„Mai bine muream eu, nu copiii!” Reportaj din casa distrusă la Kiev

În noaptea de 31 iulie, rușii au atacat Ucraina cu peste 300 de drone și opt rachete. Ținta principală era Kievul. Una dintre rachetele aeriene inamice a lovit o clădire rezidențială din sectorul Sveatoșînskîi al Kievului. Întreaga scară s-a prăbușit. Pe parcursul zilei, numărul victimelor a fost în continuă creștere. Este și data când a fost ucis cel mai mare număr de copii într-o singură noapte.

Racheta rusească a ucis o parte din locatari, alții au scăpat ca prin minune, fiind aruncați de la etajul nouă, iar unii au supraviețuit, deși ar fi preferat să fie sub dărâmături în locul copiilor lor. Toate acestea în reportajul hromadske.

„Este vorba despre casa aceea? Soția și socrul meu sunt acolo!”

Natalia s-a trezit din somn în jurul orei 4:40 din cauza unei explozii puternice. Apartamentul s-a umplut de cioburi de sticlă. Nu și-a dat seama imediat că scara din clădirea vecină a fost distrusă. Totul era plin de fum și flăcări, se auzeau țipete.

„Am început să strâng laptopul. Desculță, dar cu laptopul de serviciu pregătit. Am încălțat un pantof al soțului meu și unul de cauciuc. Și în cămașa de noapte în care dormeam, am fugit afară…”, povestește Natalia Mazina, jurnalistă hromadske.

Cu răni ușoare, femeia și soțul ei au fost duși la spital. Ea spune că nu erau suficiente ambulanțe. Au așteptat două ore. La spital și-a amintit o conversație cu un bărbat:

„Un tânăr a întrebat unde s-a produs explozia. Îi spun adresa. El pălește și întreabă: «Este casa de lângă ATB (magazin specializat în comerțul cu amănuntul)?» Îi răspund: «Da…» Iar el: «Soția și socrul meu sunt în acest bloc…»”

Apartamentul avariat al Nataliei Mazina, jurnalistă hromadske. Fotografie: Natalia Mazina / hromadske

În fața scării bombardate, oamenii se apropie unii de alții, întrebând despre rudele lor, în speranța de a primi măcar vreo veste.

— Nu i-ați văzut? Îmi caut cumătrul și finuța. Are 18 ani, întreabă un bărbat.

— Nu. De la ce etaj sunt?

— De la etajul trei.

— Noi așteptăm de la al patrulea… Stai, l-au scos pe Mișa de la al patrulea. Deja în sac.

— L-au scos? Mort?

— Mort… repetă locatarii.

Printre ei se află o femeie care își căuta ruda de la scara distrusă. Ea spune că este vorba despre soția cumnatului său. Bărbatul a dispărut fără urmă la război. Soția lui avea 40 de ani. Locuia aici cu mama și fratele ei.

„Fratele ei a reușit să sară… A rămas practic agățat la marginea prăpastiei. Medicii de la ambulanță îl resuscitează…”, spune Irina și adaugă: „Iar Irka, probabil, s-a reunit cu Taras al ei.”

„Cum poți să zbori nouă etaje și să rămâi doar cu piciorul rupt?”

Maksim din casa vecină a fost unul dintre primii care a ajuns la locul exploziei.

„Totul ardea aici. Am ajuns, am întrebat dacă mai era cineva în casă, de la ultima scară… Un bărbat era blocat, nu putea deschide ușa… Am spart ușa ca să-l eliberăm.”

A dus-o în ambulanță și pe fata care a căzut de la etajul nouă. Nu-i venea să creadă că a supraviețuit.

„Și-a rupt doar piciorul. Am dus-o pe targă în ambulanță, pentru că nu putea să se deplaseze singură…”, spune Maxim.

După cum au aflat cei de la canalul ТСН, pe fată o cheamă Veronika. A fost aruncată cu tot  cu patul. Dar nu-și amintește cum a aterizat. Totul s-a întâmplat într-o clipă.

„Aud o explozie și, o secundă mai târziu, sunt jos. Nu știu cum s-a întâmplat asta. Cum e posibil să zbor nouă etaje și să rămân doar cu un picior rupt?” se întreabă fata. Nu se știe încă ce s-a întâmplat cu părinții acesteia.

Locul exploziei, Kiev. Fotografie: Oksana Ivanițkaia / hromadske

Și Elena s-a născut norocoasă. Femeia este de la primul etaj al scării distruse.

„În apartament doar pereții sunt întregi. Eu și soțul meu dormeam. Am ieșit din adăpost după atacul cu drone și ne-am culcat. Și atunci a venit lovitura. Soțul m-a acoperit cu corpul lui, iar ferestrele au început să cadă peste noi. Am crezut că doar unda de șoc ne-a spart ferestrele. Dar când am ieșit din scară… Scara noastră nu mai exista”, povestește femeia.

„Aici sunt mult mai multe victime decât se spune. Știți câți oameni locuiesc aici? La primul etaj, cel mai probabil, sunt patru victime. La al doilea, cu siguranță, două. La al treilea, la fel. La al patrulea, patru. De la al șaselea, a murit un copil…”, spune Elena cu durere despre soarta fiecăruia.

În acest bloc locuia și un băiat de șase ani, care însă nu a supraviețuit. Este primul copil despre moartea căruia s-a aflat. Îl chema Matvei Marcenko și era „viitor campion la karate”, au comunicat cei de la clubul de karate din capitală, unde băiatul se antrena.

„Doamne, cum o să trec peste asta?”

Alături, și parcă la distanță de ceilalți, lângă banda de delimitare, stă o femeie în vârstă, îmbrăcată în haine prăfuite.

Ekaterina Feodosievna are 66 de ani. Ceea ce povestește ea îți face părul măciucă. Apartamentul ei de la primul etaj din aceeași clădire a devenit salvare pentru ea și fiul ei, dar în același timp, mormânt pentru fiica sa și cei doi nepoți ai ei. Camerele lor erau situate pe partea în care s-au prăbușit toate cele nouă etaje.

Fiica ei, Natalia, a venit în ajun pentru a merge la medic. L-a luat cu ea pe fiul ei de 17 ani, Roman. Cel mai mare, Vlad, de 21 de ani, locuia aici, la bunica.

„Ea a spus: «Voi rămâne peste noapte, nu plec astăzi.» Acum, fiica mea este îngropată acolo… M-am uitat și am văzut doar beton. Toți sunt îngropați sub el. Și nepoții, și fiica mea…”, spune femeia plângând. Repetă încontinuu: „Copiii mei… Nepoții mei… Mai bine aș fi murit eu, nu copiii!”

„Mai bine muream eu, nu copiii!” – exclamă Ekaterina, care a supraviețuit în apartamentul de la primul etaj al clădirii distruse. Foto: Oksana Ivanițkaia / hromadske

Locuiește în această casă de peste 30 de ani. A primit apartamentul în anii ’90, când lucra măturătoare.

„Acum nu mi-a mai rămas nimic… Dar asta e. Nu mi-e milă de mine. Mi-e milă de copii. De ce nu m-au luat pe mine? De ce îi iau pe cei tineri? Copiii mei, păsărelele mele…” 

„Aici nu e nimic (nici uzine, nici aeroport, nici hidrocentrale, n.r.). De ce să lovească în noi?!”

„Doamne, cum o să supraviețuiesc? Cum? Mi-am îngropat soțul… Și acum copiii mei, apropiații mei! Doamne… Nu știu cum o să supraviețuiesc”, spune femeia, suspinând.

***

Numărul victimelor a crescut la 31 de persoane, dintre care cinci copii. Cel mai mic copil avea doar doi ani. 159 de persoane au fost rănite, dintre care 16 copii.

În memoria celor care au murit în urma atacului rusesc, la Kiev, ziua de 1 august a fost declarată zi de doliu.

Adaptare și redactare: Olga Bulat