EDITORIAL Lecțiile pe care opoziția nu vrea să le învețe
Au trecut șase luni de la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, alegeri pierdute lamentabil de partidele din opoziție. Amintesc aici doar câteva cifre: 16 concurenți electorali – partide, blocuri electorale și candidați independenți – au luat sub un procent din voturile alegătorilor. Dintre cei 16 concurenți electorali cu 0%, patru au fost candidați independenți, iar 12 – partide și blocuri electorale.
Alegerile câștigate de PAS au propulsat în Parlament încă patru formațiuni politice, iar cu excepția celor de la Democrația Acasă, care au obținut un scor, probabil, peste așteptările lor, celelalte partide care au acces în legislativ au obținut rezultate sub așteptări. „Marele” Bloc „Alternativa”, cu primarul capitalei cap de listă și format din patru partide, abia de a trecut pragul electoral. Blocul Socialiștilor și Comuniștilor a obținut și el mai puține procente decât la alegerile precedente, iar partidul lui Usatîi, cu siguranță, spera la mai mult.
Vă amintiți de comportamentul majorității partidelor din opoziție înainte de alegerile parlamentare din 2025? Era similar cu cel de dinaintea alegerilor prezidențiale din 2024: campanii manipulative sau false, construite doar pe critici, venite din partea unor persoane adesea compromise, fără idei, fără valori, fără un trecut bazat pe fapte și meritocrație, atacuri toxice în adresa presei independente, a ONG-urilor sau a tuturor care încercau să-i critice etc.
Ce s-a schimbat la șase luni după parlamentare, după rezultatele rușinoase obținute de opoziție? Mi se pare că nimic. Azi avem același tablou dezolant printre liderii acestor partide, care se chinuie să capteze atenția opiniei publice prin critici fără soluții, prin manipulări, falsuri sau jumătăți de adevăr rostogolite peste tot pe unde apucă.
În partidele sănătoase, cu aspirații politice serioase, imediat după ce sunt pierdute alegerile, se face o analiză, iar liderii sunt primii care-și asumă eșecurile și fac un pas, doi, trei în spate. La noi nici vorbă de așa ceva. Seară de seară, la TV sau pe rețelele sociale, vedem aceleași fețe de așa-ziși politicieni plini de sine care încearcă să te convingă că ei știu mai bine cum să conducă o țară cu soluții populiste, mesaje înșelătoare sau minciuni.
Da, uneori zic și adevăruri, doar că oamenii au obosit de fețele lor și nu-i mai cred. Nu-i mai cred pentru că anterior fie au ocupat funcții în stat și nu au livrat nimic, fie au fost la guvernare în diferite perioade și nu au reușit să schimbe lucrurile în țară. Nu-i mai cred pentru că una zic, iar alta fac în viața de zi cu zi. Așa a fost în 2024, așa a fost în 2025, așa este și în 2026. Nimic nu se schimbă.
Cu câteva excepții, toți cei care au fost în campaniile electorale anterioare rămân lideri ai acelor partide pe care le-au condus spre 0 % din voturi. Și ce e și mai trist e că ei, acei lideri, acei așa-ziși politicieni, nu văd problema în ei, deloc. Nu se uită în oglindă, nu se văd în reluare pentru a se analiza critic. Nu, ei continuă retorica anterioară și atacă constant presa și jurnaliștii independenți, pe care, în mod normal, ar trebui să și-i facă aliați; atacă societatea civilă, de la care ar putea prelua multe informații și critici constructive pentru a putea ieși în fața electoratului cu idei noi și bune; atacă sau blochează chiar și oamenii simpli care pe rețelele sociale au păreri diferite de ale lor.
Nu văd viață la opoziție, nici la cea parlamentară, nici la cea extraparlamentară. Cu excepția celor de la Democrația Acasă, în frunte cu Vasile Costiuc, care ia fața tuturor prin subiecte semiadevărate și adesea manipulative sau chiar false, distribuite masiv în mediul online, ceilalți sunt palizi. Proiectele politice noi care se pun la cale în culise aduc în prim-plan aceleași persoane compromise deja, fără nicio priză la public, fără rezultate notabile, iar cei care le pregătesc și investesc în ele nu-și dau seama că asta înseamnă doar irosire de bani, timp și energie, fără nicio șansă reală pe termen lung.
Aceste mișcări te duc cu gândul la faptul că R. Moldova nu se confruntă doar cu o criză demografică în rândul populației, ci și cu o criză de politicieni bine intenționați, integri, cu idei noi, care să poată capta atenția. Ei fie nu sunt, fie nu vor să se implice în politica murdară din R. Moldova și în viața publică, de unde nu ai cum să ieși ulterior cu o imagine bună, din diferite considerente, și subiective, dar și obiective.
Cui convine această opoziție? Cu siguranță, ea nu este benefică pentru țară. Nu a fost și nici nu este. Dar ea convine de minune partidului de la guvernare. Nu cred că PAS o controlează, așa cum de multe ori se vehiculează.
PAS doar profită pe seama incompetenței și aroganței celor din opoziție, care se încăpățânează constant să se uite în curtea vecinului, fără a vedea glodul din propria gospodărie. PAS a beneficiat și beneficiază în continuare de toată această situație, chiar dacă guvernarea lor nu este deloc pe măsura așteptărilor populației, iar în cele șase luni de după alegeri, o dă din criză în criză și din boacănă în boacănă. Iar viitorul apropiat nu pare să schimbe această realitate.
