție de viață învățată în Spania.

„Cred că Biserica Ortodoxă din Moldova va pierde, prin comportamentul în aceste alegeri parlamentare, generația asta de tineri care acum aspiră pentru integrare europeană”, consideră părintele. „Orice argument împotriva Uniunii Europene, de fapt, este desființat de ceea ce s-a întâmplat în România”, concluzionează el.

— Să începem cu rădăcinile. Sunteți originar din Cotova, Drochia. Cine a aprins pentru dumneavoastră candela credinței, astfel încât să decideți că drumul dumneavoastră în viață va fi propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu și că vreți să deveniți preot? 

— De obicei, lucrurile religioase se învață în familie. În familie le-am deprins și eu. Am crescut într-o familie creștină, practicantă. Ei bine, părinții au devenit practicanți un pic mai târziu, fiind crescuți în perioada sovietică, dar bunicii, care stăteau cu noi în aceeași curte, erau foarte religioși. De pe la zece ani mergeam la biserică, dar o contribuție importantă la educația mea ca viitor preot a avut-o părintele Ioan Grigoraș, chiar dacă în ultima perioadă am avut concepții diferite asupra multor aspecte. După școala din Cotova am mers direct la seminar la București. Era 1995. Apoi m-am mutat la Cluj, unde am făcut facultatea de teologie și ulterior mi-am luat și o diplomă de masterat. 

— Studiile în România și faptul că sunteți parte a Bisericii Ortodoxe Române sunt alegeri conștiente sau rezultatul unor întâmplări?

— Cred că am făcut ceea ce am simțit eu că este corect. Au fost gânduri, la un moment dat, 

de întoarcere acasă, recunosc, dar am rămas pentru că mi-am întâlnit soția. Este clujeancă și am fost colegi de facultate. După facultate ne-am căsătorit și am fost hirotonit pentru o parohie din județul Cluj – Săcel. Am fost preot acolo aproape șase ani, până când am hotărât că ne mutăm în Spania.

— Dar plecarea din Moldova a fost cumva influențată? Există un seminar de teologie și la Chișinău.

— Mi-am dorit eu să merg în România la studii.

— Identitatea românească își are rădăcinile în copilăria alături de bunici?

— Probabil. Cel puțin, bunicul, și chiar îmi pare rău că nu am profitat de timpul cu el ca să-mi povestească mai multe, își aducea aminte cu drag de perioada armatei de la Iași. Știa în lux de amănunte drumul până la Iași, pe care îl făceam și eu când mergeam spre București. Vorbea cu atâta emoție. Vă dați seama ce perioadă frumoasă a prins – perioada interbelică! Deci, nu știu dacă acesta a fost un moment decisiv, dar mi-am dorit studii în România și, slavă Domnului, așa s-a și întâmplat.

— În decembrie 2012 v-ați mutat totuși în Spania. Cum ați ajuns la o asemenea decizie?

— Nici eu, nici soția nu suntem aventurieri, dar de câteva ori în timpul preoției în România am avut propuneri de a veni în Spania. Episcopul de aici mă cunoștea și demult avea dorința de a înființa o parohie la Madrid special pentru basarabeni. De două ori am refuzat, convins fiind că vreau să rămân în România, dar 2012 era anul în care simțeam că intrasem într-o plafonare, parcă simțeam că cei din parohie, mai ales consilierii, nu sunt foarte implicați. Erau anumite lucruri care m-au convins că trebuie să fac o schimbare. Mai ales pentru că am înlocuit un părinte în Spania într-o vacanță și am simțit un alt ritm al vieții, al parohiei în diasporă, ceea ce nu o simțeam într-o parohie de sat, unde erau mai mulți vârstnici. Și atunci am luat această hotărâre bruscă, pot să zic așa, dar asumată totodată.

— Prin ce se deosebea ritmul vieții în diasporă? Era o altă atitudine a enoriașilor, o apropiere mai mare de biserică?

— Da, este un alt ritm duhovnicesc, adică familii mai tinere, mai dornice, mai implicate, într-o oarecare măsură. Dar ceea ce pe mine m-a bucurat și mă bucură în continuare este faptul că această parohie a plecat la drum drept una pentru basarabeni, dar, cu timpul, au început să vină credincioși din alte părți din România. S-a întâmplat ceva ce nu aș fi putut intui nici în cele mai frumoase visuri că poate fi posibil – să fiu preot într-o parohie unde să am credincioși din aproape toate zonele României mari de cândva. Și acest lucru mă încântă foarte mult.

— Dar începutul cum a fost? Care era percepția despre această țară?

— Începutul parohiei a fost destul de dificil pentru mine, pentru că am pornit totul de la zero. Din primele zile în care am venit în Madrid, a trebuit să găsesc un spațiu pe care să-l amenajez provizoriu, fără ajutor financiar, din propriii bani. Așa s-a întâmplat. Nu am venit la o parohie deja formată. Apoi au urmat întâlniri cu credincioșii, ca să afle oamenii despre locul în care ești. Bineînțeles, spațiul este cu chirie, pe care trebuie să o plătești lunar. Au fost niște provocări. Nu a fost deloc simplu.

— Cum v-a întâlnit Spania, ca stat european, din punct de vedere al deschiderii față de religia creștin-ortodoxă și intenția de a întemeia o parohie?

— Chiar dacă nu aveam actele necesare, am avut o bună deschidere a Spaniei ca stat și a Madridului ca și oraș la orice etapă: ca să închiriem un spațiu, ca să începem activitățile acolo, ca după aceea să facem o reparație și așa mai departe. A fost foarte, foarte bine și este în continuare, adică din punct de vedere religios mai ales. Poate ceea ce este important să știe oamenii este că în țările europene există libertate de a te manifesta ca religie. Dacă nu exista această libertate, nici nu puteam să reușim să înființăm atâtea parohii la nivel de Spania sau de Italia, sau de alte țări. Este un semn că ei au avut toată bunăvoința față de noi, cu toate că am venit cu o religie care nu este a lor, deși suntem foarte apropiați.

— Cum sunt moldovenii pe care îi cunoașteți și cum i-ați găsit în 2012, când ați ajuns în Spania? Era anul 2012, o perioadă dificilă pentru moldovenii din diasporă. Încă nu era liberalizat regimul de vize pentru R. Moldova. 

— Era, într-adevăr, o perioadă de criză, mai ales din punct de vedere al locurilor de muncă pentru bărbați. De exemplu, primele întâlniri cu basarabenii au fost acolo unde venea papetăria. Foarte mulți moldoveni nu aveau de lucru. Chiar la prima renovare mai importantă a spațiului au venit la muncă vreo 12 bărbați și niciunul nu avea o slujbă. După ceva timp, s-a rezolvat problema, dar în acea perioadă era complicat, mulți aveau de gând să revină acasă. Acum, majoritatea familiilor de basarabeni pe care le cunosc sunt bine așezate și integrate.

— Ați reușit și dvs. să vă integrați…

— Am reușit, printr-un proiect al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, să obținem finanțare pentru cumpărarea unui spațiu al bisericii. Spațiul a costat 365 de mii de euro, iar Departamentul ne-a finanțat cu 301 mii euro. Acum, împreună cu un arhitect, am expediat demersurile pentru a începe construcția. O să mai dureze. Primul spațiu l-am amenajat așa cum s-a putut, aici deja trebuie să mergem cu proiect de construcție, cu aprobare de la primărie. Cu ajutorul Domnului, vom avea un spațiu pentru care nu vom avea emoții că ar putea fi luat înapoi, pentru care nu vom plăti chirie lunară.

— Urmăriți ceea ce se întâmplă în R. Moldova? Mă refer la viața politică, dar și la problemele societății.

—- Da, da, urmăresc.

— În Republica Moldova, mai ales în campaniile electorale, în spațiul public apar o mulțime de falsuri despre Uniunea Europeană. Multe dintre acestea sunt răspândite de fețe bisericești din R. Moldova…

— Bineînțeles, sunt foarte revoltat de ceea ce se întâmplă. Este o realitate și nu face deloc cinste bisericii. Lucrurile sunt generalizate și omul, mai ales cel care nu merge neapărat la biserică sau nu are un duhovnic, în aceste momente, de cele mai multe ori, percepe că toți preoții sau episcopii sunt așa. Se face mult rău bisericii prin astfel de comportamente.

— Vreau să mă opresc puțin la niște declarații, falsuri promovate inclusiv de preoți, și aș vrea să-mi spuneți cum stau lucrurile într-o țară europeană. Înaintea alegerilor prezidențiale din 2016, mai mulți preoți, susținuți de anumiți politicieni, dar și de canalele de Telegram pro-ruse, au afirmat că Occidentul va forța R. Moldova să adopte „valorile LGBT” prin Maia Sandu. La scrutinele anterioare, aceiași politicieni au criticat procesul de integrare europeană și au avertizat despre intențiile UE de a forța Moldova să adopte căsătoriile între persoanele de același sex. Cât este de adevărat acest discurs al bisericii că o țară europeană este impusă să adopte anumite valori?

— Bineînțeles, este foarte forțată această declarație și amplificată artificial problema cu comunitatea LGBT. Poate există cazuri izolate când se ajunge la niște exagerări la acest subiect în anumite țări, dar să se spună că odată cu integrarea europeană se vor impune, sută la sută, anumite lucruri și încă la nivel național, este un fals. Este, fără doar și poate, un mod de manipulare. Rămân la ideea că problema nu este una atât de mare, cât este amplificată prin astfel de discursuri.

Niciodată biserica, atât ortodoxă, cât și catolică, nu va fi de acord să cunune două persoane de același sex. Și e normal să fie așa. Nimeni nu poate impune acest lucru. Ca reprezentanți ai bisericii, trebuie să fim vigilenți și să avem un cuvânt de spus la acest subiect, dar elegant, nu cum s-a făcut și pe la Chișinău, cu ieșirea în stradă, cu toate circurile alea, cu copii. De exemplu, când la școala copiilor noștri apare acest subiect în discuție, părinții au un cuvânt foarte serios de spus în privința modului în care se pun accentele, ca să nu fie exagerate lucrurile.

Deci, biserica trebuie să aibă o comunicare corectă și elegantă, fără comunicate de care am văzut în perioada pandemiei și după. Trebuie să fie persoane adecvate la nivel de mitropolii, de episcopii, bine pregătite, care să aibă un cuvânt corect de spus. Un exemplu pozitiv în acest sens este România, care de ani buni este în lumea europeană și a știut cum să comunice anumite lucruri în societate. Mă refer la relația biserică-stat.

— Vorbind despre această comunicare, ați spus că ați văzut cum s-a desfășurat anul acesta la Chișinău marșul Pride, o manifestație în susținerea drepturilor persoanelor LGBT. Și în acest an, partide pro-ruse au organizat un marș al familiei în aceeași zi.  Au participat credincioși și preoți care, purtând cruci și agheasmă, au scandat „Rușine”, „Vrem siguranță în stradă și acasă”. Spuneți-mi, vă rog, există într-adevăr un pericol la adresa siguranței într-o țară în care aceste persoane se bucură de drepturi de 20 de ani deja? Ce fel de pericole există?

— Eu cred că, mai degrabă, ceea la ce am putea acorda mai multă vigilență este modul în care sunt educați copiii. Chestia asta poate fi promovată în școli. Este bine ca în școli, copiii,  de la o anumită vârstă, să înțeleagă că noi, drept oameni și creștini, noi nu trebuie să-i urâm (pe reprezentanții comunității LGBT, n.r.), în primul rând. Pentru că felul în care se manifestă biserica pe acasă este o formă de ură. Până la urmă, în relația noastră cu ei nu se anulează porunca dragostei pe care o dă Hristos. Hristos nu spune: să ne iubim unii pe alții, dar pe aceștia sau ceilalți să-i eliminați, să nu-i mai iubiți.  Aici este, până la urmă, esența. Dar păcatul e păcat, și trebuie să spunem anumite lucruri. Eu cred însă că noi stăm prost la nivelul comunicare: se consideră că pe un reprezentant al acestei comunități ai voie să îl batjocorești, să-l bați. Asta, din păcate, se promovează. Atitudinea asta nu ne face cinste. Condamnăm păcatul, nu oamenii.

— În Spania, căsătoria între persoanele de același sex este legalizată din 2005, după Țările de Jos și Belgia. Cum influențează asta viața de zi cu zi a oamenilor? Este impus cineva să binecuvânteze aceste cupluri?

— Nimeni nu impune. Cine vorbește astfel nu cunoaște situația. Eu, recunosc, nu sunt de acord cu astfel de căsătorii. Dar spaniolii îi respectă așa cum sunt, respectă alegerea fiecăruia, nu fac din asta caz.

— Nu ies în stradă cu agheasmă și cruci?

— Nu, nu. Și în Madrid, apropo, are loc cel mai mare marș LGBT din toată Europa. Trăim aici, în Madrid, reprezentanți ai diferitor nații, religii, culturi. Atât timp cât ne acceptăm așa cum suntem și ne respectăm, putem conviețui. Dar felul de a fi al spaniolilor este de a respecta pe toată lumea. Biserica catolică nu-i dă afară, e clar lucru. Poate ei mai mult decât alții au nevoie de o consultare, să zicem, duhovnicească.

— Mitropolia Moldovei consideră, opinie exprimată public într-un comunicat de presă din 2022, că acest „flagel distructiv trebuie oprit prin orice mijloace”, deoarece „murdărește moralicește societatea noastră declarată ortodoxă și care susține valorile familiei”. Ce valori tradiționale ale familiei sunt amenințate de integrarea europeană? Dvs. aveți rădăcini și formare în estul Europei, ați simțit astfel de amenințări în Europa? A trebuit, ați fost impus să renunțați la anumite principii și valori?

— Nu știu, n-am simțit așa ceva. În orice circumstanțe, ca biserică, ca societate civilă, atât timp cât ținem la valorile noastre tradiționale, trebuie să fim atenți. Având copii, trebuie să fim vigilenți, pentru că au mai fost cazuri în care s-a dorit ca anumite lucruri să fie promovate în școli de unele organizații. Dar atunci când se spune că prin integrarea europeană se impune, fără doar și poate, adoptarea unor decizii sau că nu se respectă familia tradițională sau ceva de genul acesta, este un fals.

— Când reveniți în R. Moldova, se întâmplă ca oamenii să opereze cu mituri sau falsuri atunci când vorbesc despre Spania sau despre Uniunea Europeană?

— Da. Am observat chiar persoane apropiate care percep greșit unele lucruri, dar nu cred că pentru ei părerea mea contează. Am avut și discuții în contradictoriu cu rudele. Ei consideră că asta este adevărata ortodoxie, că astfel trebuie apărată ortodoxia și nouă, celor care stăm în Europa, ni s-au spălat creierele. Uneori, nici nu mai putem face față unor astfel de discuții.

— Când s-a liberalizat regimul de vize cu UE, Biserica Ortodoxă din Moldova spunea că „Europa ne arată un mod de existență fără Dumnezeu”, că o să „distrugă întreaga civilizație ortodoxă”. Cât adevăr este în asemenea declarații?

— Sunt falsuri. Că în țările europene oamenii s-au îndepărtat de biserică și sunt mai puțini practicanți este o realitate. Mai puțin în Spania. Pentru că, la nivel de Madrid, sunt unele parohii catolice care slujesc la fel ca noi la parter de bloc. Înseamnă asta că totuși  comunitățile au credincioși. Distanțarea s-a făcut din libertate proprie, nu pentru că cineva ar fi impus lucruri care i-au îndepărtat de biserică. Este fals.

— În preajma alegerilor prezidențiale din 2016, dar și cinci ani mai târziu, în contextul alegerilor parlamentare, unii preoți ai Mitropoliei Moldovei, alături de actori politici și presa pro-rusă, au afirmat că „Maia Sandu și UE vor scoate religia din educație și vor închide biserici și mănăstiri”. Este aceasta o realitate în Uniunea Europeană? A cerut UE Spaniei să nu mai studieze religia și a închis localuri de cult?

— Sunt de-a dreptul ironice astfel de afirmații. Unii se încurcă în istorie, chiar dacă atât de mult le place să se întoarcă către Uniunea Sovietică. Probabil, ei nu știu că anume atunci s-au întâmplat astfel de lucruri. Nu cred că au vreun exemplu din acest punct de vedere. Este total eronat. Dar, dacă ei spun astfel de lucruri, înseamnă că au oameni care pot să creadă în aceste falsuri. Avem și credincioși foarte naivi. Acest lucru este îngrijorător, pentru că astfel de falsuri vor avea și rezultate. Înseamnă că situația este foarte gravă.

— Cum explicăm credincioșilor, dar și oamenilor de orice confesiune, faptul că Patriarhul Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse sfințește tancurile trimise în Ucraina, o altă țară ortodoxă, pentru a ucide oameni; binecuvântează icoane și cruci gravate cu inițialele președintelui Vladimir Putin, trimise soldaților implicați în războiul care durează mai bine de trei ani?

— Cine înțelege cum stau lucrurile cu adevărat o să înțeleagă și care este scopul unor astfel de acțiuni, însă pe cei care sunt plini de propagandă rusă n-o să-i putem convinge cu nicio explicație. Așa cum găsește propaganda rusă argumente pentru acest război, așa și cei manipulați vor îndreptăți și biserica în acest caz.

— Ce ar trebui să facă preoții din Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Moscovei care susține războiul dus de Rusia în Ucraina? Zeci de preoți au trecut deja la Mitropolia Basarabiei.

— Să nu credem că toți preoții din Mitropolia Chișinăului, care ține de Patriarhia Rusiei, sunt de acord cu războiul. Ei consideră că doar fac parte în această structură bisericească și merg înainte. Problema e atunci când deja există precedente cum ar fi cazul din satul Grinăuți, raionul Rîșcani, când preotul Constantin Turtureanu, care a trecut de la Mitropolia Moldovei la Mitropolia Basarabiei, a fost scos cu forța din biserică. Este scandalos. Se încearcă o altă metodă de a reuși să oprească dorința parohiilor de a trece la Mitropolia Basarabiei. Cred că dacă nu se vor lua anumite măsuri și din partea statului pentru elucidarea cazului, lucrurile acestea se vor repeta. Va fi ca un precedent.

— Ar trebui preoții – din Moldova, Rusia, Spania, din orice țară – să aibă un discurs pentru încetarea conflictului? Ce ar putea să le spună enoriașilor? Ce le spuneți dvs.?

— Adresarea către enoriași în biserică este o chestiune foarte sensibilă. Eu am credincioși în biserică care sunt împotriva războiului, dar și persoane apropiate care consideră că ce fac rușii este bine. Trebuie să înțelegem că atunci când bisericii îi este interzis de a se implica în politică, atunci se referă la ambele părți. Nu poți să te implici promovând Rusia, dar nici să promovezi alte lucruri. Noi suntem preoți pentru ambele tabere.

— În R. Moldova, ați recunoscut și dumneavoastră, preoții se implică foarte mult în politică, în campaniile electorale. Cum e starea de lucruri în Spania, cum se manifestă  preoții catolici?

— Nu știu. Eu nu știu realitatea bisericii catolice, dar eu nu prea văd ca biserica catolică să se implice. Pot să spun că la nivel de Patriarhie Română, indiferent dacă suntem în țară sau în diasporă, nu avem voie să facem politică, indiferent de ce concepții avem. Nu avem voie, mai ales de pe amvon (tribuna de pe care se predică sau se citește Evanghelia în biserică, n.r.). Sper ca în R. Moldova să nu se ajungă și la cealaltă extremă, în care să se facă politică invers. Pentru că nici așa nu e bine. Fiecare preot trebuie să-și caute de cele ale slujirii, preoției.

— Cum, în viziunea dumneavoastră, trebuie să fie un preot? Ce trebuie să facă? Cum să se comporte? Cunoașteți astfel de preoți în R. Moldova, de exemplu, care au această coloană vertebrală și respectă toate valorile și canoanele?

— Să nu se compromită politic. Acesta e cel mai important lucru și cea mai mare problemă. Să aibă o comunicare pozitivă cu autoritățile locale și chiar cu cele republicane, dar în limita relațiilor corecte. Din punctul meu de vedere, cu anumite excepții, felul în care lucrurile s-au derulat în România sunt, să zicem, acceptabile. Repet, cu excepțiile de rigoare. Relațiile trebuie să fie în limita bunului simț, adică, dacă s-a făcut o donație de la primărie sau de la consiliul raional, să fie o chestiune clară și documentată, pentru ca ulterior să nu apară pretenții – dacă te-am ajutat ca parohie, trebuie să-mi faci campanie electorală. Cred că asta este o relație corectă între preot și autorități.

— Deci, în Spania nu poate să existe situații în care un preot să iasă și să promoveze un candidat electoral, de exemplu?

— Nu cunosc atât de bine situația, dar nu am văzut așa ceva.

— Ce este pentru dumneavoastră Uniunea Europeană și cum este percepută din interior, după atâția ani trăiți în Spania? 

— Nicio orânduire statală nu este perfectă, dar, cu siguranță, Uniunea Europeană poate să aducă în Moldova un alt nivel de viață. Cei care se sperie de Uniunea Europeană trebuie să se uite la felul în care s-a dezvoltat România. Eu sunt din 1995 în România și știu cum s-a trăit în România în 1995, cum s-a trăit în 2000, cum s-a trăit în 2007 și cum a început să crească România după 2007. Orice argument împotriva Uniunii Europene, de fapt, este desființat de ceea ce s-a întâmplat în România, fără ca să aducem și alte exemple. Uniunea Europeană este o zonă în care se respectă libertatea religioasă a oricărei religii și eu cred că lucrul acesta nu poate să fie negat.

— Ce ați prelua din Spania și ați aduce în R. Moldova, de exemplu, la nivel de valori, tradiții, mentalitate, organizare de stat?

— În primul rând, aș aduce respectul dintre oameni. Este ceea ce ne lipsește. În R. Moldova, noi suntem împărțiți pe categorii: sociale, educaționale, religioase. Respect – aici, indiferent ce muncește omul sau din ce țară provine, există respectul omului față de om și eu cred că acesta este un atu foarte important.

— Și care sunt lecțiile din Spania pe care poate nu le-ați fi cunoscut dacă ați fi rămas în R. Moldova? Lecții de viață.

— Cu siguranță, am învățat că libertatea de exprimare este foarte importantă la nivel de democrație. Am învățat felul spaniolilor de a fi simpli și de a trăi simplu, fără mari fudulii, cum se întâmplă la noi, de a trăi viața liniștit și frumos, de a zâmbi și de a se bucura.

— Cum vedeți de la această depărtare geografică, dar și de timp, situația actuală din R. Moldova?

— Îngrijorătoare. 

— De ce? 

— Sunt îngrijorat de ce se va întâmpla după alegerile parlamentare. O parte a societății a rămas cu anumite concepții și poate fi ușor manipulată. Avem mari probleme la nivel de educație, mai ales în mediul rural, iar această masă este cel mai ușor de manipulat. Biserica, din păcate, nu gândește pe termen lung în momentul de față cu atitudinea sa. Cred că Biserica Ortodoxă din Moldova, mai ales Mitropolia Moldovei, va pierde, mai ales prin comportamentul în aceste alegeri parlamentare, generația asta de tineri care acum aspiră pentru integrare europeană. Sper să nu se întâmple acest lucru, dar va pierde această generație de tineri – bună din multe puncte de vedere, inclusiv al educației și atitudinii civice.