Manuscrisele de la Vadul Raşcov
Casa-muzeu „Dumitru Matcovschi” din satul Vadul Raşcov timp de trei ani îşi ţine uşile larg deschise pentru toţi doritorii. Manuscrise, fotografii, documente care relevă importante întâmplări din viaţa scriitorului sunt acum păstrate cu grijă şi prezentate cu drag tuturor celor care trec pragul casei părinteşti a lui Dumitru Matcovschi. Sora acestuia, profesoara Valentina Rotaru, este gata oricând să prezinte vizitatorilor frumoasa lecţie despre viaţa lui Dumitru Matcovschi.
„Dumitru este copilul anilor de război, dar şi al anilor de foamete şi secetă de după război. Erau ani foarte grei. Mergeam la pădure să aducem lemne pentru foc. Mâncarea era foarte simplă. Carne mâncam doar în zilele de sărbătoare”, relatează pentru Ziarul de Gardă Valentina Rotaru. Sora poetului a împărţit cu el paşii copilăriei la propriu, căci aveau o singură pereche de încălţări la doi „Dumitru mergea la şcoală de dimineaţă, iar eu învăţam după-masă. Când revenea el de la şcoală, încălţam ciubotele lui şi mă duceam eu. Îmbrăcam şi scurteica lui, că alta nu aveam”, îşi aminteşte Valentina Rotaru.
Vadul Raşcov e un sat pitoresc, situat pe malul Nistrului, râul care curge chiar prin grădina familiei Matcovschi. „Adora satul. De fapt, cum putea să nu-i placă Nistrul, care era la doi paşi de noi? Grădina se afla, practic, pe malul Nistrului. Vara înota, iar iarna patina, îşi făcea singur patine din lemn”, îşi aminteşte Valentina.
Ea, care îngrijeşte casa-muzeu ce poartă numele fratelui său pentru că nu poate ţine închisă vatra care a dat naştere poetului. Dar un muzeu fără resurse de întreţinere e şi o povară. „E nevoie de resurse financiare, dar de unde să le luăm dacă nu sunt?”, se întreabă directoarea muzeului. În prezent, se munceşte la crearea arborelui genealogic al familiei Matcovschi, pentru care iarăşi e nevoie de bani. Totuşi, atât timp cât nu se preconizează un venit mai mare, directoarea muzeului spune că „ne mulţumim cu ceea ce este”. Se bucură că uneori vin grupuri de copii în excursie şi atunci unii mai lasă ceva pentru reparaţii şi întreţinere.
Nely Talpalaru, profesoară de limba română la Liceul Ion Creangă din Chişinău, a mers recent cu un grup de copii la Vadul Raşcov. „E cea mai bună lecţie de română – satul în care s-a născut Matcovschi, să vezi Nistrul, casa părintească, în care s-au păstrat lucrurile aşa cum au fost. Copiii au făcut o mică donaţie pentru întreţinerea muzeului, şi aşta a fost o altă lecţie, de dragoste de neam”.
Copiii au văzut manuscrisele scriitorului, fotografii, documente, pagini din viaţa sa. „Sunt obiecte care s-au păstrat din copilăria lui Dumitru. Farmecul constă anume în faptul că cei care vin în vizită nu văd o casă contemporană, ci una din anii ’50—60, când poetul a trăit la Vadul Raşcov”, mărturiseşte sora poetului. Totodată, vizitatorii au posibilitatea să-şi înscrie impresiile în albumul muzeului. Din 2011, de când a fost deschisă casa-muzeu, şi până în prezent, sute de vizitatori şi-au înveşnicit gândurile în aceste albume. Valentina Rotaru le citeşte cu luare-aminte. „Îi impresionează istoriile prin care îl pot cunoaşte nu numai ca poet, dar şi ca om de rând”, conchide sora poetului.
