Oameni „Iubiți învățători”. Din istoria unei melodii care a devenit Imn al profesiei de Pedagog
„Iubiți învățători”… De circa 55 de ani orice sărbătoare dedicată pedagogilor e însoțită de această piesă – una dintre primele melodii scrise de Ion Aldea Teodorovici pentru unul din primele texte scrise de Simion Ghimpu special pentru muzica lui Ion. A fost lansată printr-o interpretare deosebită – Ion Suruceanu în duet cu Ion Aldea Teodorovici.
„Trec anii, dar această răvășitoare piesă ne aduce de fiecare dată cu gândul la adolescență, la visele noastre juvenile, la despărțirea de copilărie și de școală și, desigur, la dascălii noștri neobosiți, care au știut să ne dăruiască fărâme din sufletele lor temerare”, spune Ioana Scurtu, absolventă a Colegiului Pedagogic din Orhei, amintindu-și despre elodia, dar și despre iubiții săi învățători.
Solicitat de ZdG, Ion Suruceanu vorbește cu nostalgie despre primele clipe de viață ale acestei melodii: „Eram solist la Teleradio-Moldova, când am imprimat această piesă. A fost primul duet exclusiv format din voci de bărbat. Cântam eu, iar vocea a doua era chiar a lui Ion. În cariera mea artistică am avut un singur duet bărbătesc și sunt mândru că a fost cu Ion Aldea Teodorovici”.
– Cum a fost lansată această piesă?
– Îmi amintesc, era anul 1973-74. Toamnă devreme, ajunul Zilei Învățătorului. Ne-a străduit să realizăm piesa special către această zi. Eu eram după Formația „Noroc”, fiind cumva deja cunoscut publicului. Ion a insistat ca melodia „Iubiți învățători” să fie interpretată de o voce cât de cât cunoscută și s-a oprit la mine. Petrică Sârbu a fost cel care a imprimat piesa. A devenit șlagăr în foarte scurt timp. Era piesa care însoțea toate sărbătorile școlare. De vreo 15 ani nu o mai cânt, pentru că Cristofor Aldea Teodorovici a decis să interpreteze doar el piesele lui Ion. Mă bucur că imprimarea se păstrează și oricine poate asculta piesa în varianta în care a fost lansată. Nu am reușit să obținem un răspuns de la Cristofor Aldea Teodorovici, legat de statutul actual al acestei piese.
– În textul melodiei sunt câteva rânduri în care se spune: „Pe aripi de dor vă scriu de-atâtea ori scrisori, iubiți învățători”… La modul direct, ce le-ați scrie astăzi învățătorilor dvs.?
– Ce pot să le scriu mai mult decât cuvinte de recunoștință pentru tot ce au făcut pentru noi. Fără ei, cine am fi fost noi? Indiferent ce profesie îmbrățișăm astăzi, fără ei nu am fi ajuns nici până la mijloc de cale, probabil. În anii copilăriei noastre, ani dificili, de după cel de-al doilea război mondial, învățătorii au fost nu doar dascăli, dar și pe rol de părinți, uneori. Da, nu erau școli moderne, nu aveam condiții de studii de care au astăzi copiii, dar aveam alături sufletele lor grijulii, atente, generoase.
– Astăzi, sunt sau nu învățătorii apreciați la justa valoare de stat, de societate?
– Nu, și atunci, și acum nu sunt prețuiți. Munca lor este extrem de importantă pentru prezentul și pentru viitorul societății, dar anii trec, iar pedagogii așa și rămân insuficient remunerați, nefiind tratați după merit. An de an, ei pleacă dintre noi cu inima neîmpăcată… Purtăm amintirile despre ei până se sting în tăcere.
– Apropo, în anii 1994-1998, ați fost deputat, de altfel, singurul deputat agrarian care ați votat ca în Constituție să fie scris „limba română”, nu „limba moldovenească”. Ce ați reușit să întreprindeți atunci pentru a le face o viață mai bună pedagogilor?
– Când eram deputat, făceam și eu parte din Comisia parlamentară Educație și Cultură. De domeniul Educației, însă, era responsabil deputatul de atunci Arhip Cibotaru, așa că eu nu am reușit să fac ceva pentru cei din domeniul Educației.
– Când ultima dată ați pășit pragul unei școli?
– Acum câteva luni, am fost la o întâlnire cu elevii împreună cu actorul Valentin Delinschi. Degrabă voi fi cu un recital la studenții de la UTM. De obicei, la astfel de întâlniri răspund la întrebări despre muncă, despre viață… Tinerii de astăzi sunt curioși și îmi place să vorbesc cu ei, să răspund la curiozitățile lor.
Versurile „Iubiți învățători” au fost dedicate dascălilor Iulia și Valentin Mândâcanu
De 15 ani, Simion Ghimpu, autorul textului melodiei „Iubiți învățători” e plecat pe alte tărâmuri. A plecat, lăsând texte pentru peste 100 de cântece, după ce a cooperat cu compozitorii Eugen Doga, Ion Aldea Teodorovici, Mihai Dolgan, Arkady Luxemburg sau Petre Teodorovici. Piesele sale au fost și mai sunt cântate de formațiile Noroc și Orizont, de interpreții Ion Suruceanu, Sofia Rotaru, Nadejda Cepraga, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Frații Bivol, Olga Ciolacu, Alexandru Lozanciuc, Radu Dolgan, Ana Barbu.
Am solicitat-o pe Veta Ghimpu Munteanu să ne spună ce cunoaște ea din istoria cântecului „Iubiți învățători”. Veta povestește că, atunci când se căsătorise cu Simion Ghimpu, cântecul era lansat deja, fiind cântat în special cu prilejul sărbătorilor școlare.
„Din povestirile sale, am aflat că acest cântec a fost dedicat profesorilor Iulia și Valentin Mândâcanu. Simion a făcut Școala Pedagogică din Călărași și acolo acești profesori i-au predat limba și literatura. Versurile, după care și cântecul, a pornit mai mult dintr-o revoltă. Simion se revolta în legătură cu condiția în care erau puși profesorii, în special cei de la sate: li se dădeau norme de muncă la sfeclă, la tutun, chiar dacă erai profesor la școală. Erau umiliți, exploatați, într-un fel. În loc să se ocupe de copii, de carte, de școală, ei trebuiau să se ocupe de aceste norme. Așa a decis să le dedice niște versuri, după care a apărut și melodia, scrisă de Ion Aldea Teodorovici. A trecut mult timp și cântecul trăiește. La careurile școlare, la evenimentele festive din școli, melodia sună în interpretarea lui Ion Suruceanu și Ion Aldea Teodorovici. Pe parcursul anilor, mulți au încercat să facă cântece despre profesori, dar nicio melodie nu a putut răzbate mai departe decât „Iubiți învățători”, care a devenit un adevărat Imn al profesiei de pedagog”, spune Veta Ghimpu Munteanu.
