Un erou pe urmele altui erou: Ion Iovcev – omagiu lui Ilie Ilașcu
Recent, Ion Iovcev a vizitat cartierul de pe strada Păcii din Tiraspol în care a locuit Ilie Ilașcu până în noaptea de 2 iunie 1992, când a fost arestat. El a reușit să ia din preajma casei lui Ilașcu câțiva pumni de țărână, aducând-o în dreapta Nistrului, sugerând astfel că stânga și dreapta Nistrului sunt împreună, au fost și rămân un pământ, cauză pentru care a luptat și Grupul Ilașcu.
Ion Iovcev, care a condus în perioada 1992–2022 Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol, una dintre cele opt școli cu predare în limba română din regiunea transnistreană, susține că Ilie Ilașcu a reprezentat întotdeauna reperul moral în lupta pentru limba română și pentru identitatea națională, fiind un model pentru mulți locuitori din stânga Nistrului. După plecarea din viață a lui Ilie Ilașcu, Ion Iovcev consideră că ar fi de datoria sa, dar și a altor buni români din stânga Nistrului, să respecte și să transmită cauza lui Ilașcu mai departe, altor generații.
„Pentru noi, cei care am pledat, am susținut și am luptat pentru școlile cu studiere în limba română din stânga Nistrului, Ilie Ilașcu a fost drapelul după care ne-am orientat și sub care am luptat pentru limbă, pentru istoria neamului, pentru valorile noastre naționale”, spune Ion Iovcev, amintind că Ilie Ilașcu a fost implicat direct în fondarea și protejarea Liceului „Lucian Blaga”. „A fost unul dintre fondatorii spirituali ai școlii noastre, demonstrând curaj în fața represiunilor regimului separatist. Ilie Ilașcu este cel care, pe mine personal, m-a îmbărbătat întotdeauna ca să lupt pentru menținerea școlilor cu predare în limba română în zona controlată de separatiști. Mesajele sale rostite în cușca din sala așa-zisei judecătorii de la Tiraspol – «Te iubesc, popor român» sau «Trăiască, trăiască, trăiască și-nflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească!» – au devenit drapelul neînfrângerii la Tiraspol”, punctează Ion Iovcev.
1. Până la reţinerea sa în iunie 1992, reclamantul (Ilie Ilașcu) locuia la Tiraspol. El locuia acolo timp de zece ani. În 1992, reclamantul era economist-şef la o întreprindere din Tiraspol. El era, de asemenea, liderul filialei Tiraspol a Frontului Popular Creştin Democrat din Moldova, o funcţie pe care o deţinea din octombrie 1989, atunci când acest partid a fost creat. Din cauza activităţii sale politice, el era supus presiunilor, în casa lui au fost aruncate grenade, pietre şi el a fost concediat din funcţia de economist-şef pe care o deţinea. În februarie, familia sa a trebuit să se refugieze la Chişinău. Totuşi, reclamantul a rămas la Tiraspol.
2. În dimineaţa zilei de 2 iunie 1992, în jurul orei 4:30, deoarece câinele său din curte a început să latre, reclamantul s-a uitat prin geam şi a văzut soldaţi înarmaţi, îmbrăcaţi în camuflaje şi veste antiglonţ, sărind gardul şi luând poziţii de luptă. Soldaţii purtau uniforme ale Armatei a Paisprezecea, cu emblemele Uniunii Sovietice.
Fragment din Hotărârea CtEDO pe cauza Ilașcu și alții contra Moldovei și Federației Ruse (8 iulie 2014)
După 30 de ani de rezistență manifestată în fruntea Liceului teoretic „Lucian Blaga” de la Tiraspol, Ion Iovcev amintește cum era „chemat pe la ședințele așa-zisului minister al educației sau ale pretinsei administrații locale, fiind acuzat că în această școală educăm «viitori Ilașcu». Da, noi am educat «viitori Ilașcu», am educat viitorii cetățeni adevărați ai neamului nostru românesc.”
Decesul lui Ilie Ilașcu l-a determinat pe Ion Iovcev să devină portavocea eroului nostru național. „Ilie Ilașcu este cel care ne-a îndrumat și eu cred că noi vom duce până la capăt cauza pentru care a luptat… Libertatea se cucerește! Cred că viitoarea generație va lupta în continuare pentru cauza noastră românească, pentru valorile noastre românești, pentru limba noastră, pentru neamul nostru, pentru pământul natal, pentru viitorul nostru în Europa”, spune cu speranță Ion Iovcev.
Recenta sa călătorie la Tiraspol, plimbarea pe strada Păcii, unde se află casa în care a locuit familia Ilașcu până la arestarea lui Ilie, i-au răvășit amintirile. „Vă imaginați, casa sa se afla foarte aproape de așa-zisa reședință a lui Smirnov. Chiar și așa, pe atunci, Grupul Ilașcu se întrunea periodic acolo, discutând despre reintegrarea celor două maluri ale Nistrului, dar și despre reunirea întregului neam românesc. Știau că riscă? Înțelegeau că sunt urmăriți? Conștientizau pericolele la care se supun? La distanță de ani, înțeleg și mai bine cât de profund a fost curajul și eroismul Grupului Ilașcu”, povestește Ion Iovcev după recenta sa vizită la Tiraspol.
L-am întrebat ce ar semnifica țărâna adusă la ZdG din preajma casei lui Ilașcu. După o scurtă pauză, Ion Iovcev a spus că a fost extrem de trist din cauza faptului că după 2 iunie 1992, când a fost arestat de GRU (serviciul secret al armatei ruse), Ilașcu nu a mai putut reveni nici pentru o clipă în casa sa, acolo unde a locuit și și-a crescut copiii. „Știu că întotdeauna și-a dorit să ajungă acolo, dar nu a fost posibil. Această țărână, pe care am luat-o din preajma casei sale, poate însemna un simbol al reîntregirii celor două maluri de Nistru, cauză pentru care a luptat și Grupul Ilașcu”, mai spune Iovcev, mizând pe faptul că după expoziția „RĂZBOI informațional și PACE digitală”, organizată de ZdG, țărâna adusă de el de la Tiraspol va ajunge la mormântul lui Ilie Ilașcu de la Cimitirul Bellu din București. „Atunci, poate, voi avea sentimentul unei misiuni împlinite”, spune Ion Iovcev.
