Fostul procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității și Cauze Speciale (PCCOCS), Corneliu Popescu, care nu a promovat evaluarea integrității pentru funcția de membru al Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor (CSP), a pierdut litigiul cu Comisia Vetting, la Curtea Supremă de Justiție (CSJ).

Totuși, decizia instanței supreme nu a fost unanimă, președintele completului de judecată, Ion Malanciuc, care urmează să preia funcția de judecător la Curtea Constituțională, a formulat o opinie concurentă. Magistratul a indicat că este de acord cu soluția de respingere a contestației, dar că „trebuie respinsă pentru lipsa unui interes juridic actual (cauza fiind rămasă fără obiect), iar nu în urma unei analize pe fond a motivelor invocate de reclamant”, având în vedere că acesta nu mai deține funcția de procuror.

Comisia de evaluare a procurorilor a emis pe 18 decembrie 2024 decizia de nepromovare a evaluării integrității financiare și etice de către Corneliu Popescu. Inițial, procurorul a contestat actul și a cerut CSJ să dispună reluarea procedurii de evaluare.

Deși decizia Comisiei din decembrie nu avea efect în privința funcției pe care o deținea, acesta urma să fie evaluat și în calitate de procuror al PCCOCS. Popescu și-a dat demisia între timp, atunci când a fost notificat despre începerea evaluării procurorilor din cadrul procuraturii specializate. Astfel, acesta a cerut ulterior instanței să constate că „avea dreptul la o decizie favorabilă de evaluare, în condiții de legalitate, imparțialitate și respectare a garanțiilor procedurale”.

„Reclamantul consideră că toate constatările Comisiei de evaluare, potrivit cărora nu ar întruni criteriile de integritate etică și financiară, nu au legătură cu date concrete privind posibila corupere în raport cu candidatura sa. Concluziile Comisiei s-au concentrat, în esență, asupra unor omisiuni neintenționate și pe presupuneri subiective, care nu pot fi considerate, în niciun caz, indicii ale unor acțiuni de corupție.

(…) Potrivit raționamentului aplicat de Comisia de evaluare, absența unor acte justificative referitoare la veniturile obținute cu peste un deceniu în urmă de către rudele apropiate (inclusiv decedate) este echivalată cu inexistența acestor venituri. În mod similar, Comisia a considerat că lipsa documentelor privind starea tehnică și îmbunătățirile aduse unui autoturism procurat sau lipsa actelor justificative ale cheltuielilor suportate de alte persoane apropiate sunt suficiente pentru a atribui aceste cheltuieli în întregime candidatului”, a susținut Popescu în contestația depusă la CSJ.

Comisia de evaluare a procurorilor a constatat că Corneliu Popescu nu întrunește criteriile de integritate financiară și etică întrucât există „dubii serioase” privind respectarea acestor criterii. Procurorul nu a promovat evaluarea, fiind reținute, în esență, următoarele aspecte:

• Achiziționarea a două apartamente în mun. Chișinău și deținerea acestora;
• Achiziționarea unui automobil în 2016.

Achiziționarea și deținerea apartamentelor din Chișinău, într-un bloc construit pentru judecători

Completul de judecată special a constatat că, în perioada 2007-2018, procurorul și soția sa au deținut un apartament cu trei camere, cu suprafața totală de 105,9 m.p., situat în Chișinău. La data de 28 decembrie 2018, aceștia au vândut apartamentul pentru prețul contractual de 675 000 de lei (aproximativ 34 000 de euro), iar în aceeași zi au cumpărat de la tatăl procurorului, Alei Popescu, care deține funcția de avocat și a fost președintele Curții de Conturi, un apartament cu suprafața totală de 98 de m.p., situat în Chișinău, însă în alt sector decât cel al imobilului anterior, pentru prețul contractual de 667 535 de lei (aproximativ 34 200 de euro).

La 10 martie 2020, Corneliu Popescu a devenit proprietar, prin moștenire de la bunica sa, al unui alt apartament cu suprafața totală de 49,8 m.p., amplasat în aceeași clădire și în imediata vecinătate a primului apartament.

„Din explicațiile reclamantului rezultă că acesta a solicitat sprijinul tatălui pentru achiziționarea unui apartament cu trei camere în locul celui vândut în decembrie 2018, iar bunica urma să achiziționeze un apartament cu o cameră alăturat, astfel încât cele două unități locative să formeze un spațiu locativ unitar.

Din argumentele expuse de către reprezentanții reclamantului în ședință, Completul de judecată special constată că, de la achiziționare, cele două apartamente au fost utilizate ca spațiu de locuit pentru familia lui Corneliu Popescu şi pentru bunica acestuia. Mai mult, în cadrul audierii, reclamantul a confirmat că bunica locuia atât împreună cu familia sa, cât și, alternativ, cu părinții săi. Totodată, reclamantul a arătat că între „,apartamentul 1” şi „apartamentul 2″ a fost realizată o deschidere în peretele despărțitor (aproximativ 2 m), astfel încât, în prezent, cele două unități locative funcționează ca un „,bun întreg”. Popescu a confirmat că nu a solicitat autorizație pentru această unificare, apreciind că legea nu impunea o asemenea formalitate, iar facturile de întreținere continuă să fie emise separat pentru fiecare apartament”, se arată în decizia CSJ.

Unul dintre bunuri – achiziționat de acuzatorul de stat de la tatăl său, cu un preț mai mici decât cel achitat companiei de construcții

Din actele dosarului, Completul de judecată special a reținut că, la 31 ianuarie 2017, tatăl procurorului, a încheiat cu o companie de construcții un contract de investiții pentru apartamentul 1 cu suprafața de 98 m.p. Potrivit actului de predare-primire din 24 ianuarie 2018, prețul achitat a fost de 39 200 de euro, echivalentul a 400 de euro/m.p. În aceeași zi, la 31 ianuarie 2017, bunica procurorului a încheiat un contract similar pentru apartamentul de 49,8 m.p., prețul contractual fiind de 19 920 de euro. Corneliu Popescu a reprezentat-o pe bunica sa la semnarea contractului de investiții, în baza unei procuri.

Blocul în care a investit tatăl acuzatorului de stat a fost construit după ce, prin decizia Consiliului Municipal Chișinău din 3 iunie 2016, a fost pus la dispoziția Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, un teren de 0,605 ha pentru edificarea unui bloc locativ destinat angajaților Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și ai Curții Constituționale. Angajaților acestor instanțe li s-ar fi oferit apartamente cu una și două camere la prețuri preferențiale de 360 de euro/m.p., respectiv 300 de euro/m.p., la ultimul etaj.

Conform informațiilor comunicate Comisiei de evaluare de către compania imobiliară „LARA”, valoarea de piață a apartamentelor cu caracteristici similare (număr de camere, suprafață și locație) în anul 2017 a variat între 510 și 570 de euro/m.p.

Pentru a clarifica prețul de achiziție, Corneliu Popescu a fost întrebat dacă tatăl sau bunica sa au activat vreodată la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, ori la Curtea Constituțională, având în vedere că cele două apartamente au fost procurate la un preț apropiat celui preferențial oferit angajaților acestor instituții. Acesta a confirmat, atât în corespondența scrisă, cât și la audiere în fața Comisiei, că nici tatăl, nici bunica nu au lucrat la aceste instanțe.

„În răspunsul scris, Corneliu Popescu a indicat, într-o formulare vagă, că tatăl său a fost avocat peste 40 de ani, iar compania de construcții este asistată de juriști, „posibil” prețul mai mic rezultând din „relații colegiale” pe care nu le cunoaște. De asemenea, la audiere, reclamantul a confirmat că tatăl său nu a acordat niciodată asistență juridică societății de construcții și a adăugat pentru prima dată că ambele apartamente ar fi fost achitate integral, în numerar, în ziua semnării contractelor de investiții, acesta fiind, potrivit clarificărilor ulterioare ale tatălui, principalul motiv al prețului mai redus. Comisia a solicitat informații privind prețurile practicate de dezvoltator, însă acesta a comunicat că nu dispune de un mecanism care să-i permită selectarea și furnizarea datelor solicitate”, se mai menționează în decizia CSJ.

Comisia de evaluare a constatat și că avocatul i-ar fi vândut fiului său apartamentul la un preț mai mici decât cel pe care îl achitase companiei de construcții, cu circa 5,5 mii de euro. Tatăl a achitat pentru acest imobil suma de 39 200 de euro. La 28 decembrie 2018, Corneliu Popescu a dobândit apartamentul de la tatăl său pentru prețul de aproximativ 33 600 de euro, rezultând o diferență negativă de cel puțin 5 555 de euro față de suma investită de vânzător. Potrivit informațiilor furnizate Comisiei de către compania imobiliară „LARA”, valoarea de piață a apartamentelor cu caracteristici similare în 2018 s-a situat între 50-53 de mii de euro, ceea ce indică un preț de înstrăinare către procuror mai mic cu cel puțin 16 mii de euro decât limita inferioară a valorii de piață.

Celălalt apartament – moștenit de la bunica, care nu avea venituri în afară de pensia de puțin peste o mie de lei lunar

În plus, Completul de judecată special constată că, la 31 ianuarie 2017, bunica procurorului a încheiat un contract de investiții pentru apartamentul cu suprafața de 49,8 m.p., prețul fiind de 19 920 de euro. Potrivit informațiilor colectate de Comisie, în intervalul ianuarie 2008 – ianuarie 2017, bunica nu a înregistrat venituri impozabile și a încasat doar pensie pentru limită de vârstă în cuantum total de 136 128 de lei (aproximativ 7 720 de euro), adică circa 1 200 de lei lunar.

Cheltuielile de consum pe cap de locuitor calculate pentru aceeași perioadă au totalizat peste 184 de mii de lei, „ceea ce indică imposibilitatea de a realiza economii din pensie”, indică CSJ. În comunicarea scrisă și la audiere, Corneliu Popescu a indicat ca sursă de finanțare a apartamentului prețul obținut din vânzarea de către bunică a unui bun imobil (casă și terenuri) în satul Caracușenii Vechi, raionul Briceni, fără a preciza data sau anul tranzacției; procurorul a mai spus că este posibil să fi existat și alte surse, pe care nu a reușit să le clarifice cât timp bunica era în viață.

Popescu a confirmat, la audiere, că apartamentul a fost cumpărat din fondurile proprii ale bunicii, a căror proveniență nu a verificat-o. Totodată, acesta a declarat că tatăl său a efectuat plata către compania de construcții și a confirmat că, încă de la început, apartamentul i-a fost destinat lui.

Conform informațiilor administrate de Comisie, la 15 august 1996 bunica procurorului a achiziționat un apartament de 53,6 m.p. în municipiul Chișinău, la prețul contractual de aproximativ 500 de euro, fiind reprezentată prin procură de tatăl lui Corneliu Popescu. La 12 iunie 2007 imobilul a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial, iar la 19 iunie 2007 a fost vândut pentru aproximativ 18 500 de euro.

Ulterior, la 25 iulie 2008, în baza unui contract de investiții, bunica reclamantului a achiziționat un apartament de 76,5 m.p. în municipiul Chișinău, la prețul contractual de 52 533 de euro, pe care l-a deținut până la deces. Imobilul a fost ulterior moștenit de fratele lui Popescu și înscris în proprietatea acestuia la 2 iunie 2020.

La 5 noiembrie 2009, bunica acuzatorului de stat a achiziționat un teren pentru construcții de 0,05 ha în orașul Durlești, pe care l-a deținut până la deces. Ulterior, terenul a fost moștenit de Corneliu Popescu și înscris în proprietatea acestuia la 13 august 2020.

Completul a mai reținut, totodată, că la 3 mai 2013 bunica procurorului a constituit un depozit bancar în sumă de 10 000 de euro într-o bancă din R. Moldova; la 5 ianuarie 2015, suma de 10 030 de euro a fost retrasă integral, depozitul fiind închis în aceeași zi.

CSJ: „Nu disipă suspiciunea rezonabilă că obținerea prețului diminuat s-a făcut în condiții neclare şi incompatibile cu standardele de integritate”

Completul de judecată special a concluzionat că rămân neînlăturate dubii serioase cu privire la conformitatea candidatului cu criteriile de integritate etică și financiară.

„Astfel, în privința nivelului prețurilor la momentul contractării din 31 ianuarie 2017, rezultă că cele două apartamente au fost dobândite la circa 400 de euro/m.p., în condițiile în care intervalul de piață comunicat era de 513-570 de euro/m.p., iar un regim preferențial (300–360 de euro/m.p.) era rezervat unui contingent limitat de angajați ai Curţii Constituționale și ai Judecătoriei Chișinău, sediul Rîşcani, categorie în care nici tatăl, nici bunica reclamantului nu se încadrau.

Reclamantul a oferit explicații oscilante: în scris a invocat generic „relații profesionale” ale tatălui său (avocat) cu mediul juridic al dezvoltatorului, iar la audiere a confirmat expres că tatăl nu a prestat asistență juridică companiei de construcții și a introdus, pentru prima dată, teza unei plăți integrale „în numerar” la data semnării. Această teză intră în coliziune cu propria afirmație anterioară, potrivit căreia în decembrie 2018 a avut nevoie de lichidități pentru „achitarea apartamentului în care urma să se mute„, ceea ce afectează verosimilitatea susținerii că, deja în ianuarie 2017, prețul fusese integral achitat cash. Relevă, de asemenea, că reclamantul a reprezentat-o prin procură pe bunica sa la semnarea unuia dintre contractele de investiții, împrejurare care face neconvingătoare declarația că nu ar fi cunoscut ori nu şi-ar aminti rațiunea unui preț substanțial sub nivelul pieței într-o tranzacție semnificativă şi personal gestionată. În acest cadru, explicațiile tardive și contradictorii nu disipă suspiciunea rezonabilă că obținerea prețului diminuat s-a făcut în condiții neclare şi incompatibile cu standardele de integritate, astfel încât criteriul legal al „dubiilor serioase” subzistă”, a subliniat CSJ.

„Era rezonabil să verifice și să poată demonstra proveniența fondurilor”

Totuși, „cele mai pregnante dubii” privesc proveniența fondurilor pentru apartamentul înregistrat pe numele bunicii.

„Tranzacțiile imobiliare vechi identificate (teren agricol vândut în 2012 pentru 2.817 MDL şi o cotă-parte minoră într-o construcție auxiliară înstrăinată în 2006) sunt nerelevante valoric pentru achiziția din 2017. Suma obținută în 2007 din vânzarea unui apartament a fost urmată de achiziția în 2008 a unui alt apartament cu preț de 52 533 de euro, fără clarificarea sursei acelui preț, astfel încât nu poate fi proiectată, prin simplă prezumție, asupra cumpărării din 2017. Depozitul bancar de 10 000 de euro (constituit în 2013 și retras în 2015), cu sursă neclară și pe care reclamantul nici nu l-a indicat ca izvor al achiziției, ar fi acoperit cel mult jumătate din preț, rămânând un deficit de cel puțin 9.920 de euro. Or, reclamantul a arătat constant că apartamentele îi erau destinate, că el a inițiat aranjamentul familial și că a reprezentat bunica la semnare; raportat la vechimea sa de peste 16 ani în funcția de procuror la acel moment și la exigențele din Codul de etică al procurorului (standardele cele mai înalte de integritate și responsabilitate), era rezonabil să verifice și să poată demonstra proveniența fondurilor. Lipsa unor date verificabile privind prețul, data şi celelalte părți la contract al eventualelor înstrăinări anterioare ori alte surse certe întreține dubiul că fondurile reclamantului au putut fi utilizate, în tot sau în parte, pentru achiziția trecută pe numele bunicii, cu consecințele aferente asupra criteriului integrității financiare”, a explicat completul special de judecată.

Achiziționarea unui automobil în 2016. Fratele său a indicat în declarația sa de avere că ar fi vândut mașina cu 10 mii de lei, dar procurorul susține că ar fi cumpărat-o cu 170 de mii de lei

La 30 mai 2014, fratele procurorului a efectuat importul în R. Moldova al autoturismului marca Volvo XC90, fabricat în 2011. Vehiculul a fost adus din Germania, acuzatorul de stat şi soția acestuia însoțindu-l în deplasare.

Completul reține că valoarea în vamă a autoturismului a fost stabilită la circa 22 400 de euro, iar drepturile de import au însumat aproximativ 3 300 de euro, sume achitate de fratele procurorului.

Potrivit declarației anuale de venituri și proprietate pentru anul 2014 depuse de fratele procurorului prețul achitat pentru autoturism a fost de 23 000 de euro. Conform lui Corneliu Popescu, fratele său a acoperit costurile din veniturile proprii (salariu şi indemnizații aferente misiunilor diplomatice). Dreptul de proprietate a fost înregistrat pe numele fratelui la 4 iunie 2014, iar la 5 iunie 2014 s-a încheiat și înregistrat un contract de comodat în favoarea procurorului, în temeiul căruia acesta a utilizat autoturismul în perioada 5 iunie 2014 – 15 septembrie 2016, utilizare declarată în declarațiile sale anuale pentru anii 2014 și 2015. În acea perioadă, fratele său deținea și utiliza un alt autoturism în proprietate.

Atât în fața Comisiei de evaluare, cât și în fața instanței, Corneliu Popescu a susținut că a utilizat autoturismul Volvo XC90 doar „la nevoie”, în special pentru deplasări în străinătate, iar vehiculul ar fi fost folosit și de fratele său și de soția sa.

„Coroborând însă declarațiile cu înscrisurile administrate în cauză, rezultă contrariul: în intervalul 5 iunie 2014 – 15 septembrie 2016, reclamantul figurează ca asigurat principal în toate polițele încheiate pentru acest vehicul (RCA și CASCO), exclusiv numele reclamantului apare în rapoartele de inspecție tehnică periodică aferente, iar achiziționarea polițelor CASCO de către reclamant a fost justificată de acesta doar prin trimiterea la o „înțelegere” cu fratele său, fără alte dovezi obiective. În aceeași perioadă, în registrul contravențiilor rutiere au fost consemnate nouă încălcări comise cu autoturismul menționat, toate avându-l contravenient pe reclamant; de asemenea, au avut loc două accidente rutiere în care același vehicul a fost implicat, reclamantul aflându-se la volan. Susținerea privind existenţa unor „contravenienți neidentificați” nu este probată şi nu răstoarnă datele oficiale.

În aceste condiții, Completul reține că folosința efectivă și constantă a autoturismului a aparținut, în principal, reclamantului, depășind cadrul unei utilizări ocazionale în temeiul comodatului, aspect relevant pentru aprecierea integrității financiare și etice în sensul art. 8 din Legea nr. 26/2022”, notează CSJ.

La 15 septembrie 2016, Corneliu Popescu a dobândit de la fratele său autoturismul Volvo XC90. În corespondența scrisă și la audiere, acesta a declarat că nu deține o copie a contractului de vânzare-cumpărare întrucât nu a păstrat-o, iar Agenția Servicii Publice nu a putut furniza un duplicat, pentru că termenul de arhivare pentru astfel de documente (cinci ani) expirase. Popescu a indicat prețul de achiziție la 170 000 de lei (aproximativ 7 600 de euro), arătând că plata a fost efectuată în rate, în perioada 2016– 2020.

Totuși, potrivit declarației anuale pentru anul 2016 depuse de fratele procurorului, prețul de vânzare al autoturismului Volvo XC90 a fost indicat la suma de 10 000 de lei (450 de euro), în timp ce Corneliu Popescu a susținut, în corespondența scrisă și la audiere, că prețul efectiv plătit a fost de 7 600 de euro. Invitat să explice această discrepanță, Popescu a arătat că este posibil să fie o eroare în declarația fratelui său, precizând că nu cunoștea conținutul acesteia și că a luat cunoștință despre suma de 10 000 de lei doar din materialele puse la dispoziție de Comisie înainte de audiere.

„Solicitat să explice rațiunea economică a tranzacției prin care fratele său, funcționar public, ar fi achiziționat în 2014 autovehiculul cu 23 de mii de euro, l-ar fi pus la dispoziția reclamantului în comodat chiar a doua zi şi, după circa doi ani de folosință gratuită, l-ar fi vândut reclamantului în 2016 cu aproximativ 7 600 de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 39% din preţul achitat inițial, Corneliu Popescu a arătat că a fost vorba despre o înțelegere între frați: fratele urma să plece într-o nouă misiune diplomatică și nu avea utilitatea unui autoturism de gabarit mare, iar suma de 170 000 de lei reprezenta plafonul maxim pe care reclamantul îl putea oferi. Reclamantul a invocat, suplimentar, devalorizarea naturală a bunului (aprox. 10% pe an) și existenţa unor probleme tehnice (inclusiv la cutia de viteze), precum şi implicarea în două accidente rutiere în perioada iunie 2014 – septembrie 2016. Întrebat la audiere cum anume aceste împrejurări l-ar fi determinat pe fratele său să accepte un preț semnificativ diminuat, reclamantul a subliniat că factorul determinant a fost relația de rudenie, și nu atât starea tehnică a autoturismului.

Completul de judecată special constată că ansamblul probelor administrate creează un corpus de indicii concordante care justifică existența unor dubii serioase cu privire la realitatea prețului de 170 000 de lei (aproximativ 7.600 de euro) pretins a fi plătit în septembrie 2016 de către candidat fratelui său pentru autoturismul Volvo XC90 (a./f. 2011), precum și cu privire la existența efectivă a unei vânzări la acea dată”, mai notează CSJ.

Din cei 88 de procurori care au fost notificați cu privire la inițierea procedurii de evaluare externă (vetting), 17 au depus cereri de demisie, inclusiv Corneliu Popescu. Acesta activa la PCCOCS din 1 august 2016. Anterior a deținut funcția de procuror în Secția exercitare a urmăririi penale în cauzele de criminalitate organizată și excepționale din cadrul Direcției exercitare și conducere a urmăririi penale a Procuraturii Generale. Procurorul este fiul Alei Popescu, ex-preşedintă a Curţii de Conturi, despre care ZdG a scris în 2016.