Interviu/ Optimismul celui mai tânăr deputat din Parlament

Interviu cu Dinu Plîngău, deputat, Blocul ACUM

— Sunteţi cel mai tânăr deputat din Parlament şi primul care ajunge în Legislativ născut în R. Moldova independentă şi nu în URSS. E un motiv de mândrie sau o povară pentru dvs? Toţi vor aştepta să fiţi un model pentru tineri, iar dacă veţi greşi, veţi provoca multe dezamăgiri?

Dinu Plîngău este născut la data de 13 aprilie 1994, la Edineţ. Şi-a făcut studiile la Liceul „Mihai Eminescu” din localitatea sa. Ulterior, a studiat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, iar recent a susţinut teza de master la aceeaşi facultate la tema: Cooperarea juridică internaţională în materie electorală. Numele său a devenit cunoscut în 2014, în calitate de cofondator al Mişcării Civice „Tinerii Moldovei”, ONG care susţinea că „singura soluţie viabilă pentru ieşirea din criza sistemică în care se află R. Moldova, de la obţinerea independenţei încoace, este ReUnirea cu România”. În 2015, s-a alăturat protestelor împotriva guvernării organizate de societatea civilă, fiind unul dintre cei 15 iniţiatori ai Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”. Peste doi ani, pe 16 septembrie 2017, Dinu Plîngău a fost ales lider al organizaţiei de tineret a deja Partidului Platforma „Demnitate şi Adevăr”, Tinerii DA.

— Părerea mea e că vârsta nu ar trebui să reprezinte o virtute, mai ales în contextul celor întâmplate în R. Moldova de-a lungul istoriei. Am avut mulţi tineri care au demonstrat că pot face lucruri mult mai frumoase decât clasa politică învechită, care s-a perindat în toţi aceşti ani prin Parlamentul R. Moldova. Evident, pe de o parte, există un sentiment de mândrie care, din păcate, uneori, în contextul R. Moldova, e pătat de faptul că instituţiile statului, Parlamentul, a fost discreditat. Totodată, faptul că un tânăr ajunge în Parlament nu e mereu un lucru foarte plăcut. Evident, e şi o mare responsabilitate, pentru că aşteptările sunt mari, şi nu doar faţă de mine, ci şi faţă de toţi deputaţii care au acces în Parlament din partea Blocului ACUM. Vom face totul ca să îndreptăţim aşteptările oamenilor. Este, mai degrabă, o responsabilitate şi un lucru foarte complicat decât un fapt de mândrie. Uneori, nici nu reuşeşti să te gândeşti la lucrurile astea pentru că este foarte mult de muncit.

— 26 de deputaţi ai Blocului ACUM în viitorul Parlament. E mult sau e puţin? E suficient pentru schimbarea pe care aţi promis-o în electorală?

— 26 de mandate sunt mai multe decât zero mandate. Acum o săptămână, şi Platforma Demnitate şi Adevăr (PPDA), şi Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) nu aveau vreun deputat în Parlament. Acum suntem mult mai puternici decât eram cu o săptămână în urmă, iar cu o săptămână în urmă eram mult mai puternici decât am fost cu 4 ani în urmă, când eram 15 oameni în stradă şi îndemnam lumea să iasă la protest. Cu 26 de mandate poţi face multe lucruri bune şi putem apropia schimbarea pentru care am fost votaţi în Parlament. Peste ceva timp, vom fi suficient de puternici pentru a aduce schimbări mult mai rapid. Acele mişcări de la proteste, înfiinţarea partidelor de alternativă, PPDA, PAS, scrutinul electoral prezidenţial, scrutinul electoral local din Chişinău şi alegerile parlamentare, cu siguranţă au avut un cuvânt greu de spus în producerea schimbării. În calitatea noastră de partide extraparlamentare, am fost o voce foarte sonoră şi o forţă pe care orice politician sau oligarh din R. Moldova trebuia să o ia în considerare. Acum, evident, forţele noastre sunt de 26 de ori mai mari.

— Din declaraţiile publice făcute de liderii Blocului ACUM reiese că acesta se pregăteşte de opoziţie. Este asta cea mai bună soluţie?

— Blocul ACUM s-a pregătit până la alegeri să preia guvernarea. Noi ne-am dorit foarte mult să luăm majoritatea în noul Parlament şi am muncit mult pentru asta. Să fi avut un alt sistem electoral, să nu se fi comis fraude enorme, iar alegerile să se fi desfăşurat democratic, fără implicarea resurselor administrative, fără coruperea alegătorilor, cu siguranţă, rezultatele şi actuala situaţie politică din Parlament ar fi fost alta. Noi am făcut un angajament public în faţa oamenilor care ne-au votat, dar şi până atunci era clar că nu ne vom alinia şi nu vom purta discuţii cu cei care până acum au comis numeroase abuzuri faţă de cetăţeni: i-au sărăcit, i-au alungat peste hotare. Nu putem face niciun fel de alianţă sau măcar discuta eventuale scenarii politice cu Partidul Democrat (PDM) sau cu Partidul Socialiştilor (PSRM), cu ajutorul căruia, PDM s-a menţinut la guvernare. Despre Şor, nici nu poate fi vorba. În cel mai scurt timp, deputaţii Blocului ACUM vor ieşi cu o declaraţie publică prin care vor anunţa agenda Blocului în viitorul legislativ. Avem planuri concrete care vizează, în primul rând, mai multe iniţiative legislative şi anchete de investigaţii în Parlamentul R. Moldova.

— De ce nu ar fi posibile voturi comune, aşa cum au promovat unele cercuri care au acţionat, mai mult sau mai puţin concertat, între PSRM şi Blocul ACUM pentru „scoaterea din captivitate a instituţiilor statului”, aşa cum se exprimau ei?

— Probabil aţi urmărit prestaţia publică a PSRM în această perioadă, când au votat unele legi criminale împreună cu democraţii, inclusiv pentru schimbarea sistemului electoral. Unele legi au fost promulgate de Igor Dodon. Respectiv, nu putem crede în intenţia socialiştilor de a scoate instituţiile statului din captivitate. Cu siguranţă, într-un eventual scenariu, PSRM şi-ar dori să preia pârghiile pe care le are acum Vlad Plahotniuc. Noi vrem să fim altfel decât cei care de până acum. Nu putem vorbi despre intenţiile pozitive ale socialiştilor în contextul în care, în toţi aceşti ani, ei i-au asigurat un alibi lui Plahotniuc şi au votat împreună în cele mai critice momente pentru PDM. Evident, noi vom iniţia anumite proceduri, anumite iniţiative legislative şi anumite anchete privind furtul miliardului, privind spălătoria rusească. Fiecare deputat va avea şansa să-şi manifeste dorinţa şi devotamentul pentru a scoate instituţiile statului din captivitate.

— Dar nu ar fi prea mult patru ani în opoziţie? În acest răstimp, ar putea să apară nemulţumiri, iar după exemplele PLDM şi PCRM, unii colegi din Bloc să adere la partidele de la guvernare…

— Probabil aţi observat în spaţiul public cât de insistenţi sunt PDM, şi PSRM de a se alia cu Blocul ACUM, pentru că este o forţă curată şi alierea cu o asemenea forţă i-ar spăla şi credibiliza în faţa multor cetăţeni şi a partenerilor de dezvoltare. Personal, nu cred că există un scenariu favorabil pentru o coaliţie creată din transfugi sau pentru o coaliţie de durată dintre PDM şi PSRM. Situaţia economică e destul de tristă din cauza guvernării defectuoase de până acum, respectiv, o alianţă a PDM cu transfugi sau cu PSRM nu va dura patru ani, iar noi trebuie să facem tot posibilul ca voinţa cetăţenilor să fie respectată întocmai şi să putem organiza ulterior alegeri libere, corecte, transparente, în care ar fi respectată voinţa cetăţenilor.

— Apropo, se vorbeşte deja despre faptul că o majoritate parlamentară s-ar putea contura prin şantaj, presiuni, dosare penale sau diverse facilităţi promise celor care vor accepta să facă parte din ea. Aţi avut până acum, dvs sau colegii dvs, vreun semnal în acest sens?

— Un asemenea scenariu, de cumpărare a unei majorităţi parlamentare, urmând exemplele anterioare, este unul care merită luat în calcul. Blocul ACUM a luat măsuri de precauţie, pentru a asigura protecţie nu doar candidaţilor noştri la funcţia de deputat, dar să fim precauţi şi cu familiile acestora, cu membrii de partid care au susţinut aceşti candidaţi în electorală. Suntem siguri că toţi deputaţii Blocului ACUM vor rezista şi că niciun deputat nu poate fi cumpărat. În această campanie, s-a demonstrat că banii nu pot decide totul. Sunt şi alte mecanisme care pot influenţa trecerea de la un partid la altul, dar eu sunt sigur că noi vom rezista. Cel puţin faţă de mine personal, nimeni nu s-a apropiat. Au fost câteva semnale legate de alţi colegi despre care a vorbit şi Andrei Năstase în spaţiul public. Cred că se va reveni cu mai multe detalii ulterior.

— Cum anume sunt protejaţi aceşti oameni de influenţe din exterior?

— În primul rând, le asigurăm consultanţă juridică, susţinere morală pentru ei şi pentru familii. Mereu trebuie să fim aproape unii de alţii, să ne ţinem uniţi. Evident, când sunt cazuri mai grave, sesizăm partenerii noştri de dezvoltare, ambasadele, ne adresăm presei independente, organizaţiilor non-guvernamentale, solicitându-le să supravegheze aceste procese.

— Aveţi încredere în toţi colegii dvs din Blocul ACUM?

— Da, am încredere în toţi colegii mei care au intrat în Parlament pe listele ACUM.

— Salariul de deputat va fi unul suficient pentru a vă asigura un trai decent?

— În opinia mea, salariul de deputat este suficient şi este strict proporţional cu situaţia din R. Moldova. Mi se pare incorect şi amoral să vezi deputaţi sau alţi demnitari care au lucrat toată viaţa la stat, în maşini luxoase, din moment ce majoritatea cetăţenilor trăiesc în sărăcie.

— Atacurile împotriva lui Andrei Năstase, uneori şi împotriva Maiei Sandu, cum sunt privite în interiorul Blocului? Reuşesc ele să destabilizeze atmosfera?

— Evident, trollii sau anumiţi oameni care încearcă să influenţeze opinia publică pe reţelele de socializare şi în mass-media, pentru asta şi sunt plătiţi, să aibă astfel de tentative. Noi, în interiorul Blocului ACUM, nu discutăm niciodată aceste lucruri, pentru că avem altele, mai importante.

— Aţi apărut pentru prima dată în spaţiul public promovând ideea Unirii R. Moldova cu România. Vă respectaţi acele convingeri? În Parlament veţi promova Unirea?

— Absolut. Nu-mi schimb viziunile. Voi susţine şi în calitate de deputat proiecte comune între R. Moldova şi România, respectiv dintre UE şi R. Moldova, nu doar prin declaraţii.

— Credeţi că Unirea este o soluţie posibilă?

— Această soluţie este împărtăşită de foarte mulţi oameni. Personal, în contextul în care foarte mulţi oameni împărtăşesc această idee, cred că ar fi o soluţie. Din păcate, în acest moment, despre Unire mai mult se vorbeşte decât se acţionează.

— Dacă există mulţi oameni care vor Unirea, de ce unioniştii au luat atât de puţine voturi în acest scrutin?

— Pentru că foarte mulţi unionişti s-au regăsit în Blocul ACUM. Multe din voturile acumulate de noi au venit de la unionişti. Liderii politici unionişti au trădat aşteptările oamenilor, nu au avut cea mai frumoasă şi puternică prestaţie publică şi politică. Electoratul unionist este unul destul de bine informat şi a ştiut că alternativa politică este Blocul ACUM.

— Credeţi că printre liderii unioniştilor există persoane care promovează Unirea din interes?

— Asemenea persoane sunt foarte multe, aşa cum sunt multe persoane care promovează ideea unei alieri cu Federaţia Rusă. Foarte multe lucruri la nivel de geopolitică se fac din interes. Unii lideri unionişti promovează Unirea graţie unei motivaţii pecuniare, deşi majoritatea absolută o promovează din convingere şi sentimente. Din păcate, de multe ori, segmentul unionist a fost trădat de Roşca, Ghimpu sau alţi politicieni care nu s-au ridicat la aşteptările electoratului.

— Să vă întreb ceva despre familia dvs. Tatăl dvs a fost funcţionar, activând inclusiv la CCCEC, iar mama încă e angajată la Serviciul Fiscal de Stat. În acest caz, nu credeţi că pot exista motive pentru a fi ademenit să părăsiţi partidul dvs, fiind căutate şi găsite diverse lacune în activitatea părinţilor dvs, doar pentru a vă convinge?

— Am spus şi anterior. Ei pot face orice. La noi, orice funcţionar public, orice persoană, în condiţiile în care un singur om controlează toate instituţiile statului, are toate pârghiile administrative şi, cel mai important, control asupra justiţiei, va avea dificultăţi să-şi demonstreze nevinovăţia. E o chestie foarte delicată, dar sunt sigur că voi rezista presiunilor, aşa cum am rezistat şi până acum. Un lucru trebuie să-l înţeleagă cei care recurg la astfel de metode de influenţă asupra anumitor decizii prin presiune asupra familiei: lucrurile se vor putea schimba radical, iar ulterior, cineva va putea folosi aceleaşi metode împotriva familiilor lor.

— Părinţii dvs ce părere au despre implicarea în politică?

— Se pare că nu sunt cei mai fericiţi, dar, cu siguranţă, mă susţin. Fără susţinerea lor, probabil nu m-aş fi implicat atât de mult, pentru că nu aş fi avut posibilitate, pur şi simplu, inclusiv financiară.

— Mama dvs, fiind angajată la Serviciul Fiscal de Stat, o instituţie controlată de un exponent al partidului care a fost până acum la guvernare, nu a avut probleme la serviciu în perioada în care aţi făcut campanie împotriva acestui partid?

— Au fost situaţii destul de delicate şi la serviciul unde lucrează mama, dar ea este un funcţionar public de rang mic. Nu are funcţie de conducere, este un simplu inspector. Evident, au fost situaţii delicate, în care s-au făcut anumite presiuni, dar nu s-au depăşit limitele.

— Dar de ce aţi ales să vă implicaţi în politică, un domeniu nu prea respectat de populaţie?

— A fost o decizie complicată. Când am început primele proteste la Chişinău împotriva la tot ce se întâmpla, eram anul doi la facultate. În anul 1 şi 2, la Facultatea de Drept, orice student visează să devină judecător, procuror sau avocat. Evident, eram unul dintre ei. Prin anul trei, înţelegi că tot ce înveţi în cărţile de specialitate nu mai funcţionează în R. Moldova şi atunci ai doar trei opţiuni. Fie pe propriul risc mergi în sistem şi încerci să schimbi ceva din interior, dar deseori conştientizezi că sistemul te va distruge, te ca corupe, ulterior devenind parte a acestui sistem. A doua opţiune e să pleci, aşa cum procedează majoritatea tinerilor din R. Moldova, iar a treia opţiune, cea mai grea, pe care am şi ales-o, e să te încadrezi în luptă, la nivel mai înalt.

— Şi nu regretaţi decizia luată?

— Sunt o persoana care se consideră realizată şi dacă întorc capul înapoi, nu mi-i ruşine de absolut niciun lucru pe care l-am făcut. Sunt cu sufletul împăcat, liniştit că tot ce am făcut până acum e corect.

— Aţi ajuns deputat pe liste, dar aţi candidat şi într-o circumscripţie electorală la Edineţ, unde aţi fost învins de un exponent al PDM. În campania electorală aţi depus o plângere la poliţie precum că aţi fi fost bătut. Care este finalitatea cazului?

— Probabil un asemenea haos şi o asemenea bătaie de joc de oameni şi o asemenea umilinţă la care au fost supuşi, în special unii funcţionari publici, doar prin filme cu gangsteri poţi vedea. Prin metode banditeşti au presupus că mă pot face să tac. Au vrut să mă intimideze. Am depus două plângeri, la poliţie şi la procuratură. Într-un caz este vorba de agresarea mea fizică din partea a trei persoane, iar în altul, despre inacţiunile organelor de poliţie care nu au întreprins nimic pentru oprirea agresorilor, dar şi pentru a investiga cazul. Acum se încearcă distrugerea materialelor acestui dosar. Ziceam anterior că mă temeam că imaginile de pe camerele video din faţa inspectoratului, unde a avut loc incidentul, ar putea fi şterse. Ulterior, am primit o scrisoare din partea poliţiei prin care am fost informat că acele camere nu funcţionau la momentul incidentului. Cazul ăsta îl voi duce cu orice preţ până la capăt, iar din postura de deputat voi avea mai multe pârghii pentru solicitarea informaţiilor. E un caz care a discreditat R. Moldova şi trebuie să aducem claritate. Dacă instituţiile statului nu vor fi corecte, am toate motivele să mă adresez la CtEDO.

— Aţi putea face o promisiune, că în viitorul Parlament nu veţi pleca din Blocul ACUM şi nu veţi adera la alt partid?

— Deja am făcut promisiunea asta public şi exclud un asemenea scenariu. Când cineva îmi sugerează că trebuie de votat împreună cu socialiştii, eu le spun că mai degrabă plec din Moldova. Nu pentru asta am stat patru ani la proteste, nu pentru asta am trecut prin destule momente dificile, şi eu, şi familia mea, pentru ca să devin transfug în alt partid. La Edineţ, am văzut perfect cum funcţionează partidul de guvernământ. Am avut şi fizic de suferit de pe urma lor. Deci, nici nu poate fi vorba despre aşa ceva.

— Sunteţi optimist sau pesimist în legătură cu viitorul R. Moldova?

— Sunt optimist, altfel nu m-aş fi implicat în proteste, în politică, nici nu aş fi continuat lupta. În politică, dar mai ales în tot ce ne-am propus noi, trebuie să fim optimişti. Da, e mult de lucru, situaţia e destul de dificilă, dar, cel puţin reprezentanţii Blocului ACUM din Parlament trebuie să emane optimism şi speranţe, altfel, nu se poate.

— Dar acest optimism e unul motivat de realitate sau mai mult de dorinţă?

— De realitate. V-am spus istoricul. Acum patru ani, eram 15 oameni care făceau şedinţe în parcul central din Chişinău. Acum suntem două formaţiuni politice cu anumită susţinere, cu structuri în teritoriu, cu 26 de deputaţi în Parlament. Respectiv, lucrurile s-au schimbat între timp. Şi se vor schimba în continuare.

— Vă mulţumim.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Solon

    Sa avem in vedere si faptul să tineretul nu are experiență de viață personala, familiala, profesionala si civica … Este tentat la aventuri și corupție Doar se stie ce au pătit cei mai tineri ministri și primari din RM ….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *