VIDEO „Se știa foarte bine unde se lovește”. Isaccea-Vulcănești, atacată de ruși în Ucraina. De ce nu ne-ar fi salvat „linia independenței”? Dorin Junghietu, ministrul Energiei, la Podcast ZdCe

Dorin Junghietu, ministrul Energiei, este invitatul Podcast ZdCe, în cadrul căruia discutăm despre starea de urgență în energie, după ce linia electrică Isaccea – Vulcănești a fost avariată ca urmare a unui atac rusesc cu drone în Ucraina, la un pilon de importanță majoră. Discuția a fost înregistrată vineri, 27 martie, iar, între timp, sâmbătă, 28 martie, linia a fost reparată și repusă în funcțiune. 

„Uitându-ne la caracterul atacului, a fost un atac deliberat. Și uitați că vine și în contextul denunțării acordurilor cu CSI. (…) Noi am văzut mai multe poze, dar nu pot fi făcute publice pentru că sunt informații sensibile și ar expune mai mult decât ar trebui, dar deliberat a fost atacat cu mai multe drone unul dintre pilonii critici a acestei linii. Se știa foarte bine unde se lovește, unde se vrea să se lovească”, a subliniat Dorin Junghietu. 

El a explicat de ce o altă linie importantă, dar nefuncțională încă, Vulcănești – Chișinău, numită de autorități drept „linia independenței”, nu ne-ar fi salvat în această situație. Totodată, ministrul acuză firmele care au fost contractate să facă lucrările de construcție pentru că linia nu a fost pusă în funcțiune la sfârșitul anului 2025, așa cum a promis guvernarea PAS. Ministrul Energiei face o nouă promisiune, declarând că linia Vulcănești – Chișinău ar urma să fie gata până la sfârșitul lunii mai, în caz contrar, firmele contractate ar urma să fie penalizate. 

Dorin Junghietu se referă și la situația de pe piața carburanților, precum și la modul cum ajung, în continuare, gazele în regiunea transnistreană. El răspunde la întrebarea dacă și-a completat corect CV-ul, în care a notat că a deținut funcții foarte înalte în companii petroliere internaționale.

— Purtăm această discuție în contextul în care avem stare de urgență în sectorul energetic. Parlamentul a votat la 24 martie, dar a intrat în vigoare pe 25. Perioada este de 60 de zile și asta se întâmplă în contextul în care linia electrică Isaccea-Vulcănești a fost grav avariată. Mai exact, este vorba despre o porțiune aflată pe teritoriul Ucrainei, după ce a fost atacată cu drone rusești. Aceasta este principala linie electrică a Republicii Moldova, care acum este deconectată, nu funcționează. Vom discuta cum funcționează Republica Moldova în aceste condiții. În ziua în care înregistrăm, vineri, 27 martie, s-a anunțat un deficit semnificativ. Asta înseamnă că în orele de vârf am putea avea deconectări?

— În seara zilei de ieri (joi, 26 martie, n.r.), după ce s-a încheiat licitația pe capacitate comercială, tehnică, transfrontalieră pe granița Moldova-România, s-a determinat că insuficiența sau deficitul de capacitate pentru a importa energie electrică, cea pe care noi trebuie să o aducem în țară, pe lângă cea pe care o producem, pentru a asigura consumul în orele de vârf, deficitul de capacitate era între 200 și 280 de megawați/oră, nu cumulat, orar, în intervalele 17:00-23:00. Deci este un deficit semnificativ care poate fi acoperit sau compensat prin două scenarii posibile, până a se ajunge la deconectări manuale sau în evantai. În primul rând, se încearcă realocare de capacitate pe granița Moldova-Ucraina, dar să nu uităm și faptul că în Ucraina există deficit de energie electrică.  Și dacă nu se reușește alocarea de capacitate tehnică, ca noi să aducem energie comercială, următorul pas este să se solicite energie de avarie. Ori, pe liniile cu care suntem acum interconectați cu România, tehnic, nu au capacitate suplimentară pentru a ne acoperi nouă suplimentar 200 sau 280 de megawați. 

— Este vorba de cele patru linii.

— Cele patru linii insulare, care au capacitate mai mică, el pot să tranziteze 100-120 de megawați maximum. Asta ar însemna că operatorul nostru de sistem de transport, Moldelectrica, ar trebui să solicite energie de avarie în Ucraina. În Ucraina această energie tot este în deficit. Energia electrică, în general, este în deficit. Deci, în scenariu în care nu se alocă suficientă capacitate, în scenariu în care nu există disponibilă energie de avarie, se va recurge în intervalele respective orare la așa-zise deconectări manuale, deconectări în evantai. Operatorul sistemului de transport transmite instrucțiune de dispecerat către ceilalți doi operatori de sistem distribuție, care au niște protocoale prestabilite, reieșind din scenariile de contingență care au fost pregătite anterior și se trece la deconectare manuală treptată a utilizatorilor non-critici, agenți economici non-critici. Se va prioritiza în primul rând consumul alimentar cu energie electrică a serviciilor critice, cum sunt spitalele, poliția, pompierii, serviciile sociale, producția de produse alimentare. Deci astea se vor prioritiza și potențial, am putea vorbi de deconectări de acest tip, orare. Acum, reieșind din informația care a fost primită aseară (joi, 26 martie, n.r.), pe platforma Centrului de coordonare regională, pentru că sunt în cadrul ENtSO-e sunt așa-zise numite centre regionale de coordonare, iar centrul din care Moldova face parte împreună cu Ucraina este compus din șase state: Ucraina, Moldova, România, Slovacia, Polonia și Ungaria. Când s-a cunoscut această informație, în seara zilei de ieri, 26 martie 2026, reprezentanții operatorilor au înțeles gravitatea problemei și au convocat pentru 27 martie 2026, o conferință extraordinară, de urgență, pentru a evalua situația reală și pentru a identifica soluții și mecanisme suplimentare pentru a realoca de pe alte granițe acel NTC, acea capacitate tehnică comercială, pentru a ne permite importul de energie electrică și a evita deconectările și, eventual, importul de energie electrică de avarie. Noi acum așteptăm rezultatele acestor discuții, rezultatele realocărilor de capacitate de pe celelalte granițe ale Ucrainei, de la care noi eventual am putea beneficia și în momentul în care situația o să fie clară, o să facă deja următorul anunț care va conține dacă mai avem deficit, dacă o să fie energie de avarie sau dacă o să recurgem la scenariul de deconectare temporare. 

Faptul că linia Isaccea – Vulcanesti nu este disponibilă creează o mare presiune regională, pentru că nu doar noi foloseam interconexiunea respectivă pentru a importa energie electrică în orele de vârf, dar și Ucraina. Ucraina este legată prin interconexiuni și cu celelalte țări europene din regiune, cu Ungaria, Slovacia, Polonia. Au interconexiuni de înaltă tensiune prin care aduc, dar în Moldova cu Ucraina, fiind un bloc comun de reglaj în cadrul ENTSO-e, capacitatea noastră este calculată la pachet. Și noi, ca țară, avem 15% cota alocată din acea capacitate. Scoaterea liniei Isaccea – Vulcanesti din funcțiune a diminuat această capacitate. Deci acum operatorii caută soluții cum să ne ajute să evităm deconectări.

— Cred că aceste detalii sunt importante nu doar pentru astăzi, pentru că și în următoarele zile am putea să ne pomenim în această situație. Discuția noastră va fi publicată duminică, deci cred că și atunci va fi utilă.

— Dar noi venim cu comunicate pe măsură ce avem update-uri, ce avem actualizări. Cred că chiar acum, în perioada asta, se clarifică lucrurile și eventual până la sfârșitul zilei de lucru ar trebui să ieșim comunicatul și să avem lucrurile clare referitor la alimentare cu energie electrică în următoarele ore. 

— Haideți să ne explicați așa mai clar și pe înțeles oamenilor în cazul în care am putea avea deconectări. Cât ar putea dura acestea? În ce localități? În ce regiuni? În toată țara se va întâmpla? Sau cum se va produce?

— Primul pas pentru a evita deconectările este accesarea energiei de avarie, care este mai scumpă, dar ea, chiar dacă este mai scumpă, nu întotdeauna este disponibilă în rețea. Pentru că Ucraina, din cauza stării de război și din cauza pierderii capacităților locale de generare, are un deficit orarde 6 gigaWatts. Astfel, dacă după recalcule și dacă nu mai avem nici energie de avarie suficientă, întreruperile pot fi de ordinul de la 15 minute până la o oră, două. Deci sunt întreruperi orare, pentru că într-un anumit interval orar ar putea să fie disponibilă energie de avar. 

— Vor fi anunțate? 

— Ele vor fi anunțate. Energocom este entitatea care achiziționează energie electrică, care face rezervare de capacitate, în coordonare cu Moldelectrica. Deci, mesajul va veni: Energocom, Moldelectrica, Minister și Centrul Național de Management al Crizelor. 

— Cum pot economisi cetățenii? Instituțiile de stat tot economisesc? 

— Cum economisim? Nu aprindem toate becurile în casă, nu ținem tot iluminatul în casă aprins. Încercăm să lăsăm mașina de spălat pentru weekend, să acumulăm mai multe rufe, mai multe hainele, spălăm în weekend,sâmbăta sau duminica, când consumul de energie în timpul zilei este mai mic pe țară și încă sarcina pe rețea este diminuată. Desigur, nu poți scoate frigiderul din priză pentru că se alterează mâncarea. Să scoatem cu toții încărcătoarele din prize, când nu sunte telefoanele la încărcat, pentru că există condensatoare în încărcătoarele alea care consumă energie în momentul în care el stă în priză. Și vă dați seama, ok, la cineva în casă stă unul sau două încărcătoare, dar dacă în toată țara stau 100 de mii de încărcătoare în priză, e ceva. Agenții economici – să renunțe la iluminatul ăsta de frumusețe, estetic, pot să lase doar titlul firmei. Birourile: am văzut centre de business în Chișinău pe parcursul serii de ieri, în care erau etaje întregi la ora șapte- opt seara, luminate. Deci, totuși este foarte important ca toată societatea, atât mediul economic, cetățenii, autoritățile publice, locale să contribuim. Sunt șantiere de construcție care seara, la 8-9, au ditamai proiectoarele aprinse, care iluminează șantierul respectiv. Noi nu vorbim aici de iluminatul stradal, pentru că există componența de ordine publică și de protecție a cetățenilor.

— Dar cred că am văzut îndemnuri și legate de iluminatul stradal, să se mai diminueze.

— Iluminatul stradal, uitați de exemplu, am observat aseară: luminile de pe podul de la viaduct s-au aprins la ora 18.50. Soarele abia apunea atunci, era deja la chindii, dar încă era luminos afară. Inclusiv o optimizare a orelor de funcționarea iluminatului stradal ar fi importantă. Dar nu vorbim aici de stingerea completă a iluminatului de pe străduțe sau din curțile blocului. Acest lucru nu poate fi luat în considerare. Plus că impactul iluminatului stradal în Chișinău, raportat la consumul general pe țară, este moderat. Vorbim de 8.000 de kilowați/oră.

— Guvernul și instituțiile subordonate cum economisesc? Fac asta?

— Noi, la minister, am stins lumina de prezentare a ministerului, în centru, la Poșta centrală, luminile în birouri, inclusiv pe parcursul zilei, sunt stinse, deschidem jaluzelele pentru a avea mai multă lumină naturală, Deci facem aceste măsuri simple pe care inclusiv cetățenii pot să le facă.

— Spuneți-ne ce se întâmplă acolo la locul impactului. Au început reparațiile? Ași prezentat o fotografie a acelui pilon, conductorii au fost afectați.

— Conductorii și echipamentele de ancorare, izolatorii, elementele de prindere au fost. Lucrările au început în după amiază zilei de alaltăieri (25 martie, n.r.). Ieri (26 martie, n.r.) s-a lucrat, astăzi (27 martie, n.r.) se lucrează. Alaltăieri a fost prezentat de către partea ucraineană un plan de realizare a lucrărilor, din care au reișit și acele șapte zile maxim care au fost anunțate. De ce sunt șapte? Pentru că depinde foarte mult și de vreme. Vorbim de un teren destul de accidentat unde este pilonul respectiv și dacă o să plouă accesul utilajului greu, pentru că se lucrează cu echipamente grele, macarale, camioane de câteva tone, accesul ar putea fi îngreunat. Deci una e să restaurezi alimentarea pe un pilon de 10 kilovolți, cum lucrau astăzi iarnă, bine, lucrau tot în condiții dificile, dar alta e să restaurezi legătura cu un conductor care trece peste Dunăre, deci sunt complexități, sunt echipamente grele și totul depinde și de condițiile climatice. Dar se depun eforturi, locul a fost securizat, echipa de intervenție din partea ucraineană a accesat în siguranță locul respectiv și s-au apucat de lucrări.

— Se spunea despre faptul că mai întâi trebuie deminat, curățat de toate aceste elemente periculoase, explozive. Cât ne va costa? Va plăti Republica Moldova pentru această reparație?

— La fel cum a fost și la blackout-ul din 31 ianuarie, când a fost o ruptură de conductor din cauza condițiilor climaterice de pe linia Vulcănești – MGRES, pe baza unui contract de servicii existent între Moldelectrica și Ucrenergo, partea ucraineană efectuează lucrările respective de remediere și după aceasta trimit la Moldelectrica factura finală cu costul lucrărilor respective. Deci, la moment, din ce cunoaștem, sunt disponibile echipamentele, sunt disponibile echipele, se vor finaliza lucrările și după aceasta, într-o perioadă scurtă, așteptăm și nota de plată.

— Cât va fi aproximativ?

— În acest moment e greu de estimat, pentru că în procesul de executare a lucrărilor pot să mai apare ceva necesități, mai trebuie un separator, o bucată de izolator, deci e cam greu și e prematur să estimăm acum.

— Dar cum a ajuns această linie să fie gestionată de partea ucraineană, ea fiind proprietatea Republicii Moldova?

— Ea este proprietatea Republicii Moldova. După ce această linie care vine de la stația Isaccea și leagă România cu Republica Moldova, pe terenul Ucrainei, pe pământul ucrainean, această linie are o lungime de aproximativ 40 de km. În momentul în care această linie a fost construită vreo 50 de ani în urmă, a fost ales cel mai optim traseu geografic pentru această linie, pentru că traversează Dunărea, pentru că zona are un specific mlăștinos și s-a ales cea mai scurtă rută pentru a construi această linie. Deci, este linia noastră, dar Ucraina este în stare de război. Vă dați seama, transferul sau o mobilizare a personalului nostru în Ucraina care să repare problema respectivă, ar implica anumite procese suplimentare, plus există riscul de securitate. Deci, sunt mai multe complexități, dar acest contract de servicii, de suport dintre cei doi operatori de sistem ne ajută ca să rezolvăm aceste situații.

— E din 2022 această situație.

— Contractul, da. De ceva timp.

— Și asta este în contextul războiului, pentru că noi fizic nu avem posibilitatea…

— Nu avem acces, da. Adică chiar dacă Moldelectrica ar avea suficiente echipamente și forță umană, în contextul războiului sunt complexități.

— Președinta Maia Sandu spunea într-o declarație că Rusia a făcut asta deliberat pentru a submina securitatea Republicii Moldova și pentru a pune în pericol viața cetățenilor noștri. Aveți asemenea dovezi că rușii ar fi țintit deliberat proprietatea Republicii Moldova? Ați vorbit cu cei din Ucraina în această privință?

— Nu este nivelul meu de clearance (autorizare) necesar ca să vorbesc pe acest subiect. Tot ce pot să spun e că există o consecutivitate în evenimente. A fost accidentul sau atacul de la centrala hidroelectrică din Ucraina, care ne-a poluat Nistru din cauza deversărilor de hidrocarburi și uleiuri tehnice din transformatoare care au ajuns în râul Nistru. Și a urmat acest atac asupra infrastructurii. Noi am văzut mai multe poze, dar nu pot fi făcute publice, pentru că sunt informații sensibile și ar expune mai mult decât ar trebui, dar deliberat a fost atacat cu mai multe drone unul dintre pilonii critici ai acestei linii. Se știa foarte bine unde se se lovește, unde se vrea să se lovească.

— În acest fel Rusia a atacat Republica Moldova?

— În ziua respectivă era în desfășurare un atac aerian, la orele respective, asupra Ucrainei și din informațiile pe care le-au făcut publice partea ucraineană, harta atacurilor, am văzut că un șir de drone erau orientate în zona respectivă. Sunt informații publice pe care le publică Guvernul de la Kiev.

— Se preocupă acum Republica Moldova să facă un dosar bine documentat, cu dovezi clare în această privință, pentru a cere eventual despăgubiri?

— Așteptăm finalizarea lucrărilor de reparații, să vedem cât o să coste, să avem factură și eventual se va considera și acest lucru. Pe cale diplomatică, așa cum se face în toate situațiile genul respectiv, deci aici alte autorități o să aibă de lucru.

— Dar știm că este important să fie colectate probele cât mai aproape de momentul impactului, adică imediat. Ele au fost colectate?

— Este și foarte important să reconstruim linia cât mai repede ca să asigurăm siguranța furnizării cu energie electrică a țării. De eventuala colectare a probelor s-a ocupat partea ucraineană, pentru că noi nu am avut acces, autoritățile de la noi din țară nu au avut acces în zonă. E zona de război. E zona de război, e zona minată, deci sunt aspecte de care trebuie să ținem cont.

— L-am auzit pe domnul ministru de externe, Mihai Popșoi, despre faptul că Republica Moldova va cere totuși despăgubiri din partea Federației Ruse.

— Da.

— Dar mă interesa dacă avem o comunicare exact pe subiectul ăsta cu partea ucraineană, dacă ei sunt acolo într-adevăr pe loc, au colectat aceste probe.

— Sunt informații sensibile despre care eu nu pot să vorbesc.

— Am înțeles. Poate fi examinat acest caz drept o crimă de război?

— Doamna președintă așa l-a catalogat: crimă de război împotriva Republicii Moldova. Așa era scris în comunicatul de la președinție. Uitându-ne la caracterul atacului, a fost un atac deliberat. Și uitați că vine și în contextul denunțării acordurilor cu CSI. Elementele sunt cam legate unele între ele. Vedem o consecutivitate și analiștii politici de la Chișinău și politicienii din Republica Moldova au prezentat lucrurile la fel. Din analizele lor, ar exista o consecutivitate și o relație cauză-efect. Dar da, infrastructura noastră energetică, proprietatea noastră, a fost ținta unui atac, la fel cum a fost și râul Nistru, care este un bun comun pentru Moldova și pentru Ucraina. Practic 80% din populația țării se alimentează cu apă din râul Nistru.

— În acest context, suntem pregătiți pentru oarecare astfel de situații, poate mai grave? Reparăm acum acel segment de linie, dar atacuri pot fi oricând iarăși.

— Se lucrează la niște interconexiuni suplimentare, dar el necesită timp, investiții semnificative. Acum au loc discuții între Moldelectrica și Transelectrica din România pentru rute ocolitoare. Discuțiile au avut loc și anterior, dar se prioritizează. Moldelectrica anul trecut a prezentat public planul de dezvoltare pentru 10 ani și în care sunt o serie de proiecte care ar urma să fie finanțate, studii de fezabilitate, să fie implementate pentru a întări interconexiunea Republicii Moldova cu România anume prin partea de sud și a evita această zonă complexă din această porțiune de teren.

— Dar asta înseamnă investiții foarte mari și nu chiar acum, adică vor dura aceste proiecte.

— Da, astfel de linii nu se construiesc peste noapte.

— Deci până atunci rămânem în continuare vulnerabili în cazul unor asemenea atacuri?

— Avem câteva rute pe care le utilizăm. În perioada verii anului trecut a fost adoptată acea hotărâre de guvern privind Planul de iarnă. Noi am intrat în iarnă inclusiv cu un plan de contingență pentru diferite scenarii: „Ce facem dacă?”. După situația din 31 ianuarie 2026, acest plan de contingență a fost actualizat, introducându-se elemente noi de siguranță, evaluându-se riscuri suplimentare și acest plan de contingență ne permite, inclusiv acum, să reacționăm și să minimizăm riscurile care sunt. Oamenii noștri din sectorul energetic, m-am convins încă o dată zilele astea, că sunt de un grad de profesionalism extrem de înalt, sunt foarte dedicați, depun toate eforturile posibile pentru a ne ajuta să facem față acestei crize, însă sunt și elemente care nu întotdeauna depind de noi, și nu depind de ei. Vorbim de situația fragilă a infrastructurii energetice ucrainene, potențiale atacuri suplimentare, întotdeauna acest risc există, atâta timp cât războiul de peste graniță continuă. 

Ce putem noi face e să demarăm cât mai curând proiectele suplimentare de interconexiune și să investim în capacități locale de generare. Construind linii noi suplimentare de interconexiune cu Europa, de interconexiune cu România, noi o să avem mai multe rute suplimentare de import a energiei electrice, dar în același timp, aceste rute suplimentare vor fi utilizate și pentru a exporta excedentul de energie electrică produs din surse regenerabile. Noi avem aproape 1 gigawatt deja. Ca noi să beneficiem ca țară de acest potențial și de aceste investiții care au fost deja făcute, avem două opțiuni. Una e pe termen mediu scurt, una e pe termen mediu lung. Pe termen mediu scurt: promovăm investițiile în sisteme de stocare, ca acest excedent, ca energia care este produsă ziua în excedent, în special energia produsă din centralele solare, să fie stocată și utilizată în sisteme de stocare, să fie utilizată în orele de vârf. Și măsura pe termen mediu lung sunt proiectele interconexiune. Plus, dezvoltarea proiectelor de generare pe gaz în țară: acele centrale modulare sau centrale de cogenerare care să producă local energia electrică. Deci acestea sunt două opțiuni, două scenarii, două inițiative prin care noi, ca țară, putem să ne consolidăm gradul și nivelul de securitate, de siguranță și de independență energetică. Pentru că noi, ca țară, și o mai aduc odată aminte, nu avem resursele noastre de gaz și de petrol suficiente, adică nu suficiente, demonstrate. Avem ceva la sudul Republicii Moldova, dar resursele respective sunt infime. Ele nu pot acoperi întregul necesar pentru țară. Deci noi depindem la capitolul resurse energetice, în special produse combustibile: motorină, cherosen, benzină, GPL pentru mașini și gaze naturale, noi depindem din importuri. Ce mai putem noi face? Să promovăm electrificarea transportului, mașini electrice, transport public electrificat, pe lângă troleibuze și autobuzele interurbane să fie trecute pe electricitate.

— Și pentru asta e nevoie de o infrastructură.

— Exact, infrastructura nu se construiește de la sine, ea necesită investiții: capital privat, dintr-o parte, mobilizare de împrumuturi și, pe altă parte, contribuie statul din buget pe cât maxim posibil.

— Vorbeați despre interconexiuni. Cele două linii Bălți – Suceava și Gutinaș – Strășeni, când ar fi gata? Când s-ar putea începe construcțiile, cel puțin?

— Referitor la Bălți-Suceava, licitația a fost finalizată. Acum urmează nominalizarea câștigătorului. Au fost depuse șase oferte pentru componenta de linie. Primii trei ofertanți, datorită faptului că noi avem o legislație pentru a proteja țara, acel Consiliu de Examinare a Investițiilor de Importanță Strategică, acești trei participanți, potențial contractori, au fost notificați să depună un set de documente la comisie, la secretariat, pentru a le fi verificat background-ul. Noi nu vrem să construim linia cu cineva care potențial are relații cu Rusia sau cu cineva care aduce echipamente din Federația Rusă. Există anumite riscuri logistice, economice și noi vrem să evităm la maxim aceste riscuri. De aceea, am zis că licitația a fost finalizată, dar există și acest proces de screening, care are loc acum, anume pentru ca noi să ne asigurăm că dacă este declarat câștigător A, B sau C, oricare ar fi acela, avem siguranța că el va realiza proiectul cu tehnologii, cu echipamente din țări care nu sunt implicate în război și că va duce la bun sfârșit acest proiect. Orizontul de implementare a proiectului: linia Bălți – Suceava ar trebui să fie gata la începutul anului 2028. Chiar recent, Asociația Traderilor de Energie din Europa a făcut public un raport de evaluare prin care țări care se află  în proces de integrare europeană, de ascensiune, și care au făcut progrese semnificative la adoptarea legislației europene, incorporarea legislației europene în legislația națională, inclusiv Moldova, fereastra de cuplare a piețelor pentru energie electrică ar fi Q2-Q3-2028. De aceea, pentru noi este foarte important să avem acea a doua linie pentru a permite fluxurile comerciale și tehnice mult mai stabile. 

Linia Strășeni – Gutinaș, finanțată de Guvernul Statelor Unite, de administrația Statelor Unite, printr-un  grant de 130 de milioane de dolari, se află la etapa de studiu de fezabilitate. Studiul îl fac, la fel, partenerii din Statele Unite. Așteptăm să fie prezentat în lunile următoare și deja să demareze celelalte etape de implementare a proiectului. În acest moment, termenul estimat care ne-a fost comunicat ar fi finalizarea în 2032, dar purtăm discuții și după ce o să avem studiul de fezabilitate, vom intensifica aceste discuții să găsim metode de a accelera implementarea acestui proiect. Pentru că toate vulnerabilitățile regionale, plus situația globală, ne arată cât de importante sunt interconexiunile din punct de vedere al aprovizionării, dar cel mai important, din punct de vedere al asigurării siguranței, securitățile energetice.

— Despre linia de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău, numită de autorități „linia independenței”, ați spus chiar dumneavoastră, în ședința Parlamentului, că oricum nu ne-ar fi salvat de această situație, în contextul în care Isaccea – Vulcanesti a fost avariată. De ce nu ne-ar fi salvat?

— Nu ne-ar fi salvat pentru că scopul liniei Vulcănești – Chișinău este să elimine două riscuri. Ea a fost inclusă în Strategia energetică încă din 2013. Finanțarea a fost aprobată prin 2017 și a fost semnată împrumutul prin 2019. Deci are o perioadă destul de lungă de când se discuta despre această linie. Această linie vine să elimine două riscuri, două vulnerabilități. Faptul că linia existentă, Vulcănești – MGRES – Chișinau, are deja un termen depășit de exploatare. Astfel de linii de înaltă tensiune sunt proiectate să funcționeze 50 de ani. Deci din câte înțeleg, deja linia respectivă, cea veche, a depășit termenul respectiv și accidentul care s-a întâmplat pe 31 ianuarie indică cât de vulnerabilă este această linii. Și cu cât se întârzie mai mult înlocuirea sau construcția unei linii noi, cu atât riscurile de a avea rupturi, de a avea defecțiuni, trebuie să continui să investești în mentenanța acestei linii, riscurile persistă. De aceea noi avem nevoie să înlocuim acea infrastructură și în aceeași ordine de idei să eliminăm ultima vulnerabilitate, dependență: modul în care sistemul nostru energetic a fost gândit în anii 60-70, cu Centrala MGRES. Deci, să eliminăm acea vulnerabilitate prin faptul că comutatorul, întrerupătorul, că linia noastră, că alimentarea noastră din Europa încă trece prin MGRES, care este un nod energetic regional, el așa a fost gândit în perioada sovietică, a fost gândit ca un nod energetic strategic de importanță maxim. MGRES era gândit să livreze energie electrică până în Bulgaria.

— Nu am văzut să se întâmple lucrul acesta, cel puțin până acum, ca cei de la MGRES să oprească energia electrică.

— Pentru că o oprirea fluxurilor i-ar afecta și pe ei. O oprire accidentală sau planificată a fluxurilor energetice i-ar afecta și pe ei.

— Linia anumită „a independenței”, de ce a fost promovată cu această denumire, dacă totuși nu asigură o independență deplină energetică a Republicii Moldova?

— Ne elimină ultima vulnerabilitate de pe teritoriul țării, lăsată de vremurile sovietice. Noi dependența pe gaz, acea vulnerabilitate pe gaz, prin faptul că eram alimentați doar pe o rută de la est la vest, am eliminat-o odată cu darea în exploatare a gazoductului Iași – Ungheni – Chișinău, și acum ne-a mai rămas asta. De asta a și fost botezată „linia independenței energetice”, pentru că ne va ajuta să eliminăm ultima vulnerabilitate.

— Rămân vulnerabilitățile din exterior. Rămânem la cheremul rușilor în continuare?

— Nu știu cum rămânem la cheremul rușilor, pentru că noi gaze achiziționăm de pe piața europeană. 

— Vorbesc de electricitate și de situația în care ne aflăm nemijlocit acum.

— Da, dar vom continua să dezvoltăm interconexiuni suplimentare și să ne asigurăm că proiectele sunt demarate și sunt implementate în termeni cât mai scurți. De aceea, Bălți-Suceava a fost declarată de utilitate publică, și Strășeni-Gutinaș va fi declarată de utilitate publică prin lege specială pentru a debirocratiza procesul de implementare, pentru a facilita procesul de expropriere a terenurilor pe unde va trece linia, ca să găsim toate măsurile optime posibile și tot ce putem face ca implementarea să decurgă cât mai rapid. Rămâne doar elementul impredictibil legat de contractori. Uitați ce s-a întâmplat cu Vulcănești-Chișinău. Linia e gata, dar stațiile încă nu sunt gata. Au fost făcute promisiuni de către contractori pe parcursul anului trecut.

— Și de către politicieni.

— Pe baza promisiunilor primite de contractori, pentru că sunt contracte comerciale semnate cu contractori respectivi care trebuie să-și respecte atât promisiunile, cât și termenii contractuali. Da, pe stația Vulcănești a fost semnat mai târziu, dar anul trecut s-au purtat discuții, știu că a fost un subiect mediatizat intens, s-au purtat discuții și au fost și promisiuni. Au fost întrebați: „De ce aveți nevoie ca să finalizați componentele voastre de proiect până la sfârșitul anului?” Și ni s-a zis de costuri suplimentare. Noi am spus:  „Ok, dar clarificați despre ce fel de costuri suplimentare vorbim: pentru forțe de muncă, pentru echipamente? Fiți mai clari, adică veniți cu o listă clară”. Și ne-au trimis o listă de șase puncte sau șapte puncte și ne-au zis: „Asta, asta, asta”. Au primit confirmarea la două sau trei zile, maxim cinci zile. Au primit confirmarea că se acceptă, numai faceți, implementați. Ori în Stația Chișinău, la fel, au fost făcute promisiuni. Au fost depuse eforturi foarte mari și din partea autorităților pentru a facilita importuri, pentru a ajuta, inclusiv la nivel diplomatic, s-au luat legături cu ambasadele țărilor în care se produceau anumite echipamente pentru a grăbi lucrurile. Dar au fost două elemente. Unul: întârzieri din cauza condițiilor climaterice, pentru că odată cu începutul ploilor prin octombrie…

— Dar era clar că toamna plouă.

— Era clar, dar lucrările au fost întârziate din cauza condițiilor climaterice. Plus, au fost ceva întârzieri generate de constrângeri logistice pe livrările de echipament. Câteva săptămâni în urmă, au avut loc câteva ședințe suplimentare, întrevederi cu contractorii, la care li s-a spus: „Sfârșitul lunii mai este ultima dată, ultimul moment în care această linie trebuie să fie energizată. Altfel se vor aplica penalitățile contractuale”.

— Contractul nu stipulează că proiectul este până în vară?

— Contractul pentru Stația de la sud, cred că în mai sau în iunie expiră contractul respectiv. Am vizitat stațiile, și Stația Chișinău, și Stația Vulcănești, și voi continua să o fac cu anumită periodicitate, să mă asigur că contractorii se țin de cuvânt și depun eforturile necesare. Am făcut micromanagement pe proiect inclusiv pe parcursul anului trecut cu domnul Recean. Aveam ședințe săptămânale cu contractorii. Promisiuni, promisiuni, promisiuni. Am ajuns la 31 decembrie și noi am rămas să fim blamați pentru faptul că linia nu este gata, când noi ne-am bazat pe promisiunile făcute de contractorii care aveau obligații contractuale și au asumat anumite angajamente.

— Promisiunile astea ale contractorilor nu au venit cumva și la presiunea guvernării, fiind un context electoral? Pentru că am văzut foarte multe declarații și atunci când erau întrebați de jurnaliști, reprezentanții sectorului energetic, de la minister, de la alte instituții, ni se dădeau asigurări cu multă siguranță de sine că, da, linia va fi gata până la sfârșitul anului.

— Doamna Zaharescu, acest proiect este implementat pe baza unui împrumut de la Banca Mondială. Deci, fiecare dintre noi, când va achita energie electrică, va contribui la rambursarea acestei investiții, care este importantă pentru țară. Această linie este importantă pentru noi toți. De aceea trebuie să participăm.

— Vă întrebam exact de aceste promisiuni. Au avut acesta un context electoral? Sau motiv electoral?

— Nu, nu au avut un context electoral. Au avut un context legat de situația de securitatea regională și de presiunile pe care Federația Rusă a continuat și continuă să le exercite, prin regiunea transnistreană, prin tot ce fac ei. Există un context de securitate de ce această linie trebuie finalizată cât mai rapid. Plus faptul, că noi toți o să contribuim, trebuie să contribuim la această linie, la această infrastructură, și este important ca oamenii să beneficieze cât mai curând de această linie, care este prelungirea liniei care ne leagă cu Uniunea Europeană, în acest moment. Când o să avem celelalte două linii, atunci o să fie situația cu totul alta.

— S-au dat atunci banii suplimentari? Ați spus că au cerut (contractorii, n.r.) cheltuieli suplimentare? 

— Condiția pusă a fost de genul următor: dacă voi, angajându-vă că terminați până la sfârșitul anului, demonstrați că vă realizați promisiunea, dar terminați toți trei, pentru că sunt trei contractori: linia și cele două stații, dacă voi toți ajungeți în același moment, sau cu un decalaj de o săptămână, două, la momentul când linia, proiectul poate fi energizat, noi putem să vorbim de compensații pentru accelerare. Contractorul de pe linie a demonstrat că se poate, pe 18-20 noiembrie finalizase linia. 

— Compania indiană. 

— Compania indiană. Cât nu pare de… Am auzit tot felul de adresări… Vreau să reiterez faptul că contractorul respectiv a demonstrat că poate să-și țină, să-și îndeplinească obligațiile contractuale și promisiunile.

— La stații sunt consorții de companii, inclusiv din România.

— Da. Deci dacă ai noștrii de aici nu înțeleg gravitatea problemei, dar a înțeles-o compania indiană care lucrează în Orientul Mijlociu, care a construit linii de înaltă tensiune în Arabia Saudită pentru clienți care operează miliarde de dolari zilnic, pentru companii din Iordaniei, are o amprentă destul de semnificativă compania respectivă. Dar ai noștrii, aici, înțelegând situația critică și n-au vrut să depună toate eforturile maxime, cred că merită să fie penalizați dacă nu-și realizează această ultimă promisiune, ca până la sfârșitul lunii mai linia să fie energizată.

— Dar asta scria în contractul lor? Adică, în contract era stipulat sfârșitul anului 2025?

— Deci sunt trei contracte. Nu e un singur contract. Sunt trei contracte, sfârșitul anului 2025 îmi pare că este doar pe linie. 

— Ceea ce s-a și întâmplat. Iar dacă ceilalți aveau contractul până în iunie…

— Contractul pe stația Vulcănești este adevărat că a fost re-licitat pentru că au fost contestații și s-a semnat chiar cu câteva zile înainte de a deveni eu ministru. Aceasta a fost o surpriză foarte mare, inclusiv pentru mine. Când am ajuns la minister am înțeles gravitatea situației, dacă putem să o numim așa, și împreună cu domnul Recean, i-am adunat. Domnul Recean făcea ședințe deja săptămânale cu contractorii. Am început să discutăm, să găsim soluții și alternative să grăbim, să accelerăm lucrurile. Noi eram conștienți că aceste soluții pot să implice costuri suplimentare, dar ei trebuiau să demonstreze că toți trei termină în același timp, sau măcar cu decalaj de o lună, două, pentru că linia nu poți să o energizezi neavând celulele din stații. Ele funcționează toate trei ca un tot întreg.

— Acum spuneți luna mai. La începutul anului, prin ianuarie, într-un interviu spuneați februarie-martie. Ați mai dat o promisiune.

— Da, dar la momentul respectiv iarna tot a fost dificilă și au fost precipitații.

— Nu mi se par foarte convingătoare aceste argumente cu condițiile climaterice, în contextul în care era clar că se lucrează în condiții de toamnă și de iarnă.

— Doamna Zaharescu, în lumea asta, în toată lumea, după pandemie, toate proiectele de infrastructură mari au suferit și continuă să sufere întârzieri legate de ordini logistic.

— Și în toată lumea politicienii fac promisiuni.

— Companiile producătoare de echipamente, dacă până la COVID țineau echipamente pe stocuri în depozite, după COVID, o bună parte din ei au renunțat să mai țin aceste echipamente în stocuri, pentru că sunt bani înghețați. Și ei le produc la comandă. Producerea unui transformator de putere durează un an. Deci pandemia a influențat, nu zic anume proiectul nostru, dar la nivel macro…

— Dar aceste informații le cunoșteați și atunci când se făceau aceste promisiuni și când se făceau cerințele către contractori.

— Promisiunile au fost făcute, repet, pe baza angajamentelor și verbale și scrise ale contractorilor. Deci, ei le-au făcut reieșind din necesitatea noastră ca țară, să avem acest proiect cât mai repede dat în exploatare, din riscurile pe care le avem și nu și-au realizat pe deplin promisiunea. 

— Deci noua promisiune este luna mai?

— Este promisiunea făcută de contractori, este și scrisă în scrisori și este termenul maxim la care linia trebuie energizată.

— Am înțeles. Să discutăm și un alt subiect, la fel de important și de interes public, legat de scumpirea carburanților, care afectează pe foarte multă lume. Suntem în primăvară, lucrări agricole. Avem motorina la un preț de 31 de lei astăzi (27 martie, nr.r) și benzina 29,42 lei pentru un litru. La cât ne mai putem aștepta să crească prețurile la carburanți?

— Mai aduc odată aminte, Republica Moldova nu are zăcăminte de petrol și gaz și importăm. Importăm tot necesarul nostru de combustibil. Avem un consum zilnic de motorină de aproximativ 2000-2500 de tone și la benzină între 500-700 de tone. Variază în funcție de perioada anului. Dacă facem o analiză pe ultimii 3 ani, a importului și a consumului de combustibil în Moldova, creșterea a fost semnificativă. Doar comparând 2024 cu 2025, vedem 15% sau 17% creștere, cred că chiar 18% a cantității importate de motorină. Asta ce înseamnă? Sunt mai multe mașini, economia poate merge mai bine sau agricultura înflorește și se consumă foarte multă motorină. La noi parcul auto din Moldova e mai mult de diesel. În România situația e invers, folosesc mai multă benzină. 

Noi avem două piețe de combustibil: piața reglementată, prin care funcționează benzinăriile, și piața angro: importatori, operatori de produse petroliere, de la care poți să te duci, negociezi un contract, agent economic la agent economic, business to business, negociezi un contract și achiziționezi combustibilul. Contract un an, doi, trei, în funcție de cum preferă sau de necesitate. Piața reglementată funcționează după un mecanism de ajustare a tarifelor, a prețului la pompă de 14 zile. A funcționat. Pentru că există o lege care include acest mecanism, pentru ca fluctuațiile semnificative de pe piața mondială la țiței care este imediat transpusă în cotațiile la produsele petroliere, ca acest impact să nu fie imediat simțit de către consumatorii noștri. Și acest mecanism a funcționat în Republica Moldova, având o piață reglementată, noi am evitat scumpirile masive care au fost observate pe piețele țărilor în care piața este liberalizată. În vestul Europei, în țări precum Germania, Franța, Italia, combustibilul a crescut la pompă a doua zi. Prețul combustibilului a avut creștere de 0,3-0,4 euro. 

— Dar ne ajunge și nouă.

— Ne ajunge și nouă, dar nu din prima.

— Și am văzut acea modificare, ca să se i-a în calcul deja ultimele 7 zile.

— Exact. Să se i-a în calcul ultimele 7 zile pentru că din cauza la toată volatilitatea asta și a fluctuațiilor, pentru agenții economici care importă produse petroliere această activitate nu mai este convenabilă. Ei preferă să-și sisteze activitatea sau să oprească importurile, decât să meargă pe minus. Pentru că aceste 14 zile în contextul circumstanțelor actuale, nu mai este un mecanism fezabil care să poată să le acopere cheltuielile.

— Deci, cu alte cuvinte, am putea avea iarăși majorări, dar în schimb vom avea carburanți pe piață?

— Exact. Această scurtare a perioadei de plafonare de la 14 la 7 zile are ca scop evitarea penuriei de combustibil și stimularea importatorilor să aducă combustibil pe piață. Noi avem o piață de 15-20 de operatori, câțiva sunt mari, dar majoritatea sunt mai mici. Și într-un fel o simt ăștia mari, această creștere, și într-un alt fel o simt ăștia mici. Mecanismul a fost solicitat să fie ajustat anume ca să prevenim o potențială penurie. Pentru că noi am observat în ultimele două-trei săptămâni, stocurile au fost monitorizate, stocurile de combustibil, importurile au fost monitorizate permanent. ANRE are un mecanism, importatorii au obligația să prezinte aceste cifre, dar acum noi, inclusiv public, comunicăm stocurile disponibile practic zilnic. Vedem că două săptămâni în urmă, de când am început să facem acest lucru pe platforma ministerului, am observat că dacă la benzină și la GPL stocurile au rămas cât de cât constante, la motorină stocurile au continuat să scadă în contextul în care noi aveam importuri continue de motorină. Deci, asta ce înseamnă? Că a fost creată o situație de panică, achiziții de panică. Deci, importurile nu mai reușeau să facă față cu consumul. De aceea, pentru a evita adâncirea acestei situații sau să ajungem la un moment în care o să avem stocuri pentru motorină de patru zile, trebuie să lăsăm operatorii să-și ajusteze capacitățile financiare și să aducă motorină, mai ales că acum suntem în plin sezon agricol. Și deja Guvernul împreună cu Parlamentul, Ministerul Agriculturii și cu Comisia de economie și buget, vin cu măsuri pentru a ajuta agricultorii. 

Domnul viceprim-ministru, ministrul Infrastructurii, domnul Bolea, a venit cu o propunere pentru a ajusta inclusiv mecanismul de calcul al tarifelor pentru transportatori. Am văzut deja de câteva zile, transportatorii refuză să mai transporte oameni, pentru că costul combustibilului nu mai acoperă costul biletului și ei merg în minus. Trebuie să pună bani din buzunar ca să transporte oamenii. Deci, continuu se lucrează cu măsuri suplimentare pentru a preveni, pentru a compensa aceste creșteri semnificative, care nu depind de noi. Depind de conjunctură internațională și globală.

— Ăsta este motivul pentru care motorina a ajuns să fie mai scumpă decât benzina? Este cerere mai mare?

— Este cerere mai mare. Întotdeauna în perioade de criză și în perioade de război cererea de motorină și de kerosen este mai mare. Pentru că, cât nu pare de straniu, dar echipamentele militare în mare parte merg pe motorină și avioane zboară cu kerosen. Automat este creșterea consumului de combustibil.

— Am putea avea prețuri de 40-50 de lei pentru un litru la benzină? 

— Țițeiul, prețul petrolului a variat și continuă să fie volatil. Săptămâna trecută au fost momente când a scăzut în regiune la 90 de dolari barilul. După asta, la o zi două, a început să crească iar. Și acum observăm 105-106 dolari barilu. Deci, bursele și piețele reacționează practic la fiecare declarație politică, la fiecare incident sau atac suplimentar asupra infrastructurii energetice din Golf. Am văzut zilele trecute cum a crescut, cum a sărit prețul la gaze în momentul în care Iranul a atacat infrastructura de lichefiere a gazelor din Qatar, care operează cel mai mare trend de lichefiere a gazelor naturale Ras Laffan, au pierdut, 23 sau 30% din capacitatea de lichefiere. Deci, piața globală reacționează practic la fiecare declarație politică. Dacă o să fie declarație politică la 10 minute, piața o să reacționeze la fel. Deci, da, este o situație impredictibilă. Ce putem noi face ca guvern, ca țară, e să ne mai ajustăm un pic consumul de combustibil. Cum am spus, în ultimii trei ani a crescut semnificativ.

— Automat, probabil, se vor ajusta aceste consumuri, pentru că va fi prea scump.

— Am fost în ultima perioadă în câteva deplasări pe teritoriul țării și chiar am observat că pe traseele naționale circulă mai puține mașini în comparație cu perioada anului trecut. Am observat la ochi și chiar șoferul meu, care oricum stă cu ochii în drum permanent, a zis că mult mai puține mașini sunt acum pe stradă. Ar fi bine să observăm acest fenomen inclusiv în Chișinău, pentru că ne-ar ajuta inclusiv la calitatea aerului. Aș spune că și emoțional ne-ar ajuta oarecum.

— Din Chișinău și mai exact de la primarul Chișinăului a venit o propunere, însoțită de acuzații că autoritățile ar avea de câștigat de pe urma scumpirii carburanților pentru că accizele respective ar fi mai mari. Și spune el, dar am văzut și alte voci, că poate ar fi necesară diminuarea acestor accize în această perioadă.

— Accizele respective permit ca guvernul și autoritățile să compenseze prin mecanismele existente transportatorilor, agricultorilor, creșterea acestea semnificative de prețuri.

— Ei sunt compensați? Sunt oferite compensații în acest moment?

— Banii trebuie să circule. Au fost propunerile Ministerului Agriculturii pe platforma Parlamentului care au fost evaluate. Comisia de buget și finanțe împreună cu Ministerul Finanțelor au spus cât poate bugetul de stat, în condițiile actuale, cu ce sumă poate să susțină agriculturii. Deci, trebuie să reieșim și din realitățile bugetare pe care le are țara. Noi trebuie să ne ajutăm unii pe alții.

— Din aceste accize, spunea Ion Ceban, autoritățile acoperă golurile din buget create în urma deciziilor greșite.

— Declarațiile lui sunt declarațiile dumnealui, eu nu vreau să le comentez, dar colegii din guvern, de la Ministerul Finanțelor au făcut tot posibilul să atenueze deficitul financiar pe care îl are Republica Moldova și să-l mențină în limitele cât mai optime ca noi să ne putem finanța, ca noi să putem accesa capital pentru a continua să ne dezvoltăm țară.

— Nu e luată deloc în considerare această idee de a diminua aceste accize care, presupunem, ar putea influența și prețul la consumatorul final? 

— Ministerul Finanțelor și cu Comisia de buget, care se ocupă de politica fiscală, sunt cei mai recomandați să răspundă acest lucru. Nu sunt finanțe la Ministerul Energiei, dar e măsură de politică fiscală la care autoritățile respective trebuie să se expună. 

— De ce o perioadă de stare de urgență pentru 60 de zile? De ce atât de lungă?

— Pentru că situația este foarte impredictibilă în Orientul Mijlociu. Practic toate țările din regiune au adoptat o stare de urgență într-o oarecare formă. Inclusiv ieri la București a fost adoptată acea ordonanță de urgență pentru gestionarea crizei sau gestionarea situației pe combustibil. Bulgaria, la fel, a restricționat exporturile. Serbia a făcut la fel, Ungaria a făcut la fel. Deci, cam toate țările din regiune care practic depind de importurile de produse petroliere sau de importurile de țiței pentru a-l procesa și a produce motorină și benzină și kerosen pentru avioane, au adoptat măsuri de urgență pentru a gestiona această criză și pentru a atenua impactul asupra cetățenilor.

— Dar cum veți asigura transparența în această situație? Pentru că știm că în aceste situații deciziile se iau mai repede. Asta este și ideea. Dar sunt și transparente?

— Deciziile nu se iau unilateral. Pe platforma Guvernului se adună toate instituțiile implicate în luarea acelor decizii și aș spune că nicio decizie nu se aprobă dacă nu există un consensus larg și nu se evaluează toate riscurile. Cum a spus și domnul prim-ministru, inclusiv în Parlament și ieri la ședința de Guvern, Guvernul va asigura transparență maximă decizională, pentru a evita ulterior întrebări sau acuzații referitoare la transparență. Toate măsurile care au fost până acum incluse, inclusiv cele de ieri de la ședința extraordinară de guvern, au fost discutate, au fost analizate împreună cu toate instituțiile implicate, au fost evaluate riscurile și nu au fost incluse măsuri ambigue sau măsuri care să prezinte un tratament preferențial. Deci, toate care au fost adoptate până acum au reieșit din necesitatea noastră ca țară să prioritizăm consumul intern, să ne asigurăm că din cauza atacului asupra liniei, că Moldelectrica poate să demareze rapid proceduri de achiziții de echipamente, dacă va fi necesar, dacă cresc prețurile masiv, regional, Energocom să aibă acces la instrumente financiare ca să poată să facă acele achiziții. 

Trebuie să echilibrăm, vrem ieftin, pentru că ceea ce e ieftin acum nu prea mai este disponibil, ori să avem acces la resursele respective. Pentru că o penurie ar fi mult mai gravă decât prețul la motorină la 35 de lei. A fost 35 de lei prețul la motorină, inclusiv când a început războiul din Ucraina. O penurie este mult mai gravă, aș spune eu, decât prețurile, pentru că impactul unei penurii ar fi mult mai semnificativ decât costurile crescute. Întreprinderile din gestiunea statului nu fac achizițiile cu ochii închiși. 

Am tot primit întrebări zilele astea despre Energocom și achizițiile de gaze. Energocom acum lucrează la definitivarea strategiei noi de achiziție a gazelor. Să nu uităm că de la 1 aprilie 2026 se produce liberalizarea pieței gazelor și cei peste 200 de consumatori mari, economici și mijlocii trebuie să treacă în piața liberă, să-și achiziționeze gazele fie de pe bursă, fie prin contracte bilaterale. Reieșind din acest lucru, Energocom rămâne cu obligația de serviciu public cu acei 830 de mii de consumatori casnici, preluați la Moldovagaz, ca serviciu de furnizare, și cu activitatea de pe piața liberă. Reieșind din aceste două circumstanțe, Energocom, ca intreprindere de stat, trebuie să-și ajusteze strategia de achiziție a gazelor. Energocom a făcut achizițiile pentru anul gazier 2025-2026, a contractat volumele. Volumele pentru luna martie au fost integral contractate, ele sunt livrate, deja mai avem câteva zile din luna martie. Prețul a fost unul indexat de la sfârșitul lunii februarie, deci, impactul actual a tarifelor, a costurilor la gaze nu este simțit nu este reflectat în gazele noastre pentru luna martie pentru că ele au fost achiziționate din timp bine gândit, strategic. Pe luna aprilie vorbim de volume nesemnificative pentru că consumul nostru de gaze ca țară scade și reieșind deja, acum Energocom pregătește strategia de achiziție a gazelor pentru anul gazier 2026-2027, reieșind din obligații de serviciu public, reieșind din posibile contracte bilaterale cu consumatori din țară. Dar și ei înțeleg că acum nu este momentul în care să încep să faci achizițiile de gaz. 

A mai a fost o întrebare: De ce voi nu cumpărați gaz și nu-l trimiteți să faceți energie electrică la MGRES? 

— Am văzut acele declarații ale lui Igor Dodon.

— Pentru că, în condițiile actuale de preț, costurile gazului plus costul de transformare a acestui gaz în energie electrică, în condițiile actuale de piață, ar duce costul la energie electrică produsă de MGRES la peste 200 de euro megawatul. Zilele astea, pe Bursa română, pe OPCOM, prețul energiei electrice este 110, 111, 115, 120 de euro. Deci, prețul energiei electrice de la MGRES ar putea fi practic dublu în comparație cu ce se achiziționează acum de pe bursă. 

49% este energie pe care noi o producem local, de la CET-uri, prin centrale neregenerabile.

— O producem în continuare pentru că încă este și sezonul de încălzire.

— Este sezonul de încălzire, deși sunt și reacții de la cetățeni că este prea cald în casă.

— Dar asta ne permite să avem această electricitate? 

— Exact. Operarea Termoelectrica în regim de cogenerare permite ca Termoelectrica să producă mai multă energie electrică și noi să nu avem probleme.

— Înțeleg ce vreți să spuneți, dar și pe oameni putem să-i înțelegem. Ar veni că plătim pentru electricitate inclusiv în facturile pentru agentul termic.

— Ăsta e prețul inacțiunii guvernărilor anterioare de a nu investi în capacități de modernizare a Termoelectrica. Avem la Termoelectrica echipamente din 1968.

— Dar am văzut, cred că și domnul prim-ministru spunea că asta ar fi o ultimă opțiune.

— Da, revenire la MGRES este de ultima opțiune. Construirea capacităților noastre de generare pe gaz pot fi făcute în două direcții: centrală de cogenerare pe gaz, dar această o astfel de centrală, construcția ei ar dura minim 36 de luni, atâta durează o centrală pe cogenerare. Sau centrale cu motoare pe gaz, motoare cu ardere internă pe gaz. Aceste motoare, dacă sunt disponibile, instalarea unei astfel de centrale poate să dureze în funcție de soluția aleasă, dacă sunt modulare de la 9 la 12 pe luni, dacă nu sunt modulare de la 12 la 24 de luni. Dar, există încă un element, disponibilitatea acestor motoare și acestor echipamente pe piața globală. Inclusiv producătorii de astfel de echipamente din Europa exportă pe piața americană pentru că explozia de Data centre, de inteligență artificială, avansul acesta din ultimii 2-3 ani, a făcut ca și consumul de energie să crească. Pentru a avea reziliență, centrele respective de date trebuie să aibă alimentare redundantă, pentru că ei trebuie să opereze 24 din 7, ca un spital municipal sau un spital republican și au nevoie de acele motoare. Deci cererea asta a generat și o indisponibilitate a motoarelor pe piață. A crescut prețul lor, dacă vrei motorul în următorii 2 ani, tu trebuie să plătești 30% adaus ca să-ți fie prioritizată comanda. Deci astea sunt realitățile cu care lumea acum operează. Și am discutat, același lucru mi-a fost confirmat de către producători de motoare din Europa și de către producători din Statele Unite.

— Legat de regiunea transmistreană aș vrea să discutăm. În continuare funcționează acea, nici nu știu cum să o numesc, schemă prin care gazul ajunge în regiunea transnistreană, permisă de autoritățile de la Chișinău. Gazul vine de la o companie înregistrată în Elveția, dar cu proprietari din Ungaria.

— Este traderul de energie din Elveția, al companiei maghiare MET. Companie energetică maghiară. 

— Banii, era ultima dată informația că vin de la o companie din Dubai, am înțeles că s-au mai schimbat acele companii din Dubai care plăteau.

— Agenții de plată, au fost schimbări ale agenților de plată.

— Poate ne dați dumneavoastră mai multe detalii despre cum funcționează acest mecanism și cât va dura.

— Da, este un mecanism care nu este sustenabil. Noi am spus și o repetăm, pentru că dacă la început acest mecanism avea, cel puțin pentru partea transnistreană, avea o predictibilitate, în ultimele câteva săptămâni, chiar și două luni, s-au observat… Țineți minte, erau întreruperi de gaze permanent: „Criză în regiunea transnistreană! Criză în regiunea transnistreană!”, cam o dată pe lună sau o dată la două luni. Pe urmă, aceste situații s-au întețit, au început să apară la fiecare două, trei săptămâni și săptămânile trecute sau chiar în ianuarie, februarie, mai că săptămânal existau aceste situații. Odată cu începerea războiului din Golf, ele s-au întețit pentru că inclusiv sistemul financiar-bancar din Orientul Mijlociu a avut întrerupere. Plățile nu ajungeau la timp. Or, ca ei să primească gazul, plățile trebuie să se facă în avans, pentru că sunt riscuri pe care compania respectivă de furnizare și le-a asumat și le acoperă, și Chișinăul a reiterat că acest mecanism… Plus că există și procesul de screening, de validare a acestor agenți de plată de către băncile europene. 

— De asta s-au schimbat mai multe companii? Pentru că nu corespundeau acelor cerințe? 

— Probabil. Se ajungea la un moment în care plățile nu mai erau procesate și așa zisele autorități din Transnistria, recurgeau la serviciile altui agent de plată. 

— De unde vin banii? 

— De la agenții de plată. La agenții de plată nu știu de unde vin banii.

— Nu sunt din Federația Rusă?

— Plățile se făceau de la agenți de plată din Dubai. Mai departe…

— Și nu s-a interesat Guvernul de la Chișinău de unde vin totuși acești bani? Nu este important să se cunoască această informație?

— Există procesul de screening pe care băncile europene care procesau acele tranzacții îl făceau. La momentul respectiv, totdeauna se verifică și proveniența banilor. Asta e un proces normal bancar. Probabil din cauza asta și unii dintre agenții de plată nu treceau de procedurile de screening. Dar autoritățile la Chișinău au reiterat faptul că acest mecanism nu este unul sustenabil, nu este pe un termen lung, a reiterat împreună cu suportul Uniunii Europene disponibilitatea acelui pachet financiar de aproximativ 60 de milioane de euro pentru a achiziționa gaze pe termen scurt și mediu pentru regiunea transnistreană. Acest mecanism, acest pachet nu a fost nici până în ziua de astăzi aplicat.

— Atâta timp cât li se permite situația asta, cred că se simt relativ confortabil. 

— În momentul în care planul de convergență care este elaborat pentru beneficiu cetățenilor noștri din regiunea Nistrului, cred că va deveni și mai relevant furnizarea gazelor printr-un mecanism cât mai sustenabil și cât mai pe termen lung.

— Dar vă întrebam dacă știți cine stă în spatele acestor plătitori din Dubai?

— Nu, nu am informație.

— Nu comunicați cu băncile europene? Nu cereți informații?

— Nu. Dar nu e un proces. Ministerul Energiei se ocupă de politicile în domeniul energiei. 

— Vă întreb în general, ca Guvern.

— Nu, pentru că există o entitate care a fost nominalizată, desemnată de către ANRE la propunerea noastră, pe baza faptului că deja existau contracte semnate între Moldovagaz și Tiraspoltransgaz, existau contracte de cooperare, și pentru a nu crea mai multe impedimente s-a mers pe această propunere. Partea comercială nu ține de jurisdicția noastră de la Ministerul Energiei. Noi ne ocupăm de politici publice, în domeniul securității energetice, promovăm proiectele de importanță strategică pentru țară și ne asigurăm că întreprinderile energetice din țară cooperează, ca becul să ardă, ca gazul să ajungă la aragaz și ce mai putem face ca să consolidăm securitatea noastră energetică. Pentru că trăim niște vremuri foarte complexe, de foarte multe ori, nu totul depinde doar de noi, suntem expuși la factori externi, suntem expuși la atacuri hibride, directe și trebuie să rezistăm.

— Dumneavoastră ați venit în această funcție în februarie 2025?

— 19 februarie, ziua în care am depus jurământul. Am revenit în țară pe 15 februarie din Olanda, de la Haga, și pe 19 februarie am depus jurământul.

— Era Guvernul Recean, acum ați rămas și în Guvernul condus de Alexandru Munteanu. În CV-ul dumneavoastră indicați faptul că ați deținut anterior funcții de manager de comisioane și manager de proiect în companii internaționale din domeniul petrolier. Ziarul de Gardă a fost semnalat de cineva din acest domeniu, care a atras atenția la acele funcții indicate de dumneavoastră în CV și, spunând că ar fi din domeniu, consideră că, de fapt, ar fi o exagerare, pentru că e vorba de niște funcții foarte înalte. De exemplu, manager, asta ar însemna echivalentul directorului de companie și că în aceste funcții, de fapt, se ajunge după o experiență de foarte mulți ani și la o vârstă mult mai înaintată decât cea pe care o aveți dumneavoastră. Puteți să confirmați că ați deținut aceste funcții?

— Eu mi-am început cariera în domeniul petrolului și gazelor în anul 2009, când eram student în anul IV la Universitatea Petrolului și Gaze din Ploiești. Eram în anul IV și mi s-a oferit un job la o rafinărie. Am început activitatea pe data de 5 decembrie 2009. Anul IV eu l-am trecut lucrând și învățând la facultate și deja am rămas în compania respectivă în care am lucrat 4 ani și jumătate. În octombrie 2013 mi-am dat demisia. Eu am plecat din funcție de șef de instalație, având în subordine 50 de oameni și gestionând o instalație din rafinărie respectivă, o instalație de producție. Și am plecat pe poziție de supervisor în una dintre cele mai mari rafinării din Orientul Mijlociu. O rafinărie construită de gigantul petrolier Saudi Aramco și Total din Franța. Era o rafinărie care a fost dată în exploatare în 2013 și eu am mers acolo pe partea de operare. După un an de zile când expira contractul, am început să purtăm discuții referitoare la o prelungire. Dar eu văzând deja realitățile, am solicitat o creștere salarială un pic mai mare decât o considerau ei. Câteva procente în plus. Ceea ce nu s-a acceptat și eu am mulțumit frumos și am încheiat relația contractuală. Deci după un an de zile în Arabia Saudită, în Jubail. În zona industrială Jubail 2, împreună cu zona industrială Jubail 1, este cea mai mare zona industrială din lume, cea mai mare concentrație de rafinării, de uzine petrochimice, metalurgie, stații de desalinare a apei și eu am lucrat acolo pentru un an de zile. Vă dau un pic mai multe elemente ca să înțelegeți cum am ajuns la poziție de manager. 

La momentul respectiv eu încă locuiam în România. M-am întors în decembrie 2014 în România și la câteva zile primesc un telefon de la un fost coleg din rafinăria respectivă, care deja lucra pentru una dintre cele mai mari companii de construcție în petrol, gaze, energie, spaniolă, Tecnicas Reunidas. Și mi s-a propus să merg în Turcia la fel ca supervisor, anume pe partea asta de comisionare. Comisionare ce înseamnă? Testare și dare în exploatare a echipamentelor și obiectivelor industriale. Și am acceptat să merg. Pe 6 ianuarie 2015 am ajuns la Izmit, 80 de km de la Izmir, o rafinărie a operatorului petrolier Tupraș din Turcia, și mi-am început activitatea acolo. Fiind o viză temporară de muncă pentru Turcia, nu a fost posibilitatea să mă extindă. Am revenit în România și la câteva săptămâni primesc un telefon de la headquarter-ul, oficiul central, a companiei Tecnicas Reunidas de la Madrid, în care mi s-a oferit un job de superintendent, un șef de direcție. Asta se întâmpla în 2015, în vară. Eu în vara aia am plecat în Australia la un proiect de acid nitric și nitrat de amoniu, deja ca superintendent. După un an de zile a plecat managerul departamentului de comisionari, un domn din Marea Britanie. A venit în locul lui un spaniol care a plecat și el la câteva luni și, cu câteva luni înainte de a împlini eu 30 de ani, am venit acasă în concediu. Când m-am întors din concediu, la mine pe birou în Australia, stătea scrisoare de la clientul companiei pentru care lucram, prin care eu am fost nominalizat și numit manager de comisionare. Asta se întâmpla înainte de a împlini eu 30 de ani.

— E obișnuit să se întâmple asta?

— E o raritate în această industrie ca ingineri în jurul vârstei de 30 de ani să fie promovați. Dar meritocrația în domeniul internațional, în petrol și gaze, este unul dintre elementele primordiale pentru promovare.

— Există un context pentru care au apărut o asemenea întrebări? Legate de funcțiile pe care le-ați deținut.

— Eu nu am nimic de ascuns. Sunt contracte de muncă, sunt scrisori, adică nu am absolut nimic de ascuns. Profilul meu pe LinkedIn reflectă toate realitățile, inclusiv oamenii care mă cunosc pot să dea referințe, care mi-au fost mentori de-a lungul timpului. Eu am avut 3-4 mentori foarte importanți, atât în România cât și internațional, datorită cărora am crescut și am învățat. Dar nimeni nu mi-a băgat informația cu lingura în cap. Singur pe munca mea, sub ghidajul lor, am crescut constant.

— Deci nu ați exagerat nimic în CV-ul dumneavoastră?

— Nu, nu, nu. Sunt toate informațiile și toate pozițiile reale și actuale care au fost de-a lungul timp.

— Acum trăiți din salariul de ministru sau din economiile anterioare?

— Acum trăiesc din salariul de ministru.

— Ați venit de la un salariu de aproximativ 12 mii de euro pe lună, așa am văzut în declarația de avere. Acum salariul e de vreo 50 de mii de lei.

— Mi-am ajustat cheltuieli în funcție de noile realități. Oricum, cheltuieli lunare din Moldova sau costul de viață, aș spune, în comparație cu Madridul sau cu Haga, sunt mai mici.

— Este suficientă o asemenea remunerare pentru un ministru în Republica Moldova?

— Reieșind din realitățile financiare, realitățile economice ale țării, este suficientă, dar reieșind din gradul de responsabilitate pe care un ministru îl are, cel puțin în sector energetic, nu consider că este suficient. Deci, sunt două elemente, poate aparent contradictorii, dar dacă mă uit la situația în care este țara, da, salariul respectiv este ok, dar ieșind din gradul de responsabilitate, nu. Pentru că eu am avut în responsabilitatea mea proiecte de 1,5; 3,3; 4,5 miliarde de dolari și, corespunzător, proiectele respective, adică pozițiile respective erau remunerate. Dar, asta e diferența dintre mediul privat în petrol și gaze și mediul public din Republica Moldova.

— Rămâneți până la final în acest mandat?

— Avem foarte multe lucruri de făcut, am demarat multe proiecte și aș vrea să le văd demarate și implementate, de ce nu? E important să văd finalitate la ceea ce facem până acum.

— Aveți niște proiecte exacte pe care credeți că trebuie să le faceți până la final de mandat?

— Bălți-Suceava vreau să-l văd pornit, să văd proiectul demarat și de ce nu, eventual, să-l văd și dat în exploatare. Și al doilea: acea centrală, modernizare la Termoelectrica. Măcar 55 de megawați să-i vedem demarați și dați în exploatare.