Fotografa Carolina Dutca: „Conservatismul naşte frici”
Tinerii creativi, ieşiţi din tiparele impuse de conservatismul regiunii transnistrene, sunt priviţi cu suspiciune, dar nu şi izgoniţi de acolo, spune Carolina Dutca, o tânără fotografă rebelă din Tiraspol. Aceasta lucrează la proiecte dedicate oamenilor şi problemelor despre care se tace.
Deşi a fost ameninţată de KGB-ul din stânga Nistrului pentru că a îndrăznit să organizeze o expoziţie de fotografii despre tinerii de altă orientare sexuală, fotografa nu a renunţat, nu s-a lăsat intimidată şi a continuat să dezvăluie problemele sociale din regiune, trecute adesea cu vederea.
În afara tiparelor
Carolina Dutca trăieşte la etajul patru, într-un apartament al unui prieten de al său. Apartamentul în care locuieşte este cu pereţii jerpeliţi, tavan fisurat şi cabluri electrice ce atârnă din pereţi ca tentaculele unei caracatiţe. Ne învăluie mirosul cald de la beţişoarele aromatice care ard încet pe pervaz sau lângă rafturile ce se îndoaie sub greutatea cărţilor ticsite pe ele. Acest loc este spaţiul ei de nebunie, de creaţie, unde timpul parcă se opreşte şi îi permite să creeze, înarmându-se cu aparatul foto sau cu pensulele şi tuburile cu vopsea.
„E greu să trăieşti aici dacă ieşi din tiparele impuse de aceste locuri. Îmi este teamă că, într-o zi, îmi vor interzice să părăsesc regiunea şi niciun avocat moldovean nu mă va putea salva, pentru că aici legile şi justiţia sunt separate. Da, probabil de asta îmi este cel mai mult frică”, recunoaşte Carolina, făcându-ne o excursie prin apartament.
„Prietenul mi-a permis să decorez cum vreau această casă, ceea ce am şi făcut. Mi-am amenajat un loc în care să mă simt bine şi care să mă reprezinte. Aici fotografiez, aici învăţ, aici dorm, aici îmi adun prietenii, aici este o mică lume unde pot să fiu liberă”, zâmbeşte tânăra de 22 de ani, cu părul tuns scurt şi buzele rujate în bordo-închis.
„Am înţeles că te poţi dezvolta oriunde”
Carolina Dutca este originară din Bender. Acum câţiva ani, s-a mutat la Tiraspol. Tânăra călătoreşte foarte mult pentru plăcere, dar în special pentru noul său proiect fotografic „Beauty stereotypes”, prin care încearcă să capteze o altfel de frumuseţe. „Acest proiect nu are un termen limită. Vreau să fotografiez în întreaga lume. Am reuşit deja să fotografiez în Moldova, Ucraina, Germania, Spania şi vreau să ajung în cât mai multe ţări. Vreau să povestesc cum societatea a creat stereotipuri care distrug vieţi. Acum mai lucrez şi la un proiect despre violenţa domestică asupra femeilor din regiunea transnistreană, lucru despre care aici nu se vorbeşte. Vreau ca, văzând aceste fotografii, femeile care au fost victime ale violenţei domestice să înţeleagă că pot ieşi din asta şi că, dacă vor pleca, lumea nu se va prăbuşi. În acest scop, am nevoie de modele pozitive, care arată că poţi pleca şi că poate fi mult mai bine decât a fost”, ne spune tânăra, care recent a lansat proiectul „No Silence” – despre homosexualii din regiunea transnistreană. Însă, Carolina nu a putut să prezinte aceste fotografii în partea stângă a Nistrului din cauză că proiectul a fost respins de aşa-numitele organe de drept ale regiunii, care i-au interzis să-l prezinte, ameninţând-o telefonic. „Problema a ţinut nu doar de autorităţi – evident că şi societatea era orientată negativ. E o temă absolut închisă pentru această regiune. Şi ce am făcut eu este practic prima încercare de a discuta acest subiect pe teritoriul Transnistriei. În stânga Nistrului, toată lumea simulează că fenomenul ar fi inexistent şi că o astfel de problemă nu există. Cred, cel puţin sper, că prin aceste istorii şi prin faptul că ele au devenit publice voi putea măcar un pic să schimb opinia oamenilor şi să-i fac să înţeleagă că prin atitudinea lor radicală, negativă generează numeroase probleme unor oameni care în principiu nu le-au făcut nimic rău. Avem o societate conservatoare şi statul încearcă în toate felurile să susţină acest conservatorism. De aceea, cred că trebuie să lucrăm şi cu societatea, şi cu administraţia într-o anumită măsură – una este legată de alta… Recunosc, acea situaţie m-a făcut să mă gândesc să plec şi să nu mă mai întorc. Simţeam cum mă sufoc, dar, analizând, am înţeles că dezastrul de aici este şi o sursă de inspiraţie, cu asta poţi să lucrezi, asta trebuie să arăţi. Aici nu poţi să nu fotografiezi şi să nu faci proiecte sociale. Am înţeles că te poţi dezvolta oriunde, doar este nevoie de multă dorinţă şi să nu te aştepţi ca totul să ţi se aducă pe tavă. Ca să faci ceva aici, trebuie să fii optimist şi să nu te dai bătut”, povesteşte fotografa.
„Dacă nu te pot influenţa, încep să te preseze”
Pe lângă fotografie, Carolina Dut-ca era pasionată şi de ştiinţă. Mai mult, aceasta a studiat 5 ani la facultatea de medicină din regiune. „La începutul cursului 6 am renunţat. Nu mai suportam presiunea lor. Aici este aşa: dacă nu te pot influenţa, atunci încep să te preseze… Când m-am înscris la facultatea de medicină a fost pentru că voiam să mă ocup de ştiinţă şi cercetări în medicină. În toţi aceşti ani mi s-a făcut silă de asta din cauza profesorilor de acolo. Nu ştiu când îmi va trece această stare şi voi putea reveni la ştiinţă”, spune tânăra, a cărei cameră este plină cu eprubete şi rafturi cu manuale de medicină.
„Vreau ca oamenii de aici să fie toleranţi şi mai buni, poate chiar şi mai educaţi. Aici sunt foarte mulţi tineri talentaţi, dar puţini au unde se manifesta. Deşi sunt multe galerii de stat, acestea sunt ticsite cu picturi vechi, făcute încă în anii `50, şi care sunt foarte conservative. Vreau să dispară acest conservatism, care naşte frica pentru ceva nou, ceva altfel, oameni care se deosebesc de ceilalţi”, subliniază Carolina.
