Principală  —  IMPORTANTE   —   „Când vezi că o mână…

„Când vezi că o mână de barosani se hrănesc de pe spatele acestei ţărişoare, n-ai cum să nu lupţi”

Interviu cu Anastasia Condruc, fondatoarea proiectului „Adoptă un vot”

— Cum este Moldova copilăriei tale?

— Sunt născută la Fundurii Vechi, raionul Glodeni, la nord, şi nu mi-e ruşine să spun asta, pentru că Fundurii Vechi e o denumire mai specifică şi în momentul în care ieşi din sat observi că oamenii râd cânt le spui. Doar când mai prinzi puţin la minte îţi dai seama că nu-i chiar rău dacă oamenii râd, important e să nu plângă. Am făcut facultatea la Iaşi, unde am avut o bursă în jurnalism. Am rămas acolo pentru trei ani, am lucrat la ziarul „Opinia studenţească”. Nu locuisem la Chişinău niciodată, de aceea am zis să-mi dau o şansă şi am venit aici pentru trei ani. La un canal tv am fost editor de texte pentru unele programe şi producător al unui program matinal. După, am plecat la Barcelona. Am deja trei ani de viaţă acolo.

Anastasia Condruc, fondatoarea „Adoptă un Vot”
A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, România, Facultatea Litere, specializarea Jurnalism.
A activat drept coordonator de comunicare, reporter, traducător, editor și producător al emisiunilor de divertisment și profesor de limbă engleză
În Barcelona, Spania face documentare asupra situației financiare internaționale

— Trei ani la Iaşi, trei la Chişinău, trei – la Barcelona. Care-i următoarea destinaţie?

— Deocamdată mă simt bine la Barcelona. Sper să fie aşa în continuare.

— Aveai un job la Chişinău. De ce ai plecat? Din motive financiare sau pentru dezvoltarea personală?

— Voiam să cunosc lumea. Nu am plecat pentru că aveam senzaţia că aici ar fi rău, deşi aici chiar e rău. Eram bine şi profesional, şi financiar, dar eram interesată să descopăr şi altă lume. Aveam planuri de plecare, tocmai atunci l-am întâlnit pe iubitul meu, care locuieşte în Spania. După un an de randez-vous-uri prin Europa, am înţeles că e timpul să alegem o destinaţie. Am optat pentru Barcelona, deoarece el avea un serviciu stabil, obţinut recent. Am decis să ne stabilim în Spania, dar asta nu înseamnă că într-o zi nu vom spune: hai să trăim şi în Moldova. Ar fi o provocare să vedem ce putem face.

— Cum te-a primit Barcelona? Ştiai din start ce vei face acolo?

— Nu. Când am ajuns în Spania, nu aveam un job şi eram frustrată din această cauză. Am lucrat pe unde am avut ocazia. Am predat engleza spaniolilor pe un salariu nu neapărat strălucit, dar era o oportunitate. Ce-i drept, când am plecat, aveam nişte economii, care mi-au permis să rezist un an pe un salariu mai mic, după care am găsit actualul job. Este oarecum legat de jurnalism. Fac un fel de documentare asupra situaţiei financiare.

— Cum e viaţa de zi cu zi acolo?

— Acolo viaţa e simplă şi frumoasă, e poate mult mai simplă decât îşi imaginează unii. Lumea nu pune accent prea mare pe bani. Dacă ai un salariu ceva mai mare de o mie de euro, e o normă în Barcelona: trăieşti bine, plăteşti o chirie, călătoreşti o dată pe an. Probabil, pentru că sunt asiguraţi, oamenii nu simt nevoia de a arăta celor din jur că au de toate: ei nu cumpără maşini bengoase, nu investesc în bijuterii sau în nunţi. Investesc în copii. Am locuit succesiv în două cartiere din Barcelona. Ambele sunt pline de şcoli de limbi străine, de karate, de teatru, de dans. Catalanii investesc foarte mult în educaţie. Ei investesc în distracţie, în petrecerea timpului liber.

— Proiectul „Adoptă un vot”, care a adunat o comunitate importantă de cetăţeni ai R. Moldova stabiliţi peste hotare, a devenit, în toamna anului 2016, un fenomen generator de fapte bune. Grupul de pe Facebook şi-a propus să ajute cât mai mulţi moldoveni să ajungă la secţiile de votare. Cum ţi-a venit această idee, în situaţia în care ai un job şi un orar plin de preocupări?

— Am un job, multe preocupări, dar n-am astâmpăr. După primul scrutin mi s-au plâns foarte mulţi prieteni că n-au reuşit să voteze pentru că n-au fost deschise suficiente secţii de vot. Am încercat să fac un fel de „Bla bla car”, acel grup de Facebook unde oamenii anunţă spre ce destinaţii au drum. Am făcut, deci, „Adoptă un Vot” şi, probabil, peste hotare exista o energie care trebuia canalizată. Iată că toţi au venit în „Adoptă un Vot”. Adevărul e că şi eu nu m-am aşteptat că ideea va exploda la asemenea dimensiuni. Mi-a luat şi îmi ia mult timp. E greu să combin jobul meu şi aceste ocupaţii, dar încerc să fac orice-mi stă în puteri, înţelegând că oamenii au nevoie să ştie că sunt şi alţi oameni ca ei, că nu sunt ei singurii care n-au reuşit să voteze.

— Entuziasmul de până la cel de-al doilea tur de scrutin s-a pierdut oarecum după rezultatele alegerilor. Grupul a fost creat pentru a ajuta moldovenii să-şi realizeze dreptul la vot, cum aţi decis ulterior să dezvoltaţi conceptul „Adoptă un vot”?

— Până la alegeri exista o doză mare de optimism. Diaspora spera că va alege un preşedinte care nu face parte din gaşca politicienilor corupţi. Votul, însă, a fost furat. Mă gândesc: ce-i motivează mai mult pe oameni, speranţa sau dârzenia? Pe noi, încălcarea drepturilor persoanelor din diasporă ne-a făcut să ne implicăm şi mai mult după scrutin. Ar fi fost mai greu să lăsăm mâinile în jos. Dimpotrivă, atunci conştientizezi cât de corupt este sistemul şi cât de tare e nevoie de această implicare. Când vezi că se întâmplă atâta nedreptate şi că o mână de barosani se hrănesc de pe spatele acestei ţărişoare, n-ai cum să nu vorbeşti despre asta, să nu te informezi mereu şi să nu lupţi.

— Următoarea etapă care a ţinut în suspans cetăţenii de aici şi de peste hotare a fost dosarul diaspora…

— Da. Nu că am fi aşteptat ca justiţia de la noi să fie corectă. Pentru noi a fost important să arătăm că ne doare atunci când ni se iau drepturile. Apropo, dosarul diaspora nu s-a încheiat. Nu pot da detalii, dar justiţia din R. Moldova nu este ultima instanţă la care putem apela.

— Primul Offline, organizat la Veneţia, Italia, a convocat peste 200 de oameni. Care a fost provocarea?

— Era interesant să vedem dacă suntem în stare să transformăm energia din online în ceva real, să ne cunoaştem, pentru că pe patru din cei şase administratori ai grupului „Adoptă un Vot” chiar eu nu-i văzusem vreodată. Voiam să ştim cine ni s-ar mai putea alătura, ce resurse avem. A fost un experiment offline-ul de la Veneţia, cred că unul reuşit.

— Succesul acelui eveniment a fost Rezoluţia de dezacord cu schimbarea sistemului electoral. Dar, demersul diasporei către autorităţi, ca să nu schimbe sistemul electoral, nu a fost auzit. De altfel, nu a fost auzită şi recomandarea Comisiei de la Veneţia sau părerea numeroşilor cetăţeni. Deputaţii au declarat că R. Moldova este un stat independent şi au insistat pe sistemul mixt, propunând doar „soluţii” la problemele sesizate de experţii europeni, cum ar fi transparenţa banilor electorali, egalitatea de gen şi coruperea alegătorilor. Ce denotă comportamentul şi decizia deputaţilor?

— După primul offline ne-am dat seama că, de fapt, ne coagulăm în jurul a două direcţii: una – proiectele şi alta – rezistenţa. Deci, avem nevoie de un grup de experţi: avocaţi, jurişti, economişti, care atunci când se întâmplă un astfel de eveniment să poată zice „stop, nu-i bine, se încalcă drepturile”. Cât despre votul mixt, noi am strigat sus şi tare, şi nu doar pe internet. Când se vorbea despre asta, când s-a împânzit oraşul cu bannere, cu chipurile unor artişti plătiţi ca să zică că susţin votul uninominal, am pus şi noi mână de la mână şi am trimis două banere acasă, exprimându-ne și pronunțându-ne contra votului uninominal sau mixt. Deşi, simţeam de la început să mixtul va fi servit drept compromis.

— Rezistenţa continuă şi la cel de-al doilea offline, desfăşurat la 19-20 august, la Chişinău. S-a vorbit despre propuneri legislative de ajustare a sistemului mixt, votat de 74 de deputaţi, în pofida recomandărilor experţilor din R. Moldova şi a celor de peste hotare…

— S-a propus abrogarea legii care introduce sistemul mixt de alegere a deputaţilor, dar şi îmbunătăţirea Codului Electoral. Dar, evident, pentru noi, ideală ar fi abrogarea. Altfel, vocea diasporei va rămâne neauzită. Probabil, ne vor da câţiva reprezentanţi, care vor fi tot oameni de-ai lor. S-a văzut deja cine susţine acest sistem şi actuala guvernare. Rezistenţa va continua, iar în declaraţia formulată la cel de-al doilea offline precizăm că vom organiza şi un referendum pentru abrogarea acestei legi, dacă va fi necesar. Vrem să votăm, drept pe care ar trebui să ni-l asigure un stat democratic.

— S-a vorbit despre formarea unei Comisii independente de constituire a circumscripţiilor uninominale, despre înregistrarea prealabilă a cetăţenilor de peste hotare, colectarea datelor de către MAEIE şi ambasade privind numărul persoanelor stabilite în fiecare stat, informaţii care ar fi decisive la determinarea numărului secţiilor de vot de peste hotare. Cum asigură actualele prevederi legislative dreptul la vot al diasporei?

— Într-o măsură foarte mică spre inexistentă. Nu cred că e reprezentativ pentru noi. Dimpotrivă, ni se taie toate căile de acces ca să susţinem un partid sau un candidat în care avem încredere. Mai mult, legea interzice susţinerea financiară de peste hotare a candidaţilor. Deci, eşti cetăţean al R. Moldova, iar dacă te afli peste hotare timp de şase luni sau un an, nu poţi susţine financiar candidatul tău. De cealaltă parte, nu este clar din ce bani sunt susţinute alte partide, pentru că acestea nu reflectă obiectiv cheltuielile, iar actuala guvernare tace, promovând o atitudine de felul: „nu facem politică”. Atitudinea este promovată şi printre oamenii de rând: „haideţi să nu facem politică”, „nu mă bag în politică”. E o religie propovăduită de cei de sus, pentru că li-i confortabil. Ei între ei fac mişmaşuri, au finanţări tot de pe umerii noştri. Pentru ei e chiar foarte bine ca doar ei să facă politică, iar noi să nu ne implicăm. Dacă vrem ca un stat să funcţioneze bine, trebuie ca fiecare cetăţean să facă politică, să-şi cunoască drepturile.

— În 2018, vom avea alegeri parlamentare. CEC a prezentat mecanismul platformei de înregistrare prealabilă, care ar avea o mare importanţă la stabilirea numărului şi locaţiilor secţiilor de vot. Cum se pregăteşte diaspora de această provocare?

— E ciudată această asistenţă a CEC cu privire la înregistrarea prealabilă. La prezidenţiale s-au înscris doar trei mii de cetăţeni, pe când, neoficial, se vorbeşte despre un milion de persoane stabilite peste hotare. Promovarea înregistrării prealabile cred că nu va fi eficientă şi, iarăşi, vor avea de câştigat cei care promovează aceste sisteme. Noi am adresat CEC o propunere concretă: daţi-ne un număr de semnături pe care trebuie să-l adunăm într-un oraş ca să avem acolo, la sigur, o secţie de vot. 300? 500? Haideţi să negociem! Spuneţi-ne de câţi cetăţeni e nevoie şi noi vom aduna semnături, doar să ne garantaţi că în localitatea respectivă va fi deschisă o secţie de vot. CEC, însă, a negat recomandarea!

— Entuziasmul şi optimismul diasporei întrunite la cel de-al doilea offline vin în contrast cu resemnarea moldovenilor care au rămas acasă. Dorinţa diasporei de a ajuta, dezinteresat, oamenii care o duc greu aici se datorează calităţilor împrumutate din străinătate?

— Nu, noi suntem deştepţi, dar, poate, uneori nu am avut condiţiile suficiente ca să ne dezvoltăm aşa cum ar fi trebuit. Uneori, nu e vina oamenilor că sunt aşa cum sunt, ci a circumstanţelor în care se află. Întâlnesc oameni minunaţi, atât aici, cât şi peste hotare. La primul offline, nişte oameni minunaţi ne-au primit în casa lor. Fiecare am fost „adoptaţi” de conaţionalii noştri din Veneţia. Moldovenii din străinătate se schimbă, dar nu peste noapte şi nu devin alţi oameni. Când eşti plecat, ai două case, două limbi. Pot spune că eşti doi în unu şi nu-i nimic rău în asta. Îţi îmbogăţeşti viaţa, nu renunţi la limbă, la tradiţii.

— Care sunt, în opinia ta, realizările primului offline?

— Faptul că am păstrat echipa. La distanţă e greu să lucrezi. Imaginaţi-vă sunete pe skype, o dată pe săptămână, de la zece oameni cu fusuri orare diferite. Nu-i uşor. Contează că am rezistat şi am fost pe poziţii atunci când era nevoie. Totodată, au fost implementate proiecte în domeniul economic, a fost adoptată o afacere, s-a făcut crowdfunding şi s-au adunat bani pentru afacerile de acasă. Eu activez în grupul de lucru mass-media. După offline au apărut mai multe emisiuni dedicate diasporei. E ceva pozitiv.

— Cel de-al doilea offline s-a suprapus cu o altă reuniune a diasporei, Zilele Diasporei 2017, eveniment organizat de Biroul Relaţii cu Diaspora, sub patronajul Guvernului. E o coincidenţă?

— E o coincidenţă. Unii membri din echipa de organizare ştiau despre faptul că, în august, va avea loc evenimentul BRD-ului. Pentru noi, însă, a fost importantă opinia participanţilor. Am creat un chestionar în grupul de pe facebook şi am întrebat oamenii când le-ar plăcea sau ar putea să vină. Zilele au coincis. Nu văd o problemă.

— Au fost propuneri din partea Guvernului sau a BRD, atunci când „Adoptă un Vot” a anunţat că desfăşoară un al doilea offline, de a realiza un eveniment comun?

— Nu. Chiar ne gândeam în aceste zile că într-o democraţie, dacă Guvernul ar fi aflat că diaspora se autoorganizează, probabil ar fi zis: Prieteni, luaţi acest spaţiu, spuneţi-ne de ce aveţi nevoie şi organizaţi. Un asemenea apel nu a venit, pentru că evenimentul, probabil, e unul politizat şi ei nu au curaj să lase pe oricine să vorbească acolo, pentru a spune ceea ce crede. Deci, au preferat să aibă propriul eveniment, separat de al nostru. În schimb, la offline a fost prezentă Cristina Buga, consiliera preşedintelui Igor Dodon pentru legături cu diaspora. A fost un moment interesant, pentru că foarte mulţi dintre cei prezenţi au avut ocazia să-şi expună supărările şi să trimită un mesaj, aproape direct, preşedintelui.

— Cel de-al doilea offline a întrunit moldoveni din 19 ţări, ONG-uri, experţi în diferite domenii, jurnalişti. Care sunt realizările celor două zile de muncă în echipele: Alegeri, Diaspora Culturală, Economic, Eco-Juridic, Educaţie, Mass-Media, Social/Caritate?

— Discuţiile au fost realizarea noastră cea mai mare şi faptul că am oferit oamenilor posibilitatea să se cunoască. Am avut paneluri interesante despre alegeri, economie, autorităţi publice locale, despre antreprenoriat şi inovaţii, despre finanţarea separatismului şi datoria Moldovei la gaze, proiectul parcărilor cu plată, independenţa puterii judecătoreşti, interacţiunea diasporei cu autorităţile. S-a discutat şi despre femeile migrante, deoarece noi vorbim despre problemele cu care se confruntă Moldova, încercând să le rezolvăm, dar există și numeroase probleme cu care se confruntă cei plecaţi, despre care cei de aici nici nu-şi dau seama. Acest panel, cred, a fost unul din succesele offline-ului. Evident, au apărut noi idei şi proiecte, pe unele încă nu pot să le dezvălui, dar, în curând, vor fi făcute publice.

— Cum va evolua forma de organizare a grupului „Adoptă un Vot”?

— Am avut un panel la care s-a vorbit despre formele de organizare ulterioară a comunităţii „Adoptă un vot”: un ONG, un partid, o reţea de ONG-uri. Discutăm. Se va ţine cont de opinia majorităţii, pentru a ne organiza astfel încât să accesăm mai uşor fonduri şi să ne exprimăm mai accesibil opinia când e nevoie.

— Este, până la urmă, o acţiune voluntară, care implică timp, resurse financiare din partea tuturor participanților. Care ar fi motivaţia?

— Motivaţia noastră este că ţinem la oamenii de aici, vrem ca ei să aibă o viaţă mai bună, de aceea nu putem sta liniştiţi, şi da, donăm timpul şi banii noştri ca să ne întâlnim şi să punem ţara la cale. Facem atât cât putem şi apreciem fiecare persoană care ne ajută cu o donaţie de bani sau de timp. O oră de voluntariat pe săptămână este, uneori, suficientă pentru a face o schimbare în bine. Apropo de succesul offline-ului. Un lucru pe care l-am înţeles cu toţii este că trebuie să ne axăm pe un domeniu mai îngust şi concluzia la care am ajuns este că trebuie să investim în educaţie, pentru că de aici începe totul. Acum e greu să schimbăm adulţii, dar dacă investim într-o generaţie, avem şansa de a vedea rezultate peste 20 de ani.

— Pe lângă educație, ce alte probleme ale R. Moldova se văd de la distanţă ca fiind vitale?

— Justiţia. Nu poţi avea o viaţă normală când ştii că legea nu te apără. Drumurile şi transportul sunt probleme cu care oamenii se confruntă zi de zi şi e atât de greu să locuieşti într-un oraş creat pentru maşini şi nu pentru oameni, mă refer la Chişinău. Troleibuzele sunt faine, dar ar trebui să fie mult mai multe, microbuzele fiind eliminate. Nu te simţi confortabil într-un oraş creat pentru maşini, cu străzi late şi trotuare transformate în parcări. Sunt câteva aspecte la care aş lucra prioritar, pe lângă educaţie. Mai e atragerea investiţiilor, crearea locurilor de muncă… Sunt atâtea de făcut. Neapărat, identificarea şi pedepsirea hoţilor miliardului.

— Ce este diaspora? Ai putea formula o definiţie?

— E simplu. Sunt cetăţenii de peste hotare ai R. Moldova, dar care ar putea reveni. Sunt exact aceiaşi cetăţeni, care au aceleaşi drepturi, care contribuie enorm la dezvoltarea ţării. Chiar dacă unii nu plătesc impozite aici, deşi foarte mulţi plătesc, ei contribuie prin alte metode la dezvoltarea R. Moldova.

— Ce face guvernarea pentru aceşti cetăţeni?

— Le ia dreptul la vot, le face viaţa mai grea, din păcate. În schimb, noi încercăm să redresăm situaţia, în pofida acestor lovituri.

— Cum vezi viitorul R. Moldova peste un an, doi, zece? Alegerile din 2018 vor aduce schimbarea clasei politice?

— Şanse există, dar e foarte greu să câştigi când, din start, condiţiile sunt defavorabile. Noi şi în 2016 am avut şanse bune, dacă celor din diasporă nu le-ar fi fost luat dreptul la vot, dacă n-ar fi adus la urne microbuze cu oameni din regiunea transnistreană şi dacă s-ar fi investigat numeroasele cazuri de introducere incorectă în procesele-verbale a datelor scrutinului. Dacă se întâmpla într-un stat democratic inversarea rezultatelor, probabil că alegerile erau anulate. Este clar: prin corupţie şi manipulare au câştigat această ţară.

— În ce condiţii ai reveni acasă?

— Nu am nevoie, neapărat, de un set de condiţii. Aş reveni dacă m-aş plictisi şi aş decide să locuiesc aici câţiva ani pentru a dezvolta o afacere, bunăoară în media. Nu am pretenţii prea mari. Ar fi bine, clar, ca oamenii să nu plece, dar eu nu văd un impediment în faptul că Moldova este acum într-o stare dezastruoasă. Venirea mea acasă ar fi doar de ajutor pentru scoaterea ţării din această situaţie. Nu planific, deocamdată, dar dacă apare o oportunitate sau dacă o să-mi fie foarte dor de ai mei, voi reveni.

— La 27 august, vor fi marcaţi 26 de ani ai Declaraţiei de Independenţă a R. Moldova. Vor fi rostite discursuri patetice, vor avea loc concerte. Privită de la distanţă, este ţara noastră una independentă? Despre ce ar trebui, de fapt, de vorbit în această zi?

— N-am înţeles nicicând această sărbătoare. Eu nu cred că R. Moldova este independentă. Noi suntem dependenţi de factorul geopolitic, din păcate, iar preşedintele pe care l-am adus la conducere tensionează situaţia. Nu cred că are rost o Moldovă independentă. Moldova trebuie să fie parte a României. Opinia mea. Aşa că eu, la Barcelona, cu siguranţă voi sărbători la 31 august Ziua Limbii Noastre.

— Dacă nu vei sărbători la 27 august „independenţa”, ce le propui guvernanţilor să facă în această zi?

— Să-şi dea demisia. Să plece şi să dea şansa oamenilor cinstiţi şi integri – să facă ceva pentru această ţară.

— Cine reprezintă şansa R. Moldova de a păşi pe calea prosperării?

— Indecişii, toţi oamenii deştepţi care au o facultate, care-s aici sau poate plecaţi, nu contează, dar care încă nu sunt gata să-şi suflece mâinile şi să lupte pentru ţara asta, din comoditate, din lene, din frică. Aceşti oameni mi-ar plăcea să se trezească într-o zi şi să spună: N-am nicio problemă să fac politică! Aceasta-i şansa, o generaţie de oameni de toate vârstele care vrea să lucreze pentru Moldova.

Pentru conformitate, Marina Ciobanu