„Ei ar vrea să ne înfurie, ca să cerem cedarea Hersonului.” Cum îi terorizează rușii pe civili prin atacuri cu drone

Ultimul an pe teritoriile eliberate ale regiunii Herson a fost o perioadă de adevărată teroare aeriană pentru populația civilă. Atacurile masive și sistematice asupra oamenilor cu ajutorul dronelor nu doar că s-au intensificat, ci au devenit neîntrerupte, zi și noapte. În august și septembrie 2025, rușii au atacat regiunea Herson cu drone, folosind în medie peste 2500 de drone săptămânal. Potrivit Administrației Militare Regionale din Herson, doar în primele șapte luni ale anului curent, aceste atacuri au afectat 847 de civili, 79 dintre care au murit. Țintele atacurilor sunt oamenii, animalele, transportul civil și medical, precum și infrastructura – drumurile și parcurile sunt presărate cu mine antipersonal.

Comisia internațională independentă pentru investigarea evenimentelor din Ucraina, înființată de ONU, califică comportamentul atacatorilor drept „crimă împotriva umanității în forma strămutării forțate a populației”, deoarece teroarea provocată de drone a forțat mii de oameni să-și părăsească locuințele. Despre modul în care civilii ucraineni sunt nevoiți să supraviețuiască în condițiile în care sunt vânați din cer puteți afla din materialul realizat în parteneriat cu Laboratorul de Jurnalism de Interes Public (LJIP). Mărturiile civililor au fost colectate în cadrul The Reckoning Project.

Casa privată a Tatianei Karmazin, în vârstă de 66 de ani, este situată în apropierea râului Nipru, în raionul Dniprovskîi din Herson, numit și „Voenka”.

Pe 30 martie 2025, Tatiana a ieșit în stradă să-și caute câinele, care fugise din curte. Nu auzise zgomotul dronei. Când a ajuns la cea mai apropiată intersecție, a observat o dronă zburând deasupra sa. „Era, pare-se, pe acoperișul unei case sau într-un copac. Și imediat ce am ieșit, a început să se miște. Am văzut o lumină roșie și mi-am dat seama imediat că urmează să cadă ceva. Și exact asta s-a întâmplat”, își amintește Tatiana.

Explozibilul a căzut chiar pe picioarele femeii. Talpa piciorului drept i-a fost distrusă, iar piciorul stâng a fost grav rănit de fragmentele explozibilului. Tatiana își lăsase telefonul acasă, așa că a trebuit să se târască pentru a chema ajutor. „M-am târât cam o oră și jumătate, cred. Câinele s-a apropiat de mine la poartă, nu m-a recunoscut și a început să mă muște de mâini”, povestește femeia. „Poarta era închisă și nu am putut să o deschid mult timp. Mai era o distanță destul de mare de la poartă până la casă, dar am reușit să intru.”

După atac, femeia a fost nevoită patru luni să poarte ghips. Tatiana continuă să-și antreneze piciorul stâng și deja poate să se sprijine puțin pe el. Ea intenționează să meargă în orașul vecin, Mîkolaiv, pentru a-și proteza piciorul drept. Până de curând, pensionara se deplasa prin casă cu ajutorul unui capac de găleată, împingându-se cu un picior de podea. Ea însăși a inventat acest dispozitiv. Înainte de a fi rănită, Tatiana parcurgea zilnic 10 kilometri pe jos – lucru care îi lipsește acum foarte mult. Este nevoită să stea acasă toată ziua. În schimb, citește mult. După atac, s-a mutat într-o zonă mai sigură a orașului. Cu toate acestea, spune că mulți dintre vecinii ei nu părăsesc zona periculoasă de lângă râu de teamă ca hoții să nu le jefuiască casele.

Natalia Dergaci, în vârstă de 48 de ani, locuia până de curând în satul Antonivka, situat pe malul râului Nipru. Pe 12 ianuarie, la ora 8 dimineața, a ieșit să-și plimbe câinele și a auzit un zumzet. A ridicat privirea, a văzut două drone și a alergat să se ascundă în spatele copacilor. „M-am ascuns în spatele copacilor, m-am ghemuit și am acoperit câinele cu corpul. Au zburat deasupra mea probabil 3–4 minute. M-au văzut clar – că sunt o femeie cu un câine, că îl acopăr cu propriul corp. Dar asta nu i-a oprit. Greșeala mea a fost că eu sau câinele ne-am mișcat. Prima explozie a fost în stânga, am avut mare noroc că lângă mine  era un drum cimentat, iar dispozitivul a căzut pe pământ. A doua explozie nu am mai auzit-o. Am început să sângerez imediat”, relatează Natalia.

În urma exploziilor, Natalia a suferit răni pe tot corpul: trunchi, braț, ambele picioare și cap. Femeia a suferit o contuzie. Și câinele a fost rănit. După acest episod, Natalia și soțul ei s-au mutat într-o zonă mai sigură din Herson.

Zona roșie

Raionul Dniprovskîi și Antonivka, unde au locuit Tatiana și Natalia, sunt situate în așa-numita „zonă roșie” din regiunea Herson. Această zonă cuprinde o parte din centrul regional și satele de pe malul râului: Sadovoe, Belozerka, Priozernoe, Kamîșanî și altele.

Doar râul Nipru îi separă de pozițiile rusești. Acest lucru le permite rușilor să bombardeze constant zonele din care forțele ucrainene i-au alungat în noiembrie 2022. Atacurile cu drone s-au intensificat dramatic în ultimul an. Oamenii spun că literalmente nu își pot părăsi locuințele fără să-și riște viața. Rușii au început să folosească masiv dronele la sfârșitul verii și începutul toamnei anului 2024. Ei își postează în mod regulat „vânătorile” pe rețelele de socializare, susținând că lovesc doar ținte militare și transporturi ale Armatei Ucrainene.

În septembrie 2024, pe unul dintre canalele rusești de Telegram, a apărut o imagine filmată cu drona: o persoană pe bicicletă pe un drum rural din regiunea Herson. În descriere se menționează: un operator rus a filmat un „soldat al Forțelor Armate ale Ucrainei” înainte ca drona să arunce asupra lui muniție. Potrivit autorului mesajului, militarul a fost grav rănit, iar camarazii săi nu-l pot evacua. Calitatea imaginii este departe de a fi perfectă. Totuși, Anastasia Pavlenko, în vârstă de 24 de ani, s-a recunoscut în ea.

Tânăra nu a făcut parte din Forțele Armate; este locuitoare a satului Antonivka și mamă a doi copii mici. În acea zi, ea a întârziat la autobuz și a decis să se deplaseze cu bicicleta. În apropierea podului Antonivskîi peste Nipru, a observat o dronă care o urmărea.

„S-a ridicat de pe acoperiș și a început să mă urmărească”, își amintește Anastasia. „Eu virez volanul spre dreapta, apoi spre stânga. Atunci el își dă seama că în dreapta mea este un șanț. Adică nu mai pot merge spre dreapta. Virez la stânga, el se îndepărtează, mă filmează cu camera și aruncă explozibilul.” 

Muniția a lovit-o pe femeie și a căzut la picioarele ei. S-a auzit o explozie. Anastasia a suferit o traumă complexă provocată de explozie, după care a suferit mai multe operații pentru extragerea fragmentelor. Un fragment a rămas în picior, astfel încât mama a doi copii mici a fost nevoită să se deplaseze cu ajutorul cârjelor, iar când durerile se intensificau, se folosea de scaunul cu rotile. În ciuda tratamentului îndelungat, femeia încă mai șchiopătează. Recent, medicii au mai găsit un fragment de schije în plămânul Anastasiei.

Conform Forțelor Regionale de Apărare Aeriană din Herson, în a doua jumătate a anului 2024, cele mai vulnerabile au fost satele din suburbiile orașului Herson – Antonivka și Kindiika, situate în regiunile Dniprovskîi și Korabelnîi din Herson. Cele mai multe atacuri au avut loc în septembrie și octombrie. În fiecare dintre aceste luni au fost înregistrate până la 2700 de atacuri cu drone. În a doua jumătate a anului 2024, 47 de locuitori din regiunea Herson au murit în urma atacurilor cu drone, 578 au fost răniți, dintre care opt copii. 

În 2025, dronele rusești au început să ajungă și în centrul orașului Herson. Cu toate acestea, cele mai multe atacuri vizează zonele de pe malul râului Nipru. Frecvența lansărilor de explozibili este în creștere. Numai în primele șapte luni ale acestui an, pe teritoriul eliberat al regiunii Herson, rușii au folosit 16 322 de drone de atac de diferite tipuri. Au fost atacați 847 de civili, dintre care 79 au murit. 768 de persoane au fost rănite, dintre care 11 copii, potrivit datelor furnizate de Agenția de Operațiuni Speciale din Herson. În august 2025, intensitatea atacurilor a crescut brusc – săptămânal, regiunea Herson a fost atacată cu până la 2500 de drone. În septembrie și octombrie, această tendință s-a menținut. Deși armata ucraineană reușește să doboare 80% din dronele inamice, în ultima lună și jumătate, 15 persoane au murit și 118 au fost rănite în urma atacurilor cu drone.

Tipuri și metode

Armata rusă folosește drone pentru a arunca nu doar explozibili, ci și mine antipersonal, așa-numitele „petale” sau „fluturi”, interzise de Convenția de la Ottawa. În iunie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a semnat un decret privind retragerea din acest acord internațional, care interzice utilizarea minelor antipersonal și obligă statele participante să distrugă stocurile existente. Rusia, SUA și China nu sunt părți la această convenție. Ucraina a aderat la ea în 2005. Țările baltice – Estonia, Letonia, Lituania, precum și Polonia, Finlanda, care au graniță comună cu Rusia, au început, de asemenea, să se retragă din acord. Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a declarat că aceste țări au fost nevoite să-și revizuiască decizia privind participarea la convenție din cauza agresiunii armate a F. Ruse.

Oleksandr Perederei din Herson, în vârstă de 46 de ani, de câțiva ani evacuează din zona roșie oameni, cadavre, animale și bunuri cu mașina sa personală. Circulând pe drumurile publice obișnuite, de două ori s-a ciocnit de mine antipersonal. Prima dată s-a întâmplat pe 20 aprilie 2025 în Antonivka, de unde bărbatul a evacuat două familii. „Petalele” erau camuflate pe șosea.

„De îndată ce am intrat în Antonivka, am parcurs 300–400 de metri și am trecut cu mașina peste o mină. S-a întâmplat chiar sub ochii acestor oameni. Mi-a explodat anvelopa și am înlocuit-o cu ajutorul oamenilor pe care îi evacuam. Am acționat rapid – unul a deșurubat roata, altul a strâns cricul. Am făcut totul repede, chiar în vizorul dronelor”, își amintește bărbatul.

A doua oară a trecut cu mașina peste o mină antipersonal la zece zile după primul incident, lângă podul Antonivskîi.

„Viteza era mare și mi-au fost smulse aripa, portiera, bara de protecție și aripa interioară. Mașina a suferit daune foarte mari”, povestește Oleksandr. „Le vopsesc special în culoarea drumului sau a solului, în funcție de locul unde le aruncă. Cunosc culoarea solului din înregistrările video făcute cu dronele. Sunt foarte greu de observat pe pământ.”

Din fericire, explozia a avariat doar mașina, dar minele antipersonal pot lua și vieți. Conform informațiilor furnizate de Agenția de Operațiuni Speciale din Herson, de la începutul acestui an, trei persoane au murit și alte 53 au fost rănite în urma exploziilor de mine antipersonal. În ciuda pericolului, Oleksandr continuă să evacueze oamenii.

Olga Cernîșova, în vârstă de 44 de ani, din Herson, este convinsă că dronele vânează în primul rând civilii. Dacă operatorul nu vede niciun om, aruncă explozibilii asupra caselor sau mașinilor. Femeia locuiește în Herson, nu departe de Nipru. În septembrie 2024, două dintre mașinile sale au fost lovite de explozibili aruncați de dronele rusești. Repararea mașinilor a costat-o pe Olga aproape 100 de mii de grivne (circa 2500 de dolari).

Conform observațiilor locuitorilor din zonă, anul trecut, operatorii ruși de drone încă se antrenau, „își perfecționau” abilitățile. Pentru aceasta, puteau alege pe oricine – om sau animal. Natalia Dergaci conduce un adăpost pentru animale și, în octombrie anul trecut, a trebuit să transporte din Antonivka un câine rănit și cadavrul unui animal ucis. „Doi câini se încălzeau la soare. Drona a aruncat o «bombă» asupra lor. Un câine a fost grav rănit, iar celălalt a fost sfâșiat”, relatează femeia.

Ce conține explozibilul?

Locuitorii din Herson au observat că explozibilul lansat de drone are efecte variate. Natalia Dergaci a suferit multiple răni provocate de explozia unei mine pe partea stângă a corpului, inclusiv contuzii și arsuri.

„Problema cu aceste drone este că nimeni nu știe cu ce sunt încărcate. Am răni adânci pe partea stângă a corpului – fragmentele au pătruns și au rămas. Iar fragmentul care mi-a nimerit în piciorul drept a explodat în interior”, spune Natalia.

Tatiana Karmazin a suferit amputarea labei piciorului drept. La piciorul stâng a avut o fractură complexă. Având în vedere natura leziunilor primite, femeia a ajuns la concluzia că a fost atacată cu un exploziv ce conținea cuie.

În 2025, rușii au început să folosească foarte activ drone cu fibră optică. Acestea nu pot fi bruiate de sistemele de luptă electronică (EW). În plus, dronele au început să-și schimbe altitudinea de zbor, astfel încât oamenii să nu aibă nicio șansă de salvare.

„Ele zboară foarte sus, la o înălțime de aproximativ 400–500 de metri, iar când văd ținta, coboară brusc. Începi să le auzi abia când le vezi clar, doar că nu poți să le atingi cu mâna”, spune Natalia Dergaci.

Există și tactica loviturilor duble: adesea, dronele rusești zboară în perechi. După ce o dronă aruncă explozibilul asupra unei persoane, cealaltă dronă pândește și nu permite să-i fie acordat ajutor persoanei rănite ori să fie ridicat cadavrul. Din această cauză, serviciile de urgență – poliția și ambulanța – nu întotdeauna pot să răspundă la apeluri.

Medicii poartă căști și vestă antiglonț atunci când răspund la apeluri – este o cerință obligatorie, spune paramedicul de ambulanță Oleksîi Alferov, în vârstă de 65 de ani, din Herson. Acesta se află în concediu neplătit, deoarece, chiar și după câteva luni de concediu medical, încă mai șchiopătează și se recuperează după rănile primite în urma unui atac de dronă asupra ambulanței.

Pe 17 aprilie 2025, echipa sa a primit un apel din sectorul Dniprovskîi al Hersonului, situat foarte aproape de râul Nipru. Trecătorii au chemat medicii pentru un rănit care fusese atacat de o dronă. Oleksîi și șoferul au ajuns la fața locului, l-au așezat pe bărbatul rănit pe o targă și l-au urcat în ambulanță. S-au îndepărtat aproximativ 300 de metri de la locul în care l-au recuperat pe bărbat și atunci s-a produs o explozie. Medicul a simțit o durere acută și a văzut că sângerează abundent. Suferise multiple leziuni grave, cauzate de explozie.

Mașina de ambulanță din Herson, avariată în urma atacului unei drone; fotografie din arhiva personală a lui Oleksîi Alferov

„Cel mai probabil, drona era în așteptare”, povestește Oleksîi. „A fost o lovitură directă în mașină, în locul pasagerului. Mașina a fost scoasă din funcțiune, pot spune că a fost complet distrusă. Șoferul a fost rănit mai puțin, dar a suferit și el.”

Oleksîi este convins că operatorul a văzut că este vorba despre un transport medical special – mașina avea marcajele corespunzătoare. Șoferul și Oleksîi au fost duși la spital de un taximetrist care trecea întâmplător pe lângă ei. Pacientul ambulanței a fost preluat de poliție și transportat la o unitate medicală.

Oleksîi Alferov a fost decorat cu medalia „Pentru salvarea unei vieți” cu ocazia Zilei Independenței Ucrainei, prin decret prezidențial. Intenționa să se întoarcă la muncă în octombrie. După leziunile suferite nu va mai putea lucra pe ambulantă, așa că, cel mai probabil, va fi repartizat la dispecerat.

Dronele rusești vânează nu doar ziua, ci și noaptea, folosind camere termice. Nu există un loc sigur pe malul Niprului din Herson. Transportul public este practic inexistent. Locuitorii din Herson se feresc să iasă din casă chiar și cu mașinile personale. Dronele aruncă explozibili și peste substațiile electrice. Din această cauză, în case nu este lumină și apar probleme de funcționare a comunicațiilor. Oamenii sunt forțați să-și abandoneze locuințele. Unii locuitori încă mai rămân în zona de pe malul râului, deși aceasta se transformă treptat într-un pustiu. Potrivit Administrației militare regionale din Herson, de la eliberarea din noiembrie 2022, autoritățile regionale au evacuat din Herson și din regiune peste 47 de mii de persoane.

La sfârșitul lunii august a acestui an, rușii au încercat să paralizeze cea mai importantă arteră de transport din regiunea Herson – autostrada M-14 Herson – Mîkolaiv. Dronele au început să atace autoturismele civile care circulau pe această șosea. Autoritățile din regiunea Herson și armata au folosit toate mijloacele posibile – sisteme de luptă electronică, plase antidrone, care au fost întinse de-a lungul șoselei. Circulația pe șosea a fost reluată, însă nimeni nu poate garanta siguranța deplină.

Vânătoarea celor fără apărare

Din zona de pe malul râului Nipru sunt evacuate și instituțiile sociale. Până în decembrie 2024, în Antonivka funcționa Dispensarul regional oncologic din Herson, care deservea 34 de mii de bolnavi de cancer din regiune. Cu toate acestea, începând cu toamna anului 2024, dronele rusești au început să zboare regulat în apropierea unității medicale, de unde se vede Niprul, spune directoarea Irîna Sokur. Inițial, dronele vânau mijloacele de transport public și oamenii din stațiile de autobuz, spune doctorița. Ulterior, au început să vâneze persoane fizice și mașini particulare. Au început să arunce explozibili și în parcarea spitalului.

„Numărul angajaților care veneau la serviciu cu mașinile personale era în continuă scădere, deoarece mașinile medicilor erau permanent atacate. Parcarea noastră era mereu plină, așa că au început atacurile cu drone”, spune Irîna.

În toamna anului 2024, în urma atacului cu dronă asupra unei mașini, un pacient al spitalului a fost grav rănit. Iar pe 26 noiembrie 2024, o laborantă a Dispensarului oncologic a murit. O asistenta medicală a spitalului, Tatiana Starostenko, a fost martora acestui incident. Ea își terminase tura de noapte și părăsise unitatea medicală în jurul orei 8 dimineața. Avea obiceiul să privească mai întâi spre cer și a văzut o dronă urmărind o mașină care se îndrepta spre spital. „Am văzut că bărbatul conducea cu viteză mare, iar drona îl urmărea. Când a ajuns mașina, a aruncat o bombă, care a lovit capota din spate. Mașina s-a oprit. Când m-am apropiat, bărbatul țipa îngrozitor, era groaznic să văd asta. Colega mea zăcea moartă pe scaunul din față. O schijă o străpunsese prin scaun”, își amintește Tatiana.

Irîna Sokur spune că astfel de evenimente au demoralizat colectivul. După 2 decembrie 2024, transportul public a încetat complet să mai circule în zona Antonivka, unde se află centrul oncologic. Astfel, colectivul a decis să se mute.

„Rușii au scris pe canalele lor de Telegram că aveam personal militar acolo”, relatează Irîna. „Dar, în afară de pacienții oncologici, nu a fost niciodată nimeni acolo. Iar pacienții noștri oncologici sunt în mare parte persoane vârstnice.”

De ce fac asta?

„Mergeam pe stradă, un bărbat își ducea soția într-un scaun cu rotile, iar o dronă a început să ne urmărească”, își amintește Olga Cernîșova, locuitoare din Herson. „Am alergat toți pe stradă spre tufișuri și copaci, ca să ne ascundem, iar drona ne-a urmărit. Era evident că ne vâna.” Olga numește vânătoarea de persoane vulnerabile, care nu se pot descurca fără ajutorul altora, o nouă formă de terorism: „Este intimidarea oamenilor – a-i forța să plece, este șantaj. De fapt, este adevărat terorism. Se vede de unde zboară dronele – din teritoriile ocupate. Aruncă explozibili și se întorc înapoi.”

În luna mai a acestui an a fost publicat raportul Comisiei Internaționale Independente a ONU pentru investigarea evenimentelor din Ucraina. Comisia a ajuns la concluzia că forțele armate rusești au comis crime împotriva umanității sub forma unor asasinate și atacuri asupra populației civile cu scopul de a „răspândi teroarea”. Totodată, potrivit Comisiei, comportamentul rușilor poate fi calificat drept crimă împotriva umanității sub forma strămutării forțate a populației, deoarece „caracterul masiv și sistematic al atacurilor și terorizarea populației au forțat mii de oameni să-și părăsească locuințele”. Autorii raportului subliniază în mod special că difuzarea publică a înregistrărilor video ale atacurilor și a textelor cu amenințări, care anunță noi atacuri, a sporit teama populației, iar publicarea online pe canalele rusești de Telegram a înregistrărilor video cu uciderea și rănirea civililor constituie „o crimă de război sub forma încălcării demnității umane”.

„Am stat 2,5 luni în spital – în fiecare zi ajungeau victime ale dronelor. Pentru ei, asta e cea mai interesantă muncă – să ne facă să cedăm, să cerem, probabil, autorităților noastre să cedeze Hersonul”, spune Tatiana Karmazin. „Dar noi nu cedăm, nu vrem nimic, suportăm totul din partea lor. Iar ei atacă doar civilii.”

Acest articol a fost pregătit în cadrul The Reckoning Project – o inițiativă a jurnaliștilor, analiștilor și juriștilor ucraineni și internaționali, al cărei cofondator este Public Interest Journalism Lab. Din martie 2022, echipa proiectului documentează și analizează crimele de război comise în timpul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

Autoare: Viktoria Balițkaia