ZONA DE SECURITATE Născuți sub regim: Administrația separatistă impune „cetățenia” automată pentru nou-născuți
În regiunea transnistreană a fost legalizată acordarea automată a așa-numitei „cetățenii” pentru copiii ai căror părinți dețin cel puțin un „pașaport” al autoproclamatei enclave, emis de structurile ilegale locale. Astfel, un asemenea copil, indiferent de locul nașterii – fie în enclavă, fie în afara ei – primește automat „cetățenia” autoproclamatei „rmn”.
Așa-numitul „soviet suprem” de la Tiraspol a aprobat reglementări în acest sens contrar Declarației Universale a Drepturilor Omului, Convenției cu privire la Drepturile Copilului și Pactului Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Sub sloganul „protecției copiilor”, regimul ilegal aplică niște „reguli” prin care apartenența la regiune este impusă de la naștere, fără a ține cont de voința familiei, scrie Zona de Securitate.
Ce s-a schimbat?
Potrivit autorilor pretinsului „act legislativ”, atribuirea automată a „cetățeniei” se extinde asupra a trei categorii de nou-născuți:
— copii născuți în regiune, dacă unul dintre părinți are deja acest statut;
— copii născuți pe teritoriul regiunii din părinți străini sau apatrizi;
— copii născuți în afara regiunii, dar care au un părinte cu „documente transnistrene” – adică ilegale, nerecunoscute de nimeni.
Pseudo-amendamentele au fost aprobate pe 5 noiembrie. Argumentul invocat în timpul discuțiilor a fost, chipurile, existența „numeroaselor solicitări din partea oamenilor”, care nu pot obține „cetățenia” enclavei secesioniste.
Șefa așa-numitului „comitet pentru legislație, protecția drepturilor și libertăților cetățenilor”, Galina Antiufeeva, a spus că modificările „ar trebui să le fie de ajutor” celor care s-au confruntat cu dificultăți birocratice la eliberarea documentelor.
Reacția Biroului politici de reintegrare?
Pentru Chișinău, noțiunea de „cetățenie al rmn” nu există. Republica Moldova nu recunoaște „documentele” emise de așa-numitele autorități de la Tiraspol. Din punctul de vedere al dreptului internațional, locuitorii acelei regiuni sunt cetățeni ai Republicii Moldova.
La solicitarea redacției Zona de Securitate, Biroul politici de reintegrare a menționat că „locuitorii regiunii transnistrene înțeleg prea bine avantajele oferite de cetățenia Republicii Moldova”.
Potrivit instituției, realmente se constată nu doar un proces de obținere masivă a documentelor naționale, dar și o creștere a susținerii din partea populației din raioanele de est pentru politica de reintegrare a țării.
Biroul subliniază că legislația în vigoare stabilește că, în condițiile respectării cerințelor legale, copiii născuți pe teritoriul Republicii Moldova dobândesc automat cetățenia țării, recunoscută la nivel internațional. Această regulă se aplică și în raport cu copiii născuți în regiunea transnistreană.
Sfidare a normelor internaționale
Atribuirea forțată a unei „cetățenii”, fără consimțământul părinților, este o abatere de la standardele internaționale de bază. Declarația Universală a Drepturilor Omului (articolul 15) garantează dreptul la cetățenie și libertatea de a o alege. Norma impusă de regimul separatist transformă apartenența în obligație.
Convenția cu privire la Drepturile Copilului (articolele 7 și 8) garantează dreptul la nume, cetățenie și identitate. Atribuirea unui statut fictiv privează copilul de aceste drepturi și îl plasează într-o stare de incertitudine juridică.
Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (articolul 24, punctul 3) impune asigurarea dreptului fiecărui copil de a dobândi o cetățenie. Introducerea unui statut nerecunoscut conduce, de facto, la apatridie – atunci când documentul există, dar nu este recunoscut de niciun stat.
Consecințe sociale și juridice
Înregistrarea automată a nou-născuților transformă o persoană în parte a sistemului de dependență încă de la naștere: apartenența este fixată fără drept de alegere sau revizuire. Documentele emise de așa-numitele structuri autoproclamate nu sunt recunoscute în afara enclavei, ceea ce creează o stare de vulnerabilitate juridică: orice dispută privind statutul este soluționată arbitrar, iar protecția drepturilor este imposibilă în afara controlului autorităților locale.
Statutul impus poate fi folosit ca instrument de presiune. Deținătorii acestor documente pot fi urmăriți penal în baza pseudo-„legilor” interne privind „trădarea de patrie”, „discreditarea misiunii de menținere a păcii” sau „lipsa de respect” față de niște simboluri nerecunoscute de nimeni. Astfel, sistemul autoritar obține un pretext pentru persecutarea celor care nu sunt de acord cu regimul.
În plus, așa-numita „cetățenie” crește dependența față de structurile paramilitare. Deținerea documentelor locale poate servi drept temei pentru „încorporare” sau implicare în activitățile forțelor de securitate, contrar dreptului internațional.
Atributele unei statalități fictive — pașaportul, stema, imnul — sunt folosite pentru a demonstra o suveranitate falsă și un fel de „unitate” controlată. Sub masca ordinii administrative se instituie o dependență în care libertatea personală este înlocuită cu loialitatea față de regim.
Înregistrarea copiilor îndeplinește și o funcție propagandistică: creșterea iluzorie a numărului de „cetățeni” care permite specularea unui inventat „spor demografic” și, prin ricoșeu, consolidarea regimului.
Grija declarată formal față de copii se transformă într-un mecanism de subordonare politică și izolare. Așa-numita „cetățenie” impusă de regimul separatist rămâne nulă din punct de vedere juridic. Ea nu oferă protecție, ci servește drept instrument de control, unde până și nașterea unui copil devine un act de apartenență la sistem, nu un drept recunoscut al persoanei.
