Pictorul şi scenograful Adrian Suruceanu: „Contează să ştii ce vrei. În caz contrar, nu se întâmplă nimic”

Gon­do­le par­că sus­pen­da­te de nori, cer senin care te înea­că în albas­trul său proas­păt, sfe­re enor­me care sar ase­me­ni unor min­gi de ping-pong, o Veneţie vie, aler­tă, colo­ra­tă şi încă­l­zi­tă de soa­re. Aces­tea sunt „poveş­ti­le” pe care ni le rela­tea­ză pic­tu­ri­le lui Adri­an Suru­cea­nu.

Pic­to­rul şi sce­no­gra­ful Adri­an Suru­cea­nu s-a îndră­gos­tit de Veneţia, învă­lu­i­tă de muzi­că roman­ti­că, cu gon­do­le­le sale care plu­tesc de-a lun­gul case­lor aran­ja­te într-o fâşie per­fec­tă. Toa­te aces­tea l-au inspi­rat şi s-au reflec­tat în noua expo­zi­ţie de pic­tu­ră a artis­tu­lui, la care a lucrat cir­ca trei ani.

Gondolele care plutesc în aer

„Am fost de trei ori la Veneţia şi de fie­ca­re dată îmi luam o nouă porţie de inspi­ra­ţie şi admi­ra­ţie pen­tru locu­ri­le fru­moa­se de aco­lo. Pri­ma dată când am ajuns în acest oraş, era deja sea­ra târ­ziu, însă nici măcar întu­ne­ri­cul nu îi şter­gea din fru­mu­seţe. Era ca într-o poves­te. Aveam impre­sia că am nime­rit într-un pla­tou mare de fil­ma­re. Îmi venea să încerc pereţii cu dege­tul ca să mă asi­gur că nu sunt buta­fo­rii. Eram abso­lut copleşit. Totul era atât de fru­mos şi supra­re­a­list, încât voiam să cap­tez fie­ca­re moment, fie­ca­re colţ al aces­tui oraş care plu­teş­te pe apă”, îşi amin­teş­te Adri­an Suru­cea­nu, îndreptându-şi amin­ti­ri­le spre ace­le locu­ri care l-au mar­cat atât de mult.

S-a plim­bat ore în şir pe stră­du­ţe­le îmbră­ca­te în lini­ş­tea nopţii târ­zii şi a zăbo­vit pe podu­ri­le ce se arcu­iesc dea­su­pra cana­le­lor. Tot atun­ci i-a venit şi ide­ea să cre­e­ze o cole­cţie de pic­tu­ri dedi­ca­te ace­lor locu­ri. „Mă plim­bam ore în şir, ca să savu­rez din plin toa­tă acea fru­mu­seţe. La un moment dat aveam impre­sia că gon­do­le­le plu­tesc în aer. Atât de mul­te erau. Atmosfe­ra Veneţi­ei am redat-o şi în spec­ta­co­lul cu Mihai Ţăr­nă „12 şoap­te”, unde, la fel, se simt ampren­ta­te impre­si­i­le pe care le-am avut la Veneţia”, ne spu­ne Adri­an. Cu toa­te aces­tea, recu­noa­ş­te că mereu nu-i ajun­gea timp să ter­mi­ne expo­zi­ţia de pic­tu­ră pe aceas­tă temă şi avea nevo­ie de un scurt răgaz. „Vara aceas­ta am avut un mic acci­dent, în urma căru­ia m-am ales cu picio­rul în ghips. Ast­fel, timp de o lună, am stat mai mult în ate­li­er cu pen­su­la în mână şi am lucrat”, zâm­beş­te pic­to­rul, prezentându-ne pic­tu­ri­le atâr­na­te pe un pere­te de un alb ima­cu­lat.

„Culoarea este inima picturii”

Adri­an Suru­cea­nu s-a năs­cut la 4 mar­tie 1975 la Chi­şi­nău. După şcoa­la de pic­tu­ră pen­tru copii din Orhei, intră la Cole­gi­ul de Arte Plas­ti­ce „Al. Plă­mă­de­a­lă” din Chi­şi­nău. Ulte­ri­or, este admis la Aca­de­mia de Arte din Chi­şi­nău, unde absol­veş­te în 2002 Facul­ta­tea de Sce­no­gra­fie. Rea­li­zea­ză sce­no­gra­fia pen­tru mai mult de 50 de spec­ta­co­le în tea­tre­le din R. Mol­do­va şi cin­ci spec­ta­co­le la Paris. „Un sce­no­graf, în pri­mul rând, este un pic­tor. De ace­ea, chiar dacă mă bucu­ram când eram soli­ci­tat să fac sce­no­gra­fii, de fie­ca­re dată reve­neam la pen­su­lă”, recu­noa­ş­te artis­tul, în pic­tu­ri­le căru­ia sunt monta­te obiec­te ade­vă­ra­te, unde pre­do­mi­nă cerul de un azu­riu viu şi infi­ni­tul albas­tru din care, ai impre­sia, poţi să-ţi tai o felie. „Îmi pla­ce cerul. Pro­ba­bil, e o dorinţă de liber­ta­te, pen­tru că el este abso­lut. Apoi vin şi alte for­me mai rigi­de, alte volu­me, alte mesa­je”, medi­tea­ză Suru­cea­nu. De ase­me­nea, el remar­că că un rol pri­mor­di­al într-o pic­tu­ră sunt culo­ri­le folo­si­te: „Culoa­rea este ini­ma pic­tu­rii”.

Adri­an Suru­cea­nu susţi­ne că pic­to­rul va fi apre­ciat în momen­tul în care se va apre­cia el pe sine. „În R. Mol­do­va este la fel ca în întrea­ga lume. Nu sunt pic­to­rii mol­do­ve­ni mai puţin talen­ta­ţi decât cei­la­lţi. Con­tea­ză să ştii ce vrei. Tu tre­bu­ie să che­mi oame­nii să te cunoas­că şi să mun­ceş­ti mult. În caz con­trar, nu se întâm­plă nimic”, opi­nea­ză artis­tul.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. tolea mereuta

    Este talentat,fabulos si creativ,el deja este in Europa,in UE,arta si lim­ba ne duc incet si sigur in UE,ce avem noi cu Rusia care ne-a eli­be­rat si pe noi ca pe Cri­me­ea de Ukraina,fara sa i-o cea­ra ca si la noi de Roma­nia,,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *