Peste 50% dintre copiii cu cerințe educaționale speciale nu își continuă studiile după învățământul secundar general. Recomandările UNICEF
Peste 50% dintre absolvenții cu cerințe educaționale speciale (CES) și/sau dizabilități nu își continuă studiile după învățământul secundar general, arată un studiu realizat de UNICEF, în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării (MEC).
Potrivit studiului, printre principalele bariere se numără Sistemul Informațional de Management în Educație (SIME), care nu furnizează date calitative cu referire la intervențiile specifice și asistența individualizată oferită copiilor cu CES și nu reflectă modul în care copiii sunt efectiv sprijiniți în procesul educațional.
„Lipsa unui sistem integrat și centralizat de gestionare a datelor creează bariere în procesul de colectare și prelucrare a datelor, care de regulă nu sunt actualizate”, scrie în acel studiu.
În consecință, reprezentanții sectoarelor sănătate, protecție socială, de cele mai dese ori, se implică separat în identificarea, evaluarea și monitorizarea cazurilor, astfel încât se evidențiază o slabă cooperare privind schimbul de date.
Autorii studiului afirmă că lipsa unor date comune actualizate privind copiii cu CES și/sau cu dizabilități și nevoile lor generează dificultăți privind identificarea și încadrarea acestora în programe de asistență, conform necesităților individuale.
Menținerea problemelor de cooperare dintre domenii condiționează lipsuri în ceea ce privește proiectarea și dezvoltarea serviciilor necesare pentru asigurarea incluziunii socio-educaționale a copiilor cu CES și/sau cu dizabilități.
Aceste dificultăți determină lipsa accesului la serviciile de asistență și la educația incluzivă, care ar favoriza stimularea dezvoltării potențialului fiecărui copil. În lipsa datelor clare, nu se poate stabili cine trebuie să răspundă pentru eșecuri sistemice sau lipsa intervenției, iar în consecință se diluează responsabilitatea instituțională, iar drepturile copilului pot fi încălcate fără urmări clare pentru instituțiile implicate.
„În același timp, lipsa unui sistem eficient de monitorizare și evaluare influențează procesul de luare a deciziilor atât la nivel central, cât și la nivel local, iar în consecință politicile educaționale pot deveni ineficiente”, se atesă în studiul realizat de UNICEF, în parteneriat cu MEC.
Totodată, autorii menționează că fără un astfel de sistem eficient de monitorizare și evaluare nu se poate ști cine, cum și când a oferit sprijin unui copil cu CES, nu se poate evalua impactul intervențiilor și nici gradul de succes/incluziune al copiilor cu CES.
Întregul studiu poate fi consultat aici.
