O teză de doctor „cu fabricare de date” și „încălcări grave ale eticii academice”. Numele autorului și decizia instanței de judecată
În 2024, Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educatie și Cercetare (ANACEC) a respins oferirea titlului științific de doctor pentru Constantin Gîdilica, deoarece teza acestuia „a fost fundamentată pe constatarea unor încălcări grave ale eticii academice în teza de doctorat respectivă, inclusiv fabricarea și falsificarea referințelor, citări eronate, invocarea unor autori și lucrări inexistente și alte nereguli care au afectat originalitatea și credibilitatea cercetării”, transmite ANACEC.
Constantin Gîdilica a dat în judecată ANACEC și a cerut anularea deciziei. Judecătoria Chișinău a respins ca inadmisibilă acțiunea înaintată de GÎdilica.
La 15 noiembrie 2024 ANACEC a emis decizia prin care a respins conferirea titlul științific de doctor în științe economice lui Constantin Gîdilica, după susținerea la 17 iunie 2024 a tezei de doctor în economie a doctorandului Constantin Gîdilica, cu tema „Dezvoltarea managementului negocierilor în afaceri în condițiile situațiilor atipice”.
În nota de argumentare a deciziei de respingere, ANACEC face referire la „fabricare de date și falsificare a referințelor bibliografice compromit suportul metodologic și informațional al tezei de doctorat, care subminează încrederea în reperele științifice ale cercetării (în special definiția și argumentarea situațiilor atipice). Sub semn de întrebare este originalitatea lucrării, veridicitatea și relevanța științifică a concluziilor. Sunt încălcări grave ale eticii în cercetare”, se arată în document.
Ulterior, la 7 februarie 2025 a fost respinsă contestația depusă de Gîdilila. La 02 mai 2025, Constantin Gîdilica a depus cerere de chemare în judecată împotriva ANACEC privind anularea deciziilor agenției. La 29 octombrie Judecătoria Chișinău a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Constantin Gîdilica.
„Astfel, Constantin Gîdilica, fiind interesat de soluționarea prezentului litigiu, nu a depus diligența necesară ca să îndeplinească obligațiile sale cu bună-credință, în vederea respectării termenului legal, care este unul imperativ, de adresare în instanța de judecată. Totodată, fiind important a se respecta termenul, pentru a preveni eventuale efecte/consecințe negative ale unei acțiuni depuse tardiv și anume: dificultatea administrării probelor în cazurile devenite litigioase cu mult timp în urmă, nesiguranță și incertitudine în ceea ce privește circuitul civil în general, precum și punerea persoanelor obligate în imposibilitatea de a executa anumite obligații pe care nu le aveau în vedere, datorită scurgerii unei perioade prea mari de timp. În acest context, judecătorul reține că soluția referitor la inadmisibilitatea acțiunii pe motivul depunerii tardive în judecată a cererii de chemare în judecată, este în corespundere cu legislația națională și cea internațională”, se arată în decizia instanței.
