Valentina Tacu: „Mugurașii” migrează, cresc, devin flori, semințe, apoi iarăși mugurași, flori, semințe
Drumul de la Turnul Eiffel din Paris până la Arcul de Triumf din Chișinău pare lung, dar poate fi foarte scurt atunci când călătorești de acasă acasă. Asta a înțeles, de aproape trei decenii, profesoara Valentina Tacu, una dintre miile de cetățeni ai R. Moldova plecați în lume în căutarea unei vieți mai bune.
„Viața între Paris și Chișinău este foarte dinamică, cu multe proiecte în derulare. Uneori e mai dificil, familia mea fiind acolo, eu revenind periodic la Chișinău”, explică Valentina Tacu.
Despre începutul anilor de migrație Valentina povestește ca despre o aventură care pare greu de acceptat. A plecat mai întâi soțul, după care, pentru un an, a plecat și ea. Apoi a revenit ca să-și încheie studiile la Facultatea de Filosofie a USM. În 2010, odată cu intrarea copiilor mai mari în vârsta adolescenței, vârstă la care întotdeauna aceștia au nevoie în egală măsură de suportul psihologic al mamei și al tatălui, au decis să-și reunească familia în Franța. „Totul am reluat de la capăt: studii, activități extrașcolare, muncă”, spune Valentina. Tot ea constată că anii au trecut repede, iar astăzi, după ce fiica și feciorul mai mari s-au stabilit ferm în domeniile lor profesionale, fiica fiind masterandă în biologie genetică, iar feciorul – doctor în științe fizico-matematice, a ajuns de unde a pornit, făcând iarăși naveta Chișinău-Paris, de dragul viitorului mezinului familiei, după ce au decis că acesta trebuie să studieze vioara la Chișinău, la profesoara Galina Buinovschi, cea care a dat lumii mari artiști violoniști, printre care Ilian Gârneț, Alexandra Conunova, Ionel Manciu sau Ala Benderschi.
„Am revenit cu mezinul anume pentru a-și face studiile în clasa de vioară a Galinei Buinovschi. E una dintre cele mai bune profesoare de vioară din lume. Facem zilnic vioara, pentru că Galina Buinovschi nu are zile de odihnă. De e luni sau duminică, muncește cu aceeași pasiune, iar eu nu mă satur să admir cum feciorul nostru devine tot mai bun la vioară. Așa că așa și îmi continui drumurile, de la Chișinău la Paris și viceversa, deoarece nu pot să-mi împart inima”, explică Valentina Tacu.
„Am participat la evenimente în familii care deja au câte 5–6 copii născuți în Franța”
Curioasă să aflu cum reușesc să se integreze în străinătate copiii din R. Moldova care își urmează părinții migranți, am îndreptat discuția spre acest subiect. Valentina Tacu spune că, probabil, nu există statistici sigure, deoarece o parte dintre părinți, deci și copiii lor, au plecat din R. Moldova deținând pașapoarte de cetățeni ai României. „În Franța nu sunt astfel de statistici. Probabil, aceeași situație e și în alte țări europene. Urmăresc cu multă atenție cum se schimbă, de la un an la altul, componența ansamblului «Mugurașii». Observ cum «Mugurașii» migrează, cresc, devin flori, semințe, apoi iarăși mugurași, flori, semințe. Cei care au cântat la începuturi și-au urmat drumul prin lume, maturi fiind. În schimb, locul lor este ocupat de frații și surorile mai mici, de verișori mai mici sau de alte rude. E o adevărată bandă rulantă. Unii pleacă, alții vin. De altfel, observ că ai noștri, în străinătate, au început a-și extinde familiile, dând naștere mai multor copii. Politicile sociale au un cuvânt de spus în acest sens: ajutorul social lunar de circa 200 de euro începând cu al doilea copil, accesul mai simplu la locuințe sociale. Sunt și prime de 1000 de euro de la statul francez la nașterea unor copii. Statul francez susține generos familiile numeroase”, spune Valentina Tacu, motivând că migranții din R. Moldova sunt tot mai atașați de Franța.
„Am participat la evenimente în familii care deja au câte 5–6 copii născuți în Franța. În cadrul «Mugurașilor» sunt deja câte 2–3 frați/surori. Știți ce frumos răsună cântecele interpretate de ei acolo, departe de baștina lor?” – întreabă retoric conducătoarea artistică a „Mugurașilor”.
Valentina Tacu povestește despre unul dintre evenimentele recente, desfășurat la sediul UNESCO de la Paris: „Ansamblul «Mugurașii» a adus pe scena acestei organizații frumusețea limbii române cu prilejul celebrării Zilei Internaționale a Limbii Materne. «Mugurașii» au interpretat piesele «Țara mea» și «Copilărie», aducând pe scenă sensibilitatea și frumusețea limbii române. Prin prestația lor, «Mugurașii» au transmis un mesaj puternic despre importanța păstrării limbii române și a identității culturale în diasporă.”
„Cunosc situații în care părinții au pierdut controlul asupra psihicii copiilor”
Și acasă, în R. Moldova, ce descoperă migranții care se întorc după mai mult timp în care au lipsit de aici? Profesoara Valentina Tacu deschide „cutia Pandorei”. „Sistemul de educație de aici și de acolo sunt în contradicție. Francezii știu a fixa limite acolo unde văd pericole pentru copii, aici însă e dezmăț în acest sens. Bunăoară, francezii au introdus restricții dure privind utilizarea telefoanelor și a internetului de către copii. Aici – am descoperit atâta libertinaj din partea părinților încât sunt înspăimântată. Cunosc situații în care părinții au pierdut controlul asupra psihicii copiilor. De exemplu, Roblox, acest joc online, este interzis în mai multe țări, aici însă e la el acasă. În Franța, copiii nu au acces la telefoane în timpul orelor, iar din septembrie, cei care nu au împlinit vârsta de 16 ani nu vor avea acces la rețele sociale”, punctează Valentina Tacu, precizând că e mult de lucrat cu părinții care acceptă ca descendenții lor să devină o generație de experiment, or, cei care cresc cu telefoane pierd puterea de concentrare, eșuează în activități. „Mă doare atitudinea părinților față de acest fenomen. Mulți părinți își condiționează copiii să facă ceva în schimbul unei ore de Roblox și astfel îi fac prizonieri, îi atașează și mai mult de telefoane. Deja maturi fiind, mulți ajung să-și piardă locurile de muncă pentru că nu mai au putere de concentrare și stabilitate emoțională. Ei au crescut așa”, argumentează profesoara, sugerând că telefoanele pot fi înlocuite oricând cu muzică bună, cărți deștepte, comunicare cu persoane înțelepte.
Profesoară de limbi străine și filosofie. Experiență pedagogică în învățământul universitar și preuniversitar din R. Moldova și Franța. Absolventă a Universității Sorbona din Paris, având competențe profesionale în predarea limbii franceze, ruse și a disciplinelor filosofice. Experiență în educația interculturală, coordonarea artistică și organizarea activităților educaționale și culturale pentru copii și tineri. Activități în domeniul muzicii. Coordonatoare a ansamblului vocal pentru copii „Mugurașii” din Franța. Implicare în promovarea culturii și educației artistice în rândul copiilor diasporei. Vorbitoare de română, franceză, rusă, engleză. Mamă a trei copii.
Valentina Tacu amintește despre o discuție recentă la acest subiect: „Am întrebat în acel dialog: de ce nu se mai naște un Victor Hugo, un Antoine de Saint-Exupéry? Știți ce explicație am primit? Pentru că astăzi copiii sunt crescuți altfel. Ei nu mai au comunicarea, lecturile, atmosfera de altădată. E un adevăr în această constatare. La Chișinău, am ore de franceză la un colegiu. Am descoperit că aici copiii au frică de profesori, dar fac pe ascuns tot ce își doresc. Într-o zi i-am întrebat ce vor să facă, ce activități de suflet și-ar dori. Mi-au zis că vor să stea în telefoane.”
Și cum pot fi soluționate aceste probleme dureroase? Valentina Tacu vorbește despre nevoia de responsabilizare a părinților, care ar trebui să cunoască efectele negative și adverse ale telefoanelor.
„Pierdem lupta, pentru că părinții nu întreprind nimic. E necesară implicarea psihologilor, mai ales în condițiile în care copiii, sub influența telefoanelor, devin agresivi, necruțători. Problema ar trebui abordată și la nivel de stat”, explică profesoara, decisă să scrie o carte cognitivă la acest subiect. O va scrie la Chișinău sau la Paris, greu de spus, atât timp cât în R. Moldova ușile în fața membrilor diasporei se deschid încă destul de anevoios. „Aici, nimeni nu are nevoie de copiii bine școliți din diasporă. Avem specialiști celebri în lume, dar experiența lor nu contează pentru nimeni la noi acasă”, constată Valentina Tacu.
