Cum revenim acasă fiind departe de casă

Suntem la început de vară, sezonul în care locuitorii oraşelor canadiene îşi părăsesc locuinţele cam la fiece sfârşit de săptămână, petrecându-şi timpul liber sau în alte oraşe, amplasate în munţi, sau pe malul unor lacuri cu plaje, sau chiar pe malul oceanului, pe coasta de vest a Canadei.

Întâlnirile cu consângenii, pentru moldoveni, sunt asemeni unei sărbători. Pe 4 iunie, am avut ocazia, un debut pentru comunitatea noastră, de a participa la o petrecere dedicată copiilor. Ziua Internaţională a Copiilor a fost organizată în aer liber, de grupul de iniţiativă „Mămici cu Pici”, coordonator şi iniţiator fiind Marina Ciobanu, şi opt alţi membri ai aceluiaşi grup: Inga Leahu, Inesa Ursu, Victoria Prepeliţă, Victoria Mstoev, Elena Straicu-Celonenco, Ludmila Grama, Cristina Nacu şi subsemnata. Cât de mult bucură inima şi încântă ochii fericirea de pe chipurile celor mici, dar şi a celor mari. Pe 10 iunie, concetăţenii noştri au avut marea bucurie de a admira, dar şi de a participa, prin dans, la un alt eveniment de excepţie aici, în Calgary, cu doi artişti din Moldova, Irina şi Anatol Bivol. Turneul celor doi artişti în Canada a început la Edmonton, capitala provinciei Alberta, urmând Calgary, Toronto, iar Montrealul fiind lăsat la urmă, ca cireaşa de pe tort. Showul pentru Calgary a fost organizat de Victoria Prepeliţă şi soţul ei, Andrei Volciuc, o familie tânără de moldoveni stabiliţi aici de ceva vreme (povestea Victoriei şi a soţului ei, Andrei, va fi publicată în unul din numerele următoare ale Ziarului de Gardă). O mulţime de alţi moldoveni s-au oferit să facă voluntariat, ajutând la pregătirea localului şi la îndeplinirea altor sarcini legate de organizare. Toată echipa organizatorică şi-a oferit timpul voluntar, chiar dacă majoritatea membrilor ei nu au nicio conexiune cu lumea artistică. Toţi, din iniţiativă proprie, au oferit tot ce au putut pentru a face atmosfera de sărbătoare mai aproape de ceea ce ne aminteşte de casă. Voluntariatul e ceva ce nu prea am întâlnit în Republica Moldova când eram în ţară, excepţie fiind doar şcoala, şi acolo însă se considera parte din munca profesorului de organizare a evenimentelor din curriculumul şcolar.

La spectacol au fost prezente aproximativ 90 de persoane adulte plus copiii. Am crescut cu piesele celor doi artişti şi datorită acestui eveniment ne-am reamintit momentele copilăriei şi adolescenţei noastre împreună cu unii părinţi care se află în vizită. Nostalgic, dar plăcut, muzica – toată, oricât de tristă ar fi, readuce la viaţă trecutul, şi mereu îţi dă satisfacţie sufletească. Cel puţin aşa e în cazul meu, dar şi pe chipurile celor prezenţi am putut citi satisfacţie, o bucurie anume pe care doar departe de casă o poţi avea, dar şi înţelege. Nici nu am visat să întâlnesc aceşti artişti în carne şi oase atât de departe de patrie, la 8 mii de kilometri. Orice e posibil în zilele noastre, iar dorinţa creşte la o asemenea distanţă. Ai vrea să fii parte din acea societate, acolo, pe pământul natal, dar posibilităţile reduse nu-ţi permit, şi e prea mare luxul de a te întoarce acasă, şi e prea scurtă viaţa pentru a nu vedea şi a nu fi parte la frumuseţile ei.

Vreau să împărtăşesc cu cititorii Ziarului de Gardă unele comentarii de după show:

Elena: „M-am întors în copilărie, deşi, fiind în Canada, îmi părea că nu o să mai am ocazia!”

Marina: „Păvălaş” chiar m-a luat de mână şi m-a dus în copilărie, iar „Zurgălăii” mi-au trezit nostalgie şi amintiri legate de familie, pentru un moment mi s-a părut că chiar eram acolo şi nu aici, departe. „Trenule” îl ascultam fiind copii, încălzindu-ne la sobă!”

Victoria, coordonatoarea evenimentului: „Am dansat puţin. Eram cam stresată, dar „Trenule” şi „Ciocolata” mi-au adus aminte de verile petrecute la taberele pentru copii. Aveam vreo 9-10 ani pe atunci, însă dansam/zburdam de rupeam sandalele.”

Cristina: „Cântecele „Zurgălăi” şi „Trenule” mi-au reamintit de Moldova, de rudele, prietenii cu care ne avântam în petreceri. Am simţit că, indiferent de câţi ani voi avea şi unde mă voi afla, în suflet tot moldoveancă voi rămâne. Aici îmi lipsesc enorm tradiţiile şi cântecele noastre la petreceri, dar şi la alte evenimente. Mulţumită organizatoarei, Victoria Prepeliţă, a fost posibil să ne simţim acasă la o petrecere de două ore.”

Mulţumim artiştilor Irina şi Anatol Bivol din partea comunităţii de moldoveni din Calgary, mulţumim echipei de organizare pentru acea seară minunată.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *