„Scrie-mi când ajungi acasă.” Chișinăul a găzduit a treia ediție a Marșului de Noapte pentru Siguranță Stradală

„Mă tem să merg prin subterane”
„Vreau să alerg pe străzile din Chișinău fără frică”
„Mi-e frică de bărbați, nu de întuneric”

Aceste fraze, auzite prea des și devenite normale pentru multe femei și persoane marginalizate, au creat atmosfera celui de-al treilea Marș de Noapte pentru Siguranță Stradală, organizat la Chișinău în cadrul campaniei internaționale „16 Zile de Activism împotriva Violenței de Gen”. Evenimentul și-a propus să atragă atenția autorităților asupra necesității urgente de a crea spații publice sigure pentru toți și toate.

Pe ritmuri muzicale și cu mesaje puternice, zeci de participanți și participante au mărșăluit prin centrul capitalei, cerând măsuri concrete pentru protecția femeilor, persoanelor LGBTQ+ și altor grupuri vulnerabile. Marșul a pornit din fața Ministerului Afacerilor Interne, iar participanții au mers apoi pe lângă Guvern, Parlament și Ministerul Justiției, purtând lanterne, felinare și elemente reflectorizante – simboluri ale vizibilității și ale dreptului de a fi în siguranță, chiar și noaptea.

Organizatorii au atras atenția că în R. Moldova continuă să fie raportate cazuri de femicid, iar hărțuirea stradală rămâne o experiență comună pentru majoritatea femeilor. 

Paula Cerescu, manageră de proiect în cadrul AO „Laolaltă”, a subliniat gravitatea situației.

„Auzim tot mai multe cazuri de femicid și citim tot mai multe știri despre violență. Cercetările arată distanțare față de persoanele LGBT, față de persoanele rome sau de culoare – peste 60% din populație nu ar accepta o persoană LGBT ca și coleg. La nivel global, una din trei femei a fost victima violenței fizice sau sexuale. Impactul violenței de gen include anxietate, depresie, tulburări de somn, iar multe supraviețuitoare dezvoltă PTSD (tulburare de stres posttraumatic, n.r.).”

Participantele au vorbit și despre realitățile invizibile ale violenței sexuale: subraportarea cazurilor, rușinea impusă victimelor, lipsa încrederii în poliție și în sistemul medical, precum și dificultățile de accesare a sprijinului pe termen lung. Într-o societate patriarhală, responsabilitatea este adesea pusă pe victime, fapt ce favorizează tăcerea colectivă și lipsa raportărilor.

Manifest și revendicări adresate autorităților

În timpul marșului a fost citit un manifest prin care organizatorii și participanții au venit cu mai multe revendicări către autorități:

• toleranță zero față de hărțuirea și agresiunea stradală, violența domestică și toate formele de violență raportate;
• schimbări sistemice și mecanisme eficiente pentru combaterea violenței și sancționarea agresorilor;
• adaptarea infrastructurii urbane, iluminat stradal adecvat, camere de supraveghere, rute sigure.

„Dorim să ne revendicăm dreptul la siguranță în spațiile publice”, au transmis participantele.

Lipsa încrederii în instituțiile statului a fost un mesaj repetat insistent. Participantele au amintit cazul medicului Boris Meșteșug, cercetat penal pentru abuz sexual asupra fetelor minore, care totuși a continuat să activeze în instituții medicale publice timp de peste zece ani după dezvăluirea abuzurilor. „Aceste situații demonstrează că sistemul eșuează în a proteja femeile, persoanele rome, LGBTQ+ și toate persoanele marginalizate din societate”, au subliniat organizatoarele evenimentului.

„Toate femeile pe care le cunosc au fost hărțuite”

Mesajele participanților au fost puternice și personale. „Nu toți bărbații pe care-i cunosc au hărțuit, dar toate femeile pe care le cunosc au fost hărțuite. Ele sunt peste tot: în instituții publice și private, în transportul public, peste gard, peste perete și chiar în familie”, a remarcat jurnalista Ana Gherciu.

Reprezentantele comunităților rome au vorbit despre insecuritatea în care trăiesc femeile rome, în special cele care se întorc târziu de la muncă și care merită, la fel ca toate celelalte femei, să ajungă acasă în siguranță. „Pentru mamele rome reduse la tăcere, pentru cele care nu au avut curaj să ceară ajutor, astăzi rupem tăcerea. Străzile sunt și ale noastre, noaptea este și a noastră, corpul nostru este doar al nostru”, a declarat Elena Sîrbu de la platforma femeilor rome „ROMNI”.

Elvira Drangoi, activistă și reprezentantă a organizației „Femei pentru Femei”, a declarat în fața Primăriei mun. Chișinău că „deși spațiul public ar trebui să fie accesibil tuturor egal, realitatea arată că femeile, persoanele nonbinare, persoanele care își exprimă identitatea nu conform normelor sociale și normalității binare, se confruntă cu o serie de riscuri și provocări pe stradă, în special noaptea.”

Un marș, dar o problemă permanentă

Organizatoarele au reamintit că siguranța stradală nu este o temă valabilă doar în cele 16 zile de activism, ci un subiect care persistă pe tot parcursul anului. Marșul de Noapte pentru Siguranță Stradală rămâne un simbol al luptei intersecționale împotriva violenței de gen și al dreptului fundamental de a trăi într-un oraș sigur.

„Termenul de siguranță este un concept invizibil și impalpabil. Mergem pe stradă, ținem cheile între degete, ne sunăm prietenii, îi scriem când ajungem acasă. Ne gândim pe ce parte a drumului e mai multă lumină, învățăm să trăim evitând riscurile nu pentru că vrem, ci pentru că ne-a fost clar că statul nu ne protejează. Vrem o Moldovă unde nu ne cerem scuze pentru că existăm în spațiul public, vrem o Moldovă unde fetițele cresc fără să învețe frica din mers, o Moldovă unde persoanele din comunitatea LGBTQIA+ nu sunt hârțuite de către abuzatori, apoi de autorități, ci sunt protejate”, a punctat Lorelei Grigoriță, activistă a Asociației „Moldox”. 

Ajuns la cea de-a treia ediție, evenimentul a reafirmat importanța solidarității și a presiunii civice asupra unui sistem care încă nu reușește să protejeze cetățenii vulnerabili.

* Material pregătit de Asociația „Laolaltă” și publicat de ZdG în cadrul unui parteneriat media