Principală  —  Blog  —  Cititorul de gardă   —   Cititorul de gardă/ Orfan pentru…

Cititorul de gardă Orfan pentru totdeauna: istoria unui om rămas fără acte și fără drepturi în R. Moldova

În 2002, cel puțin trei evenimente au marcat viața lui Serghei Răilean, unul dintre orfanii crescuți în perioada sovietică în internatele R. Moldova: lansarea programului pilot „Copiii orfani”, aprobarea hotărârii de Guvern cu privire la normele de asigurare a copiilor orfani și obținerea unei vize de reședință care i-a permis să dețină un buletin de identitate valabil până în martie 2024.

Primele două hotărâri de Guvern au fost semnate de premierul de atunci, Vasile Tarlev, iar viza de reședință a lui Serghei Răilean, dar și a altor orfani din internate, a fost perfectată pe adresa Chișinău, str. Alexandru Vlăhuță 3 – sediul Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului (DGPDC), deși, în realitate, această instituție nu era și nu a fost vreodată loc de trai pentru cei înregistrați acolo. Potrivit lui Serghei, atunci, în 2002, pe adresa respectivă aveau viză de reședință circa 150 de persoane, „băieți și fete ieșiți din internate”.

La distanță de 24 de ani, programul pilot „Copiii orfani” și hotărârea de Guvern cu privire la normele de asigurare a copiilor orfani, semnate de premierul Vasile Tarlev, rămân simple breșe în activitatea de protecție a persoanelor vulnerabile, iar vizele de reședință ale celor „domiciliați” la sediul DGPDC au fost suspendate odată cu expirarea actelor de identitate.

A devenit peste noapte om al nimănui

Serghei Răilean a contactat ZdG indignat că din 2024 a devenit un om al nimănui. „Deși, fiind orfan, așa am fost întotdeauna, dar acum, că nu mai am acte, sunt și mai vulnerabil. Am obosit să tot umblu și să cer să mi se perfecteze un buletin de identitate, fără de care nu am acces la servicii de sănătate, la locuri de muncă, la servicii sociale. După absolvirea școlii internat din Cupcini, am făcut cursuri de tractorist la Zgurița, Drochia, dar pentru că am vedere slabă, nu pot munci pe tractor, așa că lucrez pe unde apuc pentru câțiva lei sau pentru o bucată de pâine. În rest, sunt un om fără drepturi, fără viitor, deși, din proprie inițiativă, ori de câte ori am vreun venit, achit la Inspectoratul Fiscal taxa pe venituri de 12%, dar și taxele de salubrizare în valoare de 120 de lei pe an”, povestește Serghei, răsfoind bonurile de plată a taxelor, sutele de cereri scrise de el și răspunsurile autorităților – toate fără soluții. 

„Cum poate un orfan să aibă locuință în R. Moldova pentru a-și perfecta viza de reședință și a obține acte de identitate? Am stat într-un rând la locuințe sociale, la Pretura Râșcani, dar acel rând a fost desființat nici nu știu când. Nu mai știu ce pot face. Cum să fiu un cetățean care respectă legile  dacă statul nu-mi oferă actele ce m-ar ajuta și m-ar responsabiliza?” ne întreabă Serghei, afirmând că în aceeași situație ca și el se află sute de persoane crescute cândva prin internate, care au ajuns în stradă și nu au vreo perspectivă de a trăi omenește în R. Moldova. „Foarte mulți, inclusiv cei cu vize de reședință la DGPDC, stau în stradă, cerșind, alții s-au alcoolizat, iar o parte sunt deținuți în închisori, unde i-a împins sărăcia și necazurile”, povestește Serghei.

Despre răspunsurile instituțiilor oficiale spune că nu sunt doar birocratice, lipsite de soluții, dar par curată bătaie de joc, citând dintr-un răspuns recent al Agenției Servicii Publice (ASP), semnat de vicedirectorul instituției, Iurie Cristea. La solicitarea lui Răilean privind legalitatea radierii de la domiciliu de pe str. Alexandru Vlăhuță 3 și posibilitatea obținerii unui act de identitate fără înregistrare la domiciliu sau la domiciliul temporar, i se răspund următoarele: „Conform Registrului de Stat al Populației, ați fost înregistrat pe str. Alexandru Vlăhuță 3 și ați fost radiat la 12 februarie 2026. Radierea s-a efectuat în conformitate cu Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate și înregistrarea locuitorilor R. Moldova, aprobat prin Hotărâre de Guvern, în baza unei petiții a DGPDC din 20 ianuarie 2026”. 

I se mai spune că după radierea de la domiciliu, în lipsa înregistrării la altă adresă, actul de identitate devine invalid din momentul radierii.

În continuare, este informat că, deși actul de identitate introdus în uz pe 1 martie 2025 nu conține o înregistrare a adresei de domiciliu sau a locului de ședere temporară, acest fapt nu scutește persoana de obligația de a se înregistra în Registrul de Stat al Populației. 

„Un act de identitate confirmă identitatea titularului, în timp ce adresa este pentru identificarea persoanei în Registrul de Stat al Populației… Potrivit Regulamentului menționat, înregistrarea la locul de domiciliu sau de ședere temporară se efectuează în scopul evidenței rezidenților R. Moldova și este parte a sistemului integrat de înregistrare și actualizare a datelor din Registrul de Stat al Populației, or, asigurarea unor informații complete în Registrul Populației facilitează gestionarea eficientă a datelor, protejează drepturile și interesele cetățenilor și asigură accesul la beneficii sociale, asistență medicală și alte servicii publice”, se mai spune în răspunsul ASP.

Înregistrarea declarativă presupune o soluție declarativă

Despre soluții, aceștia spun că „în vederea obținerii actelor de identitate, legislația R. Moldova prevede posibilitatea înregistrării declarative”. Acest lucru presupune că un cetățean care închiriază o locuință fără drept de proprietate sau de utilizare și care nu poate obține nicio formă de consimțământ din partea proprietarului pentru înregistrarea la locul de reședință poate fi înregistrat temporar la adresa corespunzătoare pentru o perioadă de un an.
În continuare, i se spune că, odată cu cererea de înregistrare la locul de reședință temporară, persoana depune o declarație pe propria răspundere care confirmă reședința la adresa corespunzătoare cu consimțământul proprietarului locuinței, indicând datele acestuia de identificare, inclusiv numele și prenumele. Dacă, așa cum e menționat mai sus, „nu poate obține nicio formă de consimțământ din partea proprietarului”, de unde să ia acest consimțământ cu toate datele personale ale proprietarului? Da, i se mai spune că persoanele social vulnerabile, inclusiv persoanele fără adăpost, pot fi înregistrate la locul de ședere temporară în centrele de cazare la cererea instituției relevante, în conformitate cu reglementările aplicabile. Și dacă persoanele nu sunt beneficiare ale centrelor de cazare?

ASP îl mai informează pe Serghei Răilean că cererea sa pentru obținerea cărții de identitate va fi acceptată doar concomitent cu cererea de înregistrare la locul de reședință și/sau de ședere temporară, iar serviciile de înregistrare sunt oferite gratuit la cererea administrației instituției relevante. ASP îi recomandă lui Răilean să contacteze orice serviciu de eliberare a actelor de identitate, inclusiv în cadrul centrelor multifuncționale și, simultan, să depună o cerere de înregistrare la locul de domiciliu sau de ședere temporară, împreună cu cererea de perfectare a actului de identitate.

„Mi se propun soluții imposibile, dar nu voi renunța”, spune Serghei Răilean, informându-ne că pe 9 martie, în urma cererii sale, Consiliul Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat (CNAJGS) i-a oferit un avocat care să-i acorde servicii juridice calificate. Pe 10 martie, Răilean ne-a comunicat că avocatul recomandat, Petru Efros, a refuzat să preia cazul lui, urmând ca CNAJGS să-i atribuie alt avocat care ar merge în instanțe pentru a-i apăra drepturile.

Tot pe 10 martie, Serghei Răilean a mai primit un răspuns la zecile sale cereri adresate instituțiilor statului. De această dată, președinta Comisiei Juridice pentru Numiri și Imunități din Parlamentul R. Moldova, Veronica Roșca, îl anunță pe solicitant că a retrimis petiția acestuia pentru examinare la ASP,  conform competențelor. „Așa arată un cerc fără sfârșit”, concluzionează Serghei Răilean.

Solicitat de ZdG, Avocatul Poporului, Ceslav Panico, a recomandat ca Serghei Răilean să depună la Oficiul Avocatului Poporului o cerere și copia corespondenței sale cu instituțiile statului, astfel încât Oficiul respectiv, în calitate de Instituție Națională pentru Drepturile Omului să analizeze și, eventual, să inițieze o investigație a acestui caz și a altor cazuri similare, pentru a contribui la soluționarea acestor probleme.