Cum „autoritățile separatiste țin sub papuc cea mai frumoasă și mai duioasă limbă”. Vocile celor care protejează LIMBA ROMÂNĂ în stânga Nistrului
Școlile cu studiere în limba română din stânga Nistrului au devenit, de la 1989 încoace, adevărate fortărețe în fața nelipsitelor presiuni exercitate de autoritățile separatiste de la Tiraspol.
În condițiile în care în mai multe sate populate preponderent de etnici români, cum ar fi Cuzmin, din raionul Camenca sau Broșteni și Lenin, din raionul Rîbnița, funcționează doar școli cu studiere în limba rusă, iar în alte sate, la fel populate de etnici români, cum ar fi Frunzăuca, Podoimița, Vasilievca, Sărăței, Vladimirovca, Zaporojeț, Besarabca, Jura, Goianul Nou, Afanasievca, Alexandrovca Nouă, Bosca, Pobeda, Kotovca, Bruslachi, Mocreachi, Marian, India, școlile lipsesc cu desăvârșire, șase instituții de învățământ rezistă în fața ostilităților impuse de regimul separatist.
În ajunul zilei de 31 august, când marcăm Sărbătoarea Limbii Române, ZdG a solicitat câțiva foști și actuali directori ai școlilor cu studiere în limba română să ne spună cum a fost, în toți acești ani, lupta pentru limba română. Colectivele acestor școli pot fi considerate niște învingătoare sau învinse?
Ion Iovcev, ex-director al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol
„Limba Română este Patria mea” vorba poetului. Limba română este totul, este existența noastră ca neam! Deloc întâmplător separatiștii au luptat și luptă în continuare atât de aprig împotriva școlilor românești, împotriva Limbii Române… Limba Română pentru mine e totul, deoarece primele cuvinte le-am rostit în această limbă. E limba lui Eminescu, a lui Vieru, e limba lui Lucian Blaga! Vorba poetului: mai bine mut o viață întreagă, decât să-mi vorbiți în altă limbă! Când vorbesc, când plâng și chiar când tac tot în limba română o fac. E o limbă foarte frumoasă și-i stă bine îmbrăcată doar în straie Latine! Dacă s-a ajuns să se împuște în aceste Litere, literă cu literă, într-o sală de clasă, în fața elevilor speriați de moarte, atunci e clar pentru ce luptăm noi aici… Luptăm pentru Limba noastră cea Romănă, pentru dăinuirea noastră ca Neam. Am trecut prin multe și dificile încercări, am trecut prin devastări de școală, amenințări cu moartea, am fost luat din casă și ținut într-o mașină cu grenada în sân, am fost implicat în două accidente de mașină, care puteau fi fatale, am fost purtat pe la procurori și judecători ai instanțelor separatiste, am fost reținut și arestat cu salariile angajaților Liceului (învinuit de „contrabandă”)…
Prin multe am trecut, însă crezul nostru pentru libertate n-a putut fi învins! Am luptat, luptăm, rezistăm în fața deznaționalizării în stânga Nistrului. E regretabil că acești răufăcători încă n-au înțeles că nu poți distruge o Limbă cu un Kalașnikov! E imposibil, deoarece limba unui popor nu este materială. Ea este Spirit, ea este Sufletul nostru, iar Sufletul este Nemuritor! Consider că lupta noastră nu a fost zadarnică și dacă la Tiraspol și în alte localități de pe malul stâng al Nistrului și orașul Bender, teritoriu ocupat de Federația Rusă, mai există și activează cu succes aceste școli românești datorită luptei cadrelor didactice, părinților și elevilor acestora și dacă în incinta acestor instituții au loc cursuri de studiere a Limbii Române în orele de seară pentru adulții deciși să studieze limba română, atunci pot spune cu certitudine că suntem niște învingători! Meritul ne aparține!
Raisa Salcutan Pădurean, directoare adjunctă, profesoară la Liceul Teoretic Lucian Blaga”
31 august e o zi importantă, o zi istorică pentru toți cei care simt și trăiesc sentimentele românismului. Ziua Limbii Române pentru cei care locuiesc în zona de ocupație este mai mult decât o sărbătoare. Noi, cei care de peste 30 de ani luptăm ca să ne păstrăm identitatea, ne ciocnim zilnic de ostilitatea celor care nu încetează să pledeze pentru separare și dezbinare. Noi, profesorii din zona controlată de separatiști, am trecut și trecem prin multe încercări, dar oricum ne simțim învingători în această luptă. Avem absolvenți care ne duc faima în toate colțurile lumii, dovadă fiind și dorința cetățenilor de etnie rusă care fac cursuri de pregătire pentru a studia limba română. Ar mai fi de spus că mai mulți elevi din școlile cu predare în limba rusă doresc să se transfere în școli cu predare în limba română și această râvnă a lor e o mare bucurie. Tristețea noastră, însă, este că nu putem să ne bucurăm din plin de aceste sărbători naționale alături de toți oamenii de bună credință. Motivul este cunoscut. În secolul XXI încă ne sunt încărcate drepturile de către autoritățile de la Tiraspol. Respirăm adânc, ca să rezistăm, dar sunt sigură că va veni și ziua când ne vom bucura alături de cetățenii din dreapta Nistrului și vom fi un tot întreg. Lumea civilizată se trezește la realitate.
31 august e o bucurie pentru noi, dar totodată e un pic de tristețe pentru că așa și nu simțim libertatea adevărată, libertatea de exprimare în limba română, nu simțim încă bucuria de a trăi pe deplin această sărbătoare. Aici, autoritățile separatiste mai țin sub papuc cea mai frumoasă și mai duioasă limbă – LIMBA ROMÂNĂ. Noi mergem înainte cu toate impedimente ce ne sunt puse în cale. Mă simt eu oare învingătoare? Da! Totuși am lăsat o părticică din mine în acest colțișor de rai, care, uneori pare să fie părăsit de Dumnezeu.
Eleonora Cercavschi, directoarea Liceului „Ștefan cel Mare” din Grigoriopol
Sigur că mă simt o invingatoare. În sânul separatiștilor, chiar în centrul lor, conduc o școală cu predare în limba română. În cei peste 30 de ani, nu a fost simplu, ba chiar a fost destul de greu, dar rezultatul este că am rezistat, scoala există. Din an în an, numărul de elevi este în creștere în toate școlile cu predare în limba română din Transnistria.
Maria Roibu, directoarea Liceului „Alexandru cel Bun” din Bender/Tighina
Atât timp cât Dumnezeu îmi dă zile și puteri, voi depune tot efortul pentru ca copiii care doresc să învețe în școala cu predare în limbă română să aibă posibilitate să studieze la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender. Da, au trecut peste trei decenii de luptă. Fiecare perioadă își are dificultățile sale, dar dacă vorbim despre condițiile în care învață copiii, s-au schimbat spre bine foarte multe: reparații, tehnologii, transport școlar, activități (curriculare, extracurriculare) interesante, alimentare gratuită. Sperăm ca situațiile să avanseze în bine, mai ales că tot mai mulți copii aleg să studieze în limba română.
