ZdG la XXI de ani. Aniversare la Naslavcea, cea mai nordică localitate a țării
În ajunul aniversării a 21 de ani de la fondarea ZdG, redacția a călătorit în nordul Republicii Moldova și a descoperit locurile pitorești din această zonă: de la „Inima Moldovei” cea adevărată până la cel mai vechi monument construit de om pe teritoriul țării și Lacul Albastru.
Am ales ca punct de cazare localitatea Naslavcea, cea mai nordică localitate a țării și poarta de intrare a râului Nistru în R. Moldova. Am explorat, am discutat, ne-am spus cuvinte frumoase și am privit împreună spre viitorul țării și al ZdG.
„Pregătiți rămășițe de rusă și ucraineană dacă vreți să înțelegeți ceva aici”
Naslavcea se află la circa 240 kilometri de Chișinău. Cu mașina sau microbuzul ajungi în vreo patru ore. Cazarea noastră, pensiunea „La Beciul din Stâncă”, a fost camuflată strategic într-o vale care făcea aproape imposibil accesul microbuzului. Așa că, îndemnați de șofer, ne-am luat lucrurile și am mers câteva sute de metri pe jos pentru a ajunge la destinație. Deși pensiunea e situată pe strada Șumnaia, am găsit acolo o liniște aproape mormântală. Interiorul, de un farmec arhaic, le-a adus aminte colegilor de viața de odinioară a bunicilor și străbunicilor. Am ajuns la cazare vineri după-amiază și urma să petrecem un weekend întreg împreună.
Naslavcea, raionul Ocnița, este cea mai nordică localitate a țării, fiind așezată pe malul drept al râului Nistru, la granița cu Ucraina. Încă de când ajungi în zonă, observi influențe rusești: de la limba nativă a localnicilor până la monumentele ce promovează narațiuni rusești. Chiar și mesajele oficiale ale Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la faptul că de la finalul lunii iulie, din cauza situației precare a întreprinderii, trecerile peste calea ferată nu vor mai fi coordonate de o persoană, așa cum era anterior, sunt tipărite exclusiv în limba rusă.
O colegă chiar glumea la intrarea în Naslavcea: „Pregătiți rămășițe de rusă și ucraineană dacă vreți să înțelegeți ceva aici.” Și a avut dreptate. În afară de acest fapt, denumirea străzilor, deși scrisă cu grafie latină, indică obiecte și personalități rusești: strada Mira (Păcii), Sadovaia (Grădinilor), S. Esenin, A. Pușkin. De asemenea, în centrul satului am găsit un monument dedicat Răscoalei de la Hotin, cu ajutorul căreia bolșevicii au încercat să alipească nordul Basarabiei la Ucraina.
În prima zi ne-am relaxat la pensiunea „La Beciul din Stâncă”: jocuri de societate, volei, iar pentru că jurnaliștii s-au săturat să „vâneze” doar corupți, s-au vânat unii pe alții în câteva runde de „Rața împușcată”, un joc care le-a adus aminte de copilărie. O parte din colegi s-a răcorit în bazinul din piatră naturală al pensiunii. Pentru mai mulți membri, cele mai memorabile momente ale călătoriei țin de aceste activități.
Sâmbătă, zi de explorat
Sâmbătă a fost ziua în care am explorat locurile pitorești din jurul localității Naslavcea. Canicula nu a fost un impediment. Împreună cu ghidul nostru, Andrei Luca – profesor de istorie la liceul din Bîrnova, am ajuns în locuri pe care, după cum spune chiar el, „nici Google nu le propune”.
Despre extremitatea nordică a țării, Andrei ne-a povestit cu fascinație. Așa am aflat că, geografic, datorită diferențelor de altitudine – de la 70 la 230 de metri, Naslavcea are caracteristicile unei localități montane. Dealurile și pantele abrupte i-au făcut pe colegi să numească zona „Transfăgărășan de Moldova”.
Lacul Albastru a fost prima destinație turistică, fiind amplasat la marginea satului. Este o fostă carieră de argilit inundată, care, cu timpul, s-a transformat într-un lac de culoare turcoaz. Am găsit aici mai mulți oameni care se scăldau ori se bronzau. Andrei ne-a spus că lacul are o adâncime maximă de 15 metri, iar cei care nu pot înota ar fi bine să nu se scalde prea departe de mal.
Apoi, de pe malul Nistrului, am avut parte de o panoramă spre Mănăstirea rupestră Leadova, unul din cele mai importante locuri sfinte ale Podoliei. Situată pe malul stâng al Nistrului, în Ucraina, mănăstirea a fost întemeiată la anul 1013 de către Cuviosul Antonie de la Pecersca, care, întorcându-se de la Sfântul Munte Athos spre Kiev și fiind impresionat de locurile pitorești de aici, a săpat în stâncă o peșteră pentru a se dedica rugăciunii și postului. Mai târziu, i s-au alăturat și alți călugări, astfel luând naștere Mănăstirea Leadova.
Am ajuns mai apoi la obeliscul hatmanului polonez Stanisław Żółkiewski sau „Stâlpul leahului”, așa cum este cunoscut în popor, un monument istoric de importanță națională, amplasat în preajma satului Berezovca, raionul Ocnița. Ridicat inițial în 1621, pe locul în care murise hatmanul Stanisław Żółkiewski cu un an înainte, a ajuns într-o stare precară în sec. XIX, fiind reconstruit în 1908–1912 și restaurat în 2003 din fondurile Senatului Poloniei. Obiectivul este inclus în Registrul monumentelor R. Moldova ocrotite de stat și reprezintă una dintre primele construcții de pe teritoriul actual al R. Moldova cărora le-a fost recunoscută calitatea de monument istoric, fiind inclus în lista antichităților din Basarabia. Poziția sa izolată, drumul neprielnic și lipsa unui indicator sunt printre motivele care nu fac din acest monument o atracție turistică, consideră Andrei Luca.
Prânzul, la singura păstrăvărie din R. Moldova
Prânzul l-am luat la singura păstrăvărie din R. Moldova – „Păstrăv Moldovenesc – MD Village”. Omniprezența peștelui în salate, ciorbă, pizza, i-a făcut pe colegi să se întrebe dacă și „la desert avem înghețată cu păstrăv?” Dumitru, gazda și cel care gestionează afacerea familiei, ne-a vorbit despre istoria locului și ne-a servit cu cele mai apreciate bucate, care, cu siguranță, vor rămâne pentru mult timp în memoria colegilor.
Următorul popas a fost la Mănăstirea Călărășeuca, situată în preajma rezervației peisagistice cu același nume. A fost înființată în secolul al XVII-lea și a avut o istorie tulburătoare, arhiva fiind arsă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, călugărițele fiind gonite în timpul sovietic, iar lăcașul fiind utilizat drept spital pentru bolnavii de tuberculoză. Se zice că cele trei izvoare din rezervație sunt tămăduitoare. La câteva minute de mers prin pădure, pe poteci și podișoare de lemn, admirând peisaje rupestre, am ajuns la o cascadă și la unul din izvoarele considerate tămăduitoare, apa căruia nu depășește temperatura de 4 grade.
Ultima noastră destinație a fost vederea spre insula „Inima Moldovei”. Și aici Andrei ne-a spus lucruri curioase. În anii ‘70, acest loc a devenit platou de filmare pentru „Долгота дня” (Durata zilei) – un film propagandistic rusesc, în care năslăvcenii își pot găsi rudele jucând ca figuranți. Pe internet apare descrierea următoare a filmului: „Despre viața lui Ștefan Barda, care a luptat în anii 1920 pentru eliberarea Basarabiei, ocupată de Armata Regală Română”, care sugerează narațiunea sovietică privind istoria teritoriului dintre Nistru și Prut.
O cină festivă cu vedere la Nistru
„Inima Moldovei” n-a rămas doar în sufletele și gândurile noastre, ci și drept panoramă în timpul cinei festive. În timpul cinei am răspuns la întrebări amuzante sau intrigante despre noi sau despre ZdG, am cântat, am vorbit despre orice, ne-am spus cuvinte frumoase unul altuia, ne-am încurajat și am privit spre viitorii ani ai ZdG, dar și ai R. Moldova. Duminică dimineața am plecat spre Chișinău.
