Istoria marșurilor Pride la Chișinău: Cum se încearcă a rescrie o tradiție de peste 20 de ani

Printr-o decizie care a stârnit critici în societate, Consiliul Municipal Chișinău a votat recent interzicerea întrunirilor publice „cu tematici sensibile referitoare la identitatea de gen și orientarea sexuală” pe teritoriul orașului. Cu 27 de voturi din partea Partidului Mișcarea Alternativă Națională, Partidului Socialiștilor și Partidului Comuniștilor, autoritățile au restricționat explicit desfășurarea marșurilor, manifestațiilor și oricărei forme de „promovare LGBT”, invocând protejarea valorilor „comunității” și a „dezvoltării copiilor”. Contrar declarațiilor recente ale edilului Ion Ceban, care a salutat interzicerea și a afirmat că „marșuri și propaganda LGBT nu se pot realiza” în Chișinău, astfel de marșuri s-au realizat deja — de ani de zile. Unele au avut loc tocmai în perioada în care același Ceban era consilierul președintelui Igor Dodon, iar ulterior primar al Capitalei.

O istorie lungă de curaj și refuzuri

Tradiția Pride-ului la Chișinău a început acum peste 20 de ani, chiar dacă primele marșuri au fost aproape imposibile: interzise de autorități, blocate de poliție sau atacate de contramanifestanți. Primul marș LGBT public a fost organizat în 2003, când GENDERDOC-M, prima organizație de apărare a drepturilor persoanelor LGBTQ+ din țară, a depus flori la Memorialul Victimelor Represiunilor. A fost un gest simbolic, dar într-un context în care homosexualitatea fusese dezincriminată abia în 1995, gestul era revoluționar.

Anul 2005. O demonstrație pașnică în sprijinul legislației antidiscriminare nu a avut loc. Autoritățile de la Chișinău au refuzat autorizația Centrului de Informații GENDERDOC-M. 

Anul 2006. La Căușeni a avut loc un festival al organizațiilor non-guvernamentale. Acesta a fost organizat în cadrul campaniei europene „Toți diferiți – Toți egali”. 

Anii interdicțiilor: flori, garduri și autobuze blocate

În 2007, poliția a blocat un marș pașnic și a primit critici pentru abuz de putere. În 2008, participanții Marșului au fost ținuți captivi într-un autobuz, înconjurați de sute de oameni agresivi. Între 2009 și 2012, toate încercările de organizare a unui marș public au fost interzise. În 2010, un protest de 10 minute în fața Primăriei a fost suficient pentru ca participanții să fie huiduiți, iar un judecător a interzis în mod expres desfășurarea unei manifestații pașnice în Piața Marii Adunări Naționale.

În 2012, pentru prima dată, drapelul LGBT a fost ridicat oficial în curtea GENDERDOC-M — un gest istoric pentru tot spațiul post-sovietic. Din acel an, Marșul Egalității a crescut constant, devenind nu doar o tradiție, ci o formă de rezistență pașnică, chiar și când a fost înconjurat de garduri de poliție, huiduieli sau riscuri reale. 

Primul marș oficial, în 2013

După 15 ani de refuzuri, în 2013, autoritățile municipale au permis pentru prima dată desfășurarea unui marș Pride. În ajunul celei de-a 12-a ediții a evenimentului, la cererea primarului orașului, Dorin Chirtoacă, a fost emisă o hotărâre judecătorească prin care s-a interzis marșul, dar s-a permis desfășurarea evenimentului în Parcul Valea Morilor – în incinta Teatrului Verde. Cu o zi înainte de eveniment, în biroul centrului a avut loc o întâlnire a angajaților GENDERDOC-M cu reprezentanții forțelor de ordine, care au avertizat despre dificultățile care ar putea apărea în asigurarea siguranței participanților la marș în Teatrul Verde. După ce au ascultat opinia experților, organizatorii au stabilit locația – în fața Oficiului Stării Civile, vizavi de Ambasada SUA. Traseul a fost scurt — doar 300 de metri — între Ambasada SUA și Universitatea de Stat. 

În 2014, marșul a fost parcurs integral, în ciuda insultei și violenței verbale din partea opozanților. 

În 2015, potrivit GENDERDOC-M, un grup de credincioși și tineri din organizațiile pro-fasciste au încercat să interacționeze cu participanții la marș. Poliția a trebuit să protejeze manifestanții de agresiune într-un mod sporit. În consecință, șase persoane au fost reținute pentru huliganism. 

În 2016, pentru prima dată, marșul a avut loc în liniște deplină. Participanții nu au purtat steaguri curcubeu sau de altă natură și nu au strigat sloganuri. Oamenii s-au adunat în tăcere pentru a-și exprima sprijinul față de comunitatea LGBT și pentru a pleda pentru egalitatea în drepturi. Marșul Solidarității i-a unit și pe locuitorii R. Moldova în lupta împotriva fricii. 

În 2017, a avut loc probabil cel mai pașnic și frumos Pride de până atunci: în loc de ouă, participanții au fost întâmpinați cu petale de trandafiri, spun reprezentanții GENDERDOC-M. 

În 2018, pentru prima data în istoria R. Moldova, comunitatea LGBT s-a bucurat pe deplin de libertatea întrunirilor. Participanții la Marșul de solidaritate „FărăFrică de Iubire” au parcurs tot traseul aprobat preventiv de Primăria orașului Chișinău, condusă pe atunci de interimarul Ruslan Codreanu, adică 11 cartiere.

„De la un autobuz blocat, la cinci cartiere de libertate”

„De la un autobuz blocat, la cinci cartiere de libertate”. Așa rezumă GENDERDOC-M această istorie de peste două decenii: o tranziție de la frică la curaj, de la izolare la solidaritate. În ciuda interdicțiilor, marșul a avut loc în fiecare an, chiar și simbolic, chiar și sub protecția zecilor de polițiști. A fost o formă de rezistență civică și un exercițiu democratic într-un stat care aspiră la valori europene.

Această tradiție nu s-a născut cu sprijin politic, ci în ciuda opoziției politice. Marșuri Pride au avut loc când președinte era Igor Dodon, cunoscut pentru discursurile homofobe. Au avut loc când Ion Ceban era consilierul său și au continuat chiar și după ce Ceban a devenit primar. 

La Marșul Pride din 2022 au participat în jur de 500 de persoane, acesta fiind cel mai mare număr de participanți de până atunci. Traseul din acel an a fost, de asemenea, cel mai lung traseu de până atunci, de la intersecția străzilor București și Ismail, până în Scuarul Consiliului Europei, pe strada Kogălniceanu. Tot în 2022, trei deputați și trei deputate din Parlamentul Republicii Moldova au venit să-și arate susținerea pentru comunitatea LGBTQ+ din Moldova.

în 2023, la Marș au participat peste 500 de persoane, cel mai mare număr de participanți de până atunci. La Marș au participat câțiva deputați și reprezentanți ai misiunilor diplomatice, atât ai ambasadelor, cât și ai structurilor internaționale. În timpul Marșului, nu au fost înregistrate incidente.

În 2024, la Marșul Pride au participat peste 800 de persoane, ceea ce înseamnă că acesta a fost cel mai mare marș din istoria desfășurării acestuia în R. Moldova. A fost prima dată când Centrul de Informații GENDERDOC-M n-a fost singurul organizator al Pride-ului. Acestuia i s-a alăturat platforma mai multor organizații și activiști LGBTQ+. 

De ce autoritățile au interzis anume acum marșurile LGBTQ+

Serviciului de presă GENDERDOC-M, consideră că decizia autorităților de a interzice manifestațiile comunității LGBTQ+ nu apare întâmplător și nu este despre ordine publică sau despre protejarea copiilor, așa cum încearcă să sugereze autorii ei. „Decizia vine într-un context electoral și este dictată de nevoia unor politicieni de a mobiliza simpatii folosind frica, ura și prejudecățile față de comunitatea TLGBQ+. Este o tehnică veche: se creează un inamic imaginar pentru a distrage atenția de la problemele reale – corupție, crize bugetare, lipsă de soluții. Mai grav este că această decizie reia aproape cuvânt cu cuvânt narativul homofob promovat de Kremlin – acela că diversitatea sexuală și de gen ar fi un pericol la adresa valorilor „tradiționale” și un atac asupra copiilor. Iar faptul că primarul Ion Ceban, care se declară constant „pro-european” în discursurile sale, preia acest tip de mesaj și îl promovează prin decizii administrative ne arată foarte clar cât de sincer este angajamentul lui față de valorile europene: deloc. Europenismul nu înseamnă doar atragere de fonduri sau vizite oficiale, ci respect pentru drepturile omului, pentru diversitate și pentru libertatea de exprimare. În plus, adoptarea acestei decizii exact pe 15 mai – Ziua Internațională a Familiei – transmite un mesaj dureros: că familiile de același gen, copiii TLGBQ+ și toate persoanele care nu se încadrează în normele cisheteronormative nu sunt binevenite în această societate. Este un atac simbolic și politic, iar comunitatea noastră nu îl va lăsa fără răspuns”, a comentat serviciul de presă GENDERDOC-M pentru Ziarul de Gardă.

La rândul său, contactată de Ziarul de Gardă, secretara fracțiunii PSRM din cadrul Consiliului Municipal Chișinău, Ala Ursu-Antoci, a precizat că a votat pentru interzicerea marșului Pride pentru a proteja copiii din Capitală. „Chișinăul este capitala locuitorilor municipiului Chișinău și asemenea marșuri eu cred că nu sunt tare ok pentru tânăra generație. Eu nu sunt împotriva lor, dar cred că nu este bine ceea ce se face și de aceea eu am votat împotrivă”, a precizat consiliera.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, co-finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.