Tăcerea care costă vieți
În ajunul Zilei Internaționale a Femeilor și la doar două luni de la campania internațională „16 Zile de activism împotriva violenței în bază de gen”, o femeie s-a sinucis. Doi copii au rămas orfani, iar societatea a rămas cu o serie de întrebări. Ce a silit-o să facă acest pas? Putea fi oare evitat acest final? Ce face statul și cum funcționează legile?
Este însă acest caz singurul de acest gen? Sigur că nu, doar că situația dată a devenit cunoscută, deși inițial stăruit tăinuită, pentru că soțul femeii ocupă o funcție publică, iar mai multe voci susțin că anume el s-ar face vinovat de decizia femeii de a-și curma viața, aceasta fiind supusă unor abuzuri continue.
Femicidul în Codul Penal și implementarea lui în practică
Totuși, câte alte cazuri rămân ascunse? Câte femei sunt supuse zilnic violenței domestice, unele fiind ucise direct de partenerii lor, iar altele împinse, prin abuz fizic sau psihologic, spre gesturi disperate?
În acest sens, în statele europene, recunoaşterea femicidului (definit ca un act de violență împotriva femeilor, inclusiv a fetelor, care presupune decesul victimei ca urmare a infracțiunii de omor intenționat ori a infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, ori a infracțiunii de violență în familie, sau sinuciderea victimei ca urmare a determinării sau înlesnirii acesteia, ori ca urmare a violenței în familie, comise din motive de prejudecată bazate pe gen) devine instrument de justiţie. Recent, Italia a introdus femicidul în Codul penal. Astfel, infracțiunile de „femicid” vor fi pedepsite cu închisoare pe viață.
Și R. Moldova a introdusfemicidul în Codul Penal (art. 13427), prevedere care a intrat în vigoare în februarie anul curent. Doar că „femicidul” nu a fost introdus ca infracțiune separată, ci ca noțiune în Partea Generală a Codului penal (CP), care garantează că este o circumstanță agravantă.
„Prin femicid se înțelege actul de violență deosebită împotriva femeilor, comis pe motiv de prejudecată de gen, care a cauzat decesul victimei” – atât scrie în Codul Penal! Nu există alte puncte sau specificări. Dar este oare suficient? Va pune această propoziție capăt violenței în bază de gen?
Avocata Violeta Gașițoi a explicat pentru ZdG că, potrivit notei explicative a proiectului de lege și materialelor oficiale, scopul principal al introducerii femicidului în CP a fost
„recunoașterea juridică a fenomenului și facilitarea calificării faptelor în practică, fără a crea o infracțiune nouă separată (…), pentru că infracțiunile deja există în Codul penal (omor, vătămare gravă, violență în familie etc.), iar femicidul descrie motivul și contextul crimei, nu creează o infracțiune nouă”.
Inițiatorii proiectului au argumentat că introducerea noțiunii de femicid ar avea mai multe scopuri: recunoașterea fenomenului violenței letale împotriva femeilor, alinierea legislației la Convenția de la Istanbul, îmbunătățirea colectării datelor statistice despre crimele motivate de gen, ajutor pentru procurori și instanțe în identificarea motivului de gen.
Deci, „femicidul nu este o infracțiune distinctă în Codul penal al R. Moldova”.
„El reprezintă o noțiune juridică introdusă în Partea Generală pentru a descrie omorul unei femei comis din motive de prejudecată de gen. Pedeapsa nu este stabilită de articolul privind femicidul, ci de infracțiunea concretă aplicată – de regulă, omorul intenționat sau alte infracțiuni violente care au cauzat decesul. Introducerea termenului are rolul de a evidenția motivul de gen al crimei și de a facilita recunoașterea și investigarea acestor cazuri în practica judiciară”, punctează avocata Violeta Gașițoi.
Toate bune până apare întrebarea cum va fi aplicată, de facto, această prevedere în practică. Din păcate, implementarea rămâne la discreția procurorilor și judecătorilor, iar rezultatele le vom vedea, probabil, abia peste un an sau doi.
Agenția Națională pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor și Violenței în Familie, de asemenea, bate alarma în acest sens, susținând că „provocarea majoră rămâne aplicarea efectivă a acestor norme, precum și asigurarea unei înțelegeri reale și unitare a fenomenului (femicidului, n.r.) de către toți actorii implicați în actul de justiție”. Asta în contextul în care în anul 2025 au fost înregistrate peste 20 de cazuri de femicid, ceea ce demonstrează că violența de gen este în continuare un fenomen răspândit pe larg în R. Moldova, în anul 2024 fiind înregistrate 28 de cazuri de femicid.
Violența din spatele ușilor închise
Potrivit datelor Poliției, în anul 2025 au fost înregistrate 23 727 de informații/adresări referitoare la comportamentul și relațiile defectuoase în cadrul familiei – cu 48,52 % mai multe comparativ cu perioada analogică a anului precedent (2024 – 15 976 de adresări).
Anul trecut au fost înregistrate 1336 de infracțiuni în sfera relațiilor familiale, 960 de victime fiind femei, 127 – copii, iar 254 – bărbați.
Aici se includ
- 14 cauze penale pentru omor intenționat;
- 13 – pentru tentativă de omor intenționat;
- 24 – pentru viol;
- 11 – pentru acțiuni cu caracter sexual neconsimțite;
- 6 – pentru hărțuire sexuală;
- 850 – pentru violență în familie etc.
Totodată, în anul 2025, Inspectoratele de Poliție teritoriale au eliberat 6218 ordine de restricție de urgență (măsură provizorie de protecție a victimei violenței în familie), înregistrând o creștere de 6,72 % față de anul 2024, când au fost înregistrate 5826 ORU.
Acesta însă nu este numărul total al victimelor violenței în familie. Cazul de mai sus a devenit viral pentru că soțul femeii este o persoană publică, membru de partid. La fel s-a întâmplat și în aprilie 2025, când a devenit viral cazul unui alt politician, tot agresor de familie. Despre aceste cazuri s-a aflat pentru că sunt implicate persoane cunoscute.
Dar ce știm despre celelalte victime ale violenței domestice? Ce știm despre cele peste 20 de cazuri de femicid? Foarte puțin sau chiar nimic. Cât de des se discută aceste probleme în societate? De regulă, o dată pe an, în noiembrie, de Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor. Apoi? Apoi, revenim la tăcere.
Tot la tăcere revin și victimele violenței domestice. Doar 8,4% dintre femei raportează la poliție actele de violență din partea partenerului. De ce? Pentru că aceasta este „tradiția” noastră, transmisă din generație în generație. Proverbul „Femeia nebătută e ca și casa nemăturată” nu a apărut din senin. Multe tinere, încă de mici, au fost „învățate” de mamele și bunicile lor că „trebuie să tacă și să rabde”. O bună parte dintre ele au fost martore ale unui comportament similar în familiile lor, în care tații lovesc, iar mamele plâng în tăcere, pentru că… „nu trebuie să scoată gunoiul din casă”, o altă zicală specifică tărâmului moldovenesc. Astfel, se creează un cerc vicios, din care victimele nu pot găsi ieșirea decât dacă încep să vorbească, iar autoritățile – să acționeze. Autoritățile însă bat alarma doar atunci când este implicat cineva din opoziție, lucru pe care ar fi trebuit să-l facă cu mult timp în urmă – violența în familie fiind, de ani buni, o problemă acută în R. Moldova.
Cea mai gravă problemă nu este doar lipsa reacției instituțiilor, ci normalizarea violenței.
Societatea moldovenească are un reflex previzibil. După fiecare caz de violență extremă apare indignarea publică. Se scriu postări. Se cer demisii. Se promit reforme. Dar după câteva săptămâni, subiectul dispare. Între timp, mii de femei continuă să trăiască în același tip de relații abuzive, fără protecție reală din partea statului. Iar femicidul devine doar un episod tragic într-o poveste pe care societatea preferă să nu o vadă.
Câte femei mai trebuie să-și piardă viața pentru ca noi toți să înțelegem că astfel de „familii tradiționale” nu sunt nicidecum un model, că nu există scuze pentru agresori și că violența nu mai poate fi tolerată? Când vom renunța la această „tradiție” transmisă „cu pumnii” și vom înțelege că tăcerea costă vieți? Violența domestică nu este rară. Este doar invizibilă.
