Adevărul despre Portul Giurgiulești: de la „trădare economică” la falsuri și propagandă
În ultimele zile, mai multe canale de Telegram pro-PSRM și asociate rețelei rusești „Sputnik” au amplificat afirmații potrivit cărora Guvernul R. Moldova ar transfera, în secret, Portul Giurgiulești sub control străin, subiectul fiind prezentat drept „o trădare economică” și „o pierdere a suveranității”. Subiectul nu este unul nou în spațiul public, el fiind rostogolit constant în ultimii ani, în special de politicieni propagandiști care aleg să manipuleze și să inducă opinia publică în eroare, aducând argumente false.
„Astăzi venim cu un nou proiect foarte important – revenirea în activele statului a unui obiect megastrategic, singurul port internațional pe care l-a avut R. Moldova – Portul Internațional Giurgiulești”, a declarat marți, 3 martie, deputatul socialist Bogdan Țîrdea, unul dintre propagandiștii notorii ai politicii din R. Moldova. Conform unui comunicat al Partidului Socialiștilor, deputatul menționa că în 2021, controlul asupra portului a fost transmis operatorului „Danube Logistics”, care a înregistrat în următorii ani venituri de milioane de euro. „De ce aceste venituri nu ajung în bugetul R. Moldova – nu putem înțelege”, a subliniat Țîrdea, care a propus „alocarea a 52 milioane de euro (aproximativ 1 miliard de lei) pentru răscumpărarea pachetului majoritar al operatorului și revenirea portului sub controlul statului”.
Anunțul acestuia despre port (nu și propunerea lui de răscumpărare) a fost amplificat pe canale de Telegram afiliate PSRM, dar și de rețeaua rusească de dezinformare „Sputnik”, care, în decurs de câteva ore, au răspândit narațiuni identice celor din cadrul briefingului PSRM pentru a simula un consens larg. „Guvernul ascunde acordul privind Portul Giurgiulești”, „România preia controlul asupra portului moldovenesc” sau „Veniturile portului ocolesc bugetul de stat” – sunt doar câteva dintre narațiunile răspândite cu scopul de a arăta că la mijloc sunt interese ascunse și se produce o ilegalitate. Transferul portului Giurgiulești către o companie de stat românească este prezentat ca pierdere națională și preluare externă, fiind susținută ideea că Guvernul ascunde detalii despre vot, pentru a sugera corupție și lipsă de transparență. Totodată, campania din mediul online conectează anxietatea economică cu ideea pierderii suveranității pentru a mobiliza sentimentul anti-UE în jurul infrastructurii strategice.
În ultimele săptămâni, așa cum au constatat și colegii de la portalul „Stop Fals”, acest subiect a fost pe larg preluat de unii politicieni, care au alertat faptul că R. Moldova „riscă să piardă ieșirea la Marea Neagră, iar România ar putea folosi obiectivul în scopuri militare”. „Adio ieșire la mare”; „România cumpără portul Giurgiulești pentru 62 milioane de dolari – un activ strategic iese de sub controlul Republicii Moldova”; „Moldova este vândută pe bucăți. Ce ne mai rămâne?” – sunt doar câteva din mesajele de acest gen publicate în ultimele săptămâni pe Facebook, Telegram, TikTok și Instagram.
Dar care este adevărul? Poate totuși deputatul propagandist Țîrdea are dreptate? Haideți să vedem ce spun faptele pentru a elucida, definitiv și irevocabil, acest subiect.
Al cui este și al cui a fost PILG?
Portul Internațional Liber Giurgiulești (PILG) a fost recent obiectul unei tranzacții dintre BERD, adică Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, și Portul Constanța, deținut de statul român. Deci, portul a fost vândut de un agent economic privat către un agent economic deținut de un alt stat. Guvernul de la Chișinău NU a vândut nimic. Nici Parlamentul, nici Președinția, nimeni nu a vândut nimic. De ce? Pentru că acest port NU a fost niciodată al statului R. Moldova.
În R. Moldova există două porturi amplasate la revărsarea râului Prut în fluviul Dunărea – PILG (afacere privată) și Portul de Mărfuri și Pasageri Giurgiulești, care este proprietate publică. Portul de stat nu este scos la vânzare. El rămâne în proprietatea statului.
Istoria PILG, cel vândut recent, începe în decembrie 2004, când Guvernul de la Chișinău, condus pe atunci de premierul Vasile Tarlev, a încheiat un acord de investiții cu trei companii deținute de omul de afaceri azer Rafig Aliev: Azpetrol SRL (în prezent, Bemol Retail SRL), Azertrans SRL (Danube Logistic SRL) și Azpetrol Refinery SRL (Bemol Refinery SRL). Documentul a fost aprobat prin lege în 2005 de Parlament, controlat atunci de comuniști.
Astfel, câteva terenuri au fost date în concesiune unor companii private pentru 99 de ani, iar PILG, care urma să fie construit de acele companii pe acele terenuri, a fost oferit în gestiunea firmelor pentru 25 de ani. Cu alte cuvinte, cele trei entități private au construit PILG cu bani privați, iar din 2005, statul NU are nicio atribuție la toate tranzacțiile care vizează entitatea ce gestionează portul. Terenurile însă sunt și rămân ale statului.
În ultimii ani, PILG a schimbat mai mulți proprietari și a fost ținta mai multor litigii. În 2021, BERD a preluat 100% din capitalul grupului „Danube Logistics” – operatorul PILG. Din acel moment și până la mijlocul lui februarie 2026, când a fost operată tranzacția cu Portul Constanța, BERD a fost proprietarul integral al operatorului portului. Statul R. Moldova nu a deținut niciodată acțiuni în afacerea PILG.
În 2025, BERD și Guvernul României au ajuns la un acord de principiu privind vânzarea PILG către Portul Constanța (România). La distanță de câteva luni, pe 14 februarie 2026, Guvernul de la București a anunțat că tranzacția pentru „cumpărarea operatorului Portului Internațional Giurgiulești, firma ICS Danube Logistics, de către Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța”, era „în curs de finalizare”. Cu alte cuvinte, nu există și nu a existat un contract de vânzare-cumpărare între Guvernul R. Moldova și România privind acest port, pentru că statul nu este și nu a fost vreodată proprietarul lui.
Sper că e mai clar. Nu am așteptări de la politicienii propagandiști să nu mai mintă, nu mă aștept ca ei să nu mai manipuleze. Asta e meseria lor. Ei o fac conștient, special, având misiunea să inducă în eroare, să buimăcească, să sperie, iar într-un final, să ajungă la guvernare. Am însă așteptări de la oameni – că ei nu mai cred în ciorbele reîncălzite ale unor politicieni propagandiști și că încet, dar sigur, acest subiect, măcar acest subiect, nu va mai fi utilizat drept pretext pentru falsuri.
