O sărbătoare a recunoștinței
Pe 6 ianuarie, italienii încheie perioada sărbătorilor de iarnă. Tot pe atunci, mulți moldoveni le lansează pe ale lor, pe stil vechi. Cine e cu familia în Italia mai poate încă simți atmosfera acestor sărbători, însă mulți sunt singuri și e perioada când singurătatea și dorul de casă, de cei dragi, rămași în țară sau împrăștiați prin lume, de timpurile când erau cu toții împreună la o masă de sărbători se fac mai simțite decât în celelalte zile. E și cazul multor badante, cele care deseori lucrează inclusiv de sărbători.
Câteva badante din Dossobuono, orașul Villafranca di Verona, la îndemnul Anei Ghelber au organizat în după-amiază duminicii de 12 ianuarie 2020, în sala parohiei Bisericii „Santa Margherita” din Dossobono o sărbătoare, pentru a arăta italienilor prezenți, în frunte cu parohul Don Andrea, ceea ce de fapt de multe ori ele le-au descris, numai prin cuvinte, felul în care moldovenii petrec Crăciunul și Anul Nou.
Anii trecuți, parohul, pentru a le arăta apropierea lui și a comunității italiene față de ele în acele momente în care toți se reunesc, organiza o mică întâlnire în orele lor de pauză, tot în aceeași sală, la un pahar de vorbă, îndulcit cu o felie de pandoro și ciocolată caldă. O sărbătoare doar a lor. Identificase în familiile enoriașilor săi vreo 30 de badante de origine română, moldovenească și bulgară și, pentru a le mulțumi pentru contribuția lor zilnică, le ajuta cu un sfat, cu un loc de muncă, dându-le și sala parohiei pentru a se putea întâlni între ele.
În acest an, micul grup de femei, împreună cu o ceată de copii, au răspuns generosului gest, așezându-și prietenii italieni în capul mesei, ca pe niște oaspeți prețioși și prezentându-le un concert cu colinde, dansuri populare, cântece pentru copii și tradiții ale sărbătorilor de iarnă (steaua, capra, plugușorul).
Au fost invitați special pentru sărbătoare și un grup de dansatori din ansamblul „Mocăncuța”, din satul natal al Anei Ghelber – Cociulia, raionul Cantemir. Cei patru tineri au surprins plăcut publicul cu patru dansuri: două dansuri populare moldovenești, un dans bulgăresc și unul țigănesc.
Copiii au creat o ambianță veselă, cântând cu multă pasiune colindele și cântecele la sărbătoare. Aceștia au adus și lacrimi în ochii părinților, întărind astfel legătură cu pământul în care mulți dintre ei nu s-au născut. Moș Crăciun nu s-a lăsat așteptat la chemarea lor, a venit încărcat și a adus daruri tuturor copiilor care au cântat și au spus poezii.
Nu e prima dată când Ana Ghelber vine cu astfel de idei. În 2017, în aceeași sală, au sărbătorit „Mărțișorul” alături de prietenii parohieii din Dossobuono. Fosta educatoare, cu peste 20 de ani de vechime în muncă în R. Moldova, fiind de 15 ani în Italia, ani în care a lucrat numai în calitate de badantă, din cauza dorului de casă, nostalgiei sărbătorilor și a muncii grele și-a încurajat prietenele să mai uite de griji și nevoi și să-și aducă aminte și ele că e sărbătoare. „Pentru că viață nu e făcută numai din muncă, trebuie să și ne mai veselim uneori”, susține ea.
„Sunt zile în care crezi că ai făcut ceva pentru cineva și primești de o sută de ori mai mult înapoi. Iată asta s-a întâmplat la noi. Dorul aduce suferință celor care lasă casă și câmp, însă ei primesc însutit pe pământul pentru care le lasă, așa spune Evanghelia. Voi le-ați lăsat pentru a veni la noi și noi azi am făcut o sărbătoare a recunoștinței, pentru că da, am recunoscut binele pe care îl aduceți zi de zi în casele noastre, pornind dintr-o situație fragilă care era căutarea unui loc de muncă, din cauza sărăciei și injustiției la care ați fost supuse, întâlnindu-vă aici cu o altă sărăcie. Dar, cum zic matematicienii, minus cu minus fac plus, iar cine dă o pâine primește încă o pâine înapoi, și eu personal am simțit multiplicarea asta și urez oricui să o simtă. Sunt mulțumit pentru ce am reușit să facem împreună și sper să menținem raportul pe care îl avem și să mai avem așa întâlniri pe viitor”, a spus parohul Bisericii „Santa Margherita” din Dossobuono, Don Andrea.
La eveniment au fost prezenți membri ai familiilor în care aceste femei lucrează. N-au lipsit mulțumirile reciproce pentru sârguința, seriozitatea și respectul pe care acestea îl manifestă constant, iar în semn de recunoștință li s-a înmânat câte un cadou din partea parohiei – câte o sticlă de ulei extravirgin de măsline, produs din măslinele copacilor din preajma bisericii, cât și din ale enoriașilor, numit „Olio Della Fraternita” (uleiul frăției, n.r.).
Sărbătoarea, plină de emoții, dor și amintiri, s-a încheiat cu o masă generoasă încărcată cu bucate tradiționale și cu speranța de a avea astfel de întâlniri cât mai des.
Ana Covrig, Italia
