„Campania mediatică din Transnistria a urmărit să dea legitimitate unui proces lipsit de concurență reală.” „Scrutinul” din stânga Nistrului, însoțit de narațiuni propagandistice

Așa-zisele alegeri din regiunea transnistreană, desfășurate pe 30 noiembrie, au fost însoțite de un val intens de narațiuni propagandistice menite să proiecteze imaginea unui proces democratic autentic și a unui teritoriu loial Rusiei. Experții consultați de ZdG susțin că regimul de la Tiraspol a folosit același mecanism de legitimare simbolică: participare crescută artificial, mesaje despre „unitate”, acuzații la adresa Chișinăului și un discurs bine calibrat care prezintă alegerile drept un test de fidelitate geopolitică. „În Transnistria, alegerile nu decid cine e la putere, doar îi confirmă”, spune expertul WatchDog, Andrei Curăraru, în timp ce cercetătorii remarcă un bombardament mediatic menit să inducă frică, loialitate și să creeze impresia unui exercițiu electoral autentic.

Participare minimă, control maxim: cum a fost „gestionat” așa-zisul scrutin

În regiunea transnistreană au avut loc duminică, 30 noiembrie, așa-zisele alegeri legislative și locale. Conform datelor preliminare ale Comisiei Electorale de la Tiraspol, doar 102 655 de persoane s-au prezentat la urne – adică 26,01% din alegătorii înscriși, un antirecord istoric. Chiar și în aceste condiții, lipsa unui prag minim de validare a făcut ca rezultatul să fie confirmat automat.

În total, regimul separatist a pus în joc 33 de mandate în pretinsul Consiliu Suprem, echivalentul așa-zisului legislativ din regiune, 469 de locuri de consilieri locali și 76 de funcții de șefi de localități. Pentru desfășurarea votării au fost deschise 246 de secții, funcționale între orele 08:00 și 20:00. Lista electorală a așa-zisului Consiliu Suprem a inclus 45 de candidați, dintre care 22 deja ocupau fotolii în „legislativ”. Toți cei 22 și-au păstrat pozițiile.

Chișinăul a reiterat că așa-zisele alegeri sunt ilegale și nu produc efecte juridice.

Pretinsul „scrutin” a fost monitorizat exclusiv de observatori din Federația Rusă, în condițiile în care niciun alt stat nu recunoaște regiunea.

Andrei Curăraru, expert WatchDog.md, consideră că „în Transnistria, alegerile nu decid cine e la putere, doar îi confirmă. Pe 30 noiembrie 2025, regimul de la Tiraspol a simulat un vot liber într-un teritoriu fără opoziție, presă independentă sau control juridic.” 

Înainte de ziua votului, mai mulți politicieni și activiști din Rusia au difuzat apeluri sincronizate către locuitori, folosind expresia nou introdusă în retorica propagandistică – „poporul transnistrean”. Mesajele vizau stimularea participării ca o demonstrație a loialității față de Moscova.

Cum a fost construită „normalitatea”: mecanismele de control mediatic înainte de vot

Spațiul mediatic din stânga Nistrului a fost intens mobilizat înaintea așa-zisului „scrutin”, promovând votul ca pe un proces democratic legitim și încurajând participarea. În același timp, autoritățile separatiste au lansat preventiv acuzații la adresa Chișinăului și Occidentului, sugerând posibile „provocări” externe. Presa rusă de stat și mesajele publice ale unor politicieni ruși au fost integrate în această narațiune pentru a crea aparența unei validări internaționale. 

Andrei Tiut, despre logica propagandei pro-ruse: „Legitimitate prin repetiție”

Andrei Tiut, analist principal la LetsData, spune că întreaga campanie mediatică urmărea să confere aparența unui proces electoral normal, în condițiile în care rezultatul era decis din start. Observațiile sale arată că spațiul online transnistrean și o parte din presa rusofonă din dreapta Nistrului au fost saturate de mesaje despre „procedura democratică”, „datoria civică” și o așa-numită „participare înaltă”, chiar dacă datele reale indicau apatie și lipsă de competiție.

În același timp, „Chișinăul a fost prezentat ca un actor ostil, acuzat preventiv de tentative de sabotaj și presiuni asupra locuitorilor”, afirmă Tiut. Narațiunile alarmiste privind posibile provocări militare, trafic de arme sau implicare NATO au avut rolul de a induce frică și de a proiecta ideea unui teritoriu sub amenințare chiar în ziua votului.

Un detaliu „interesant”, spune analistul, provine de la Centrul Balcanic – o sursă pro-rusă – care a recunoscut explicit că Sheriff a filtrat listele de candidați pentru a elimina orice urmă de independență. 

„Această admisie rară poate semnala tensiuni interne în ecosistemul pro-rus, posibil influențate de o schimbare de strategie a Rusiei. În Transnistria, astfel de mesaje vin pe un fundal în care surse (semi) oficiale insistă de săptămâni întregi să întărească prestigiul Rusiei ca prieten al Transnistriei și țară puternică, câștigătoare în Ucraina,  și să insufle frica de război prin menținerea unui focus continuu asupra războiului din Ucraina”, subliniază analistul.

Irina Tabaranu: „Un impact emoțional puternic, dar nu o credulitate oarbă”

Irina Tabaranu, cofondatoare a proiectului media „Zona de Securitate”, care scrie constant despre regiunea transnistreană, explică faptul că localitățile din Zona de Securitate sunt foarte diferite între ele, atât prin experiențele postconflict, cât și prin nivelul de expunere la mesajele venite din stânga Nistrului. Ea notează că, pe măsură ce comunitățile sunt mai aproape de linia administrativă, „narațiunile promovate de Tiraspol sau Moscova au un impact emoțional mai puternic”, trezind uneori frică sau nedumerire.

Potrivit ei, mulți localnici încă poartă amintirea războiului din 1992, iar absența unui răspuns ferm al Chișinăului – atunci, uneori chiar și acum – îi face să simtă că sunt „pe cont propriu”. Această percepție duce la evitarea exprimării publice a opiniilor, spune jurnalista.

„Totuși, acest impact emoțional nu se traduce printr-o credulitate față de narațiunile propagandistice. Din contră, populația din Zona de Securitate este în general foarte sceptică. Încrederea în autoritățile constituționale este moderată, în regimul de la Tiraspol – și mai mică, iar în mesajele venite de la Moscova – cu atât mai mult. 

Această neîncredere generalizată funcționează ca un filtru. Narațiunile despre  «amenințări»,  «provocări» sau presupuse acțiuni ostile din partea Chișinăului nu produc panică, dar contribuie la o încredere si mai mică în autorități, mai ales în satele unde oamenii depind de traversări zilnice sau de interacțiuni directe cu structurile de forță ilegale transnistrene. 

În ansamblu, aceste mesaje nu schimbă comportamentul majorității locuitorilor, dar creează un mediu de incertitudine care îi face pe oameni mai rezervați, mai tăcuți și mai puțin dispuși să își exprime deschis opiniile. Asta și explică o distanțare pe alocuri de Chișinău, iar asta înseamnă că unele narațiuni funcționează”, spune Irina Tabaranu.