Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Votăm Parlamentul sau Unirea?

Votăm Parlamentul sau Unirea?

PD se pregăteşte de alegeri. Nu ştiu dacă de alegeri avem nevoie, după ce am ales de atâtea ori şi fără rost? Alegerile care vin nu sunt ale noastre şi nici pentru noi. Avem nevoie de altceva: Comitetul de Rezistenţă Naţională, dacă se vrea ca atare, trebuie să se consacre nu alegerilor din 24 februarie, ci Unirii din 1 Decembrie. Altfel, în câţiva ani rămânem fără populaţie şi pierdem Basarabia…

Credeaţi că nu o să ajungem? Am ajuns. Lumea s-a săturat de toate. De ce? Pentru că trăieşte (dacă trăieşte) nişte vremi în care nu se regăseşte şi într-un stat în care întrebările au tot mai puţine răspunsuri. Surzii şi muţii stau prea „sus”, ca să-i audă pe cei de „jos”, iar cei de „jos” au spart toate „tobele”, bătând şi strigând pe la tot felul de proteste şi sub toate uşile puterii: „staţi, opriţi-vă, nu se mai poate, auziţi-ne şi pe noi, daţi-ne şi nouă o şansă, dacă nu nouă, măcar copiilor şi copiilor copiilor noştri…”. Şi nu e de o zi sau de un an. Dar cum să te înţelegi cu surzii? Dar cu muţii? Timpul, anii, viaţa trec pe alături. Au trecut, de la căderea cortinei de fier de pe Prut, 27. Ce am făcut cu ei? Creduli şi fără experienţă politică în spate, i-am dat, în marea lor parte, pe mâna răilor, nelegiuiţilor şi marilor nesimţiţi. Până în 1994, au fost şi rămân anii Marilor Speranţe şi a Marilor Idealuri Naţionale. După 1994 – anii marilor dezamăgiri şi incertitudini, iar după 2001 – a căderilor şi a decăderilor. Neocomuniştii preiau puterea, liderii Frontului Popular se deconspiră, iar noii „cavaleri politici”, veniţi pe urma lor, urcă pe baricadele revoltei populare (revoluţiei twitter) din 7 Aprilie-2009, şi-o asumă, se compromit pe ei înşişi şi compromit idealurile acestei mici revoluţii anticomuniste. De la 1990 încoace, în R. Moldova s-a speculat destul, şi s-a trădat, şi s-a furat, şi s-a minţit, şi se mai fură, minte şi trădează şi azi. Guvernările, de la un an la altul, au fost tot mai împotriva cetăţeanului, de unde tot mai des poţi auzi vorbindu-se în spaţiul public că lumea s-a săturat să trăiască, că viaţa nu-i viaţă, că leafa nu-i leafă, pensia nu-i pensie, serviciile nu-s servicii, garanţiile de stat nu sunt garanţii, drepturile nu sunt drepturi, legea nu-i lege, parlamentul nu-i parlament, guvernul nu-i guvern, preşedintele nu-i preşedinte, statul nu-i stat. Deşi sunt, figurativ există, ele sunt rupte de viaţă şi de lume. Sunt şi nu-s. Şi nu e tot. Mult mai multe voci decât cele care s-au săturat să trăiască zic (dacă te plimbi printre oameni, fără bodyguarzi) că s-au săturat şi nu mai au nici o poftă să muncească. De ce? Pentru că din muncă cinstită, – zic ei, e imposibil să trăieşti şi că în R. Moldova are un ban de cheltuială nu cine munceşte, dar cine fură. Şi fură tare. Şi fură nu de oriunde, dar din buzunarul şi din patrimoniul statului. De unde această percepţie? Înţeles greşit? Înţeles corect? Înţeles perfect. Sunteţi la mare încurcătură cu alegerile, dlor democraţi, vă chinuiţi şi nu ştiţi când şi cu ce „cărţi” ar fi să daţi lupta pentru viitorul parlament. Întoarceţi miliardul. Puneţi-l pe Şor la puşcărie. Mai aveţi câteva luni şi încheiaţi mandatul. La ce bun două Rapoarte Kroll, dle Plahotniuc, dacă le ţineţi zăvorâte şi „lucraţi” cu ele în dependenţă de interes personal sau de partid, pentru a-i reduce la ascultare şi muţenie pe cei cu credite neperformante sau pe complicii lor. Personal, nu aş avea nimic împotrivă să vă luaţi procentul din banii restituiţi statului (şi puteaţi să o faceţi din start, fără Kroll, era suficient să îi fi pus la treabă, cel puţin pe Chetraru, Gurin şi Leancă), dar din momentul în care aţi trecut furtul pe umerii populaţiei era clar că miliardul furat, furat va rămâne. Doar că beneficiari vor fi alţii. Raziile pe care le organizaţi în ultima vreme, ba la Fisc, ba în spitale şi alte instituţii publice arată bine. Sumele sechestrate sunt spectaculoase, dovadă că se lucrează profesionist şi că aveţi cu cine face ordine. De ce nu o faceţi peste tot? De ce nu descindeţi şi la „Moldova-Gaz”, unde tarifele la cele mai banale servicii sunt umflate cu pompa, sau la Union Fenosa, ori Termoelectrica, ori la Dodon, Greceanâi, Şor, ori, ori, ori… În R. Moldova (nu ştiu dacă cunoaşteţi), hoţia şi corupţia au ajuns să fie (nedeclarat, desigur) una dintre principalele, dacă nu principala prioritate politică în stat. De asta nu merg reformele, de asta înfloreşte corupţia, de asta cresc dezamăgirile în societate. Aici aţi vrut să ajungeţi? Mi-i greu să cred că la anii şi ambiţia pe care o aveţi (doar dacă nu sunteţi agentul sub acoperire şi marioneta cuiva din afară) nu aţi dori mai mult decât a fi un hot, un proxenet şi un păpuşar declinat, ori de câte ori se vorbeşte de Plahotniuc în spaţiul public? Nu de alta, dar aflaţi în fata disperării sau lipsei de şanse şi perspective, moldovenii sunt puşi tot mai des în situaţia de a alege între a rămâne şi spera (indura) şi de a emigra şi a-şi aranja viaţa în altă parte. Nu e nou, R. Moldova a pierdut pe durata anilor de independenţă peste un milion de populaţie din cele 4,6 milioane câte le avea în 1990. Şi procesul continuă. Potrivit statisticii oficiale, circa 100 de persoane lasă zilnic R. Moldova şi pleacă, anual R. Moldova pierde circa 18% din tineri, din 3-4 mii, plecaţi anual la studii în străinătate, rareori cine mai revine acasă după absolvire. Sunt datele unui studiu realizat recent de Compania Magenta Consulting. În situaţia în care mortalitatea la sate e de trei ori mai mare decât natalitatea, consecinţele nu pot fi decât catastrofale. Revenim la situaţia anilor `40. Deportările continuă. Sub o altă formă, dar cu aceeaşi intenţie de depopulare a R. Moldova şi înstrăinare a populaţiei titulare de Ţară şi Neam. Întâmplător? Intenţionat? După exporturile de populaţie din 1940 şi 1949, Basarabia a fost invadată cu ruşi şi ucraineni. Cine vor veni de astă dată? Credeţi că o să recuperaţi prin cetăţenia cu plată? Şi dacă „da”, pe cine vreţi să aduceţi în R. Moldova?

PD se pregăteşte de alegeri. Nu ştiu dacă de alegeri avem nevoie, după ce am ales de atâtea ori şi fără rost? Alegerile care vin nu sunt ale noastre şi nici pentru noi. Avem nevoie de altceva: Comitetul de Rezistenţă Naţională, dacă se vrea ca atare, trebuie să se consacre nu alegerilor din 24 februarie, ci Unirii din 1 Decembrie. Altfel, în câţiva ani, rămânem fără populaţie şi pierdem Basarabia.