EDITORIAL Toate bisericile Kremlinului
În februarie 1959, Biroul Comitetului Central al Partidului Comunist a emis o hotărâre cu privire la închiderea bisericilor și mănăstirilor din Moldova (RSSM pe atunci). Cele rămase active (vreo 10%) au fost trecute sub controlul Patriarhiei Ruse. Peste aproape 70 de ani, în februarie 2026, la Dereneu, Republica Moldova, biserica a fost ocupată din nou de mitropolia controlată de Patriarhia Rusă. Iar politicienii pro-Kremlin au mers acolo și au susținut ocuparea acestei biserici.
Clădirea bisericii de la Dereneu, raionul Călărași, veche de sute de ani, este un monument de arhitectură protejat de stat și aparține Ministerului Culturii al Republicii Moldova. În 2019, printr-un contract, Ministerul a oferit lăcașul în folosință comunității religioase a Mitropoliei Basarabiei, care este și succesoare de drept a bisericilor închise, distruse sau ocupate de către URSS. Mitropolia Moldovei, afiliată Moscovei, a contestat actul în instanță, iar cu câteva luni în urmă, CSJ i-a respins acțiunea, lăcașul rămânând, în baza legii, la comunitatea Mitropoliei Basarabiei.
Atunci, comunitatea afiliată Moscovei a adus oameni de la Chișinău, bine antrenați fizic, care au rupt cordonul poliției și au ocupat biserica. Igor Dodon a mers în repetate rânduri la Dereneu, împreună cu alți politicieni din cadrul Partidului Socialiștilor, iar în mulțime erau și oameni din grupul lui Șor, care călătoriseră anterior la Moscova pentru finanțare și instrucțiuni.
Nu e prima dată când oamenii Moscovei fac ce vor în bisericile din Moldova. În perioada sovietică, pe întreg teritoriul RSSM ocupat de URSS-ul rusesc, au fost închise treptat aproape toate cele peste 1000 de biserici și mănăstiri existente. În septembrie 1940, în fruntea Bisericii ortodoxe din Basarabia a fost adus un episcop – Aleksei, din Tula, Rusia. Astfel, Mitropolia Basarabiei a fost desfiinţată, iar bisericile și preoții ei au trecut printr-un calvar greu de imaginat.
Cele mai grele situații au avut loc în timpul închiderii mănăstirilor. La Răciula, de exemplu (o mănăstire din raionul Călărași), oamenii au venit să își apere biserica în număr mare, dar sovieticii au trecut peste ei cu tractorul, unii au fost împușcați, mulți au fost condamnați la ani grei de pușcărie, numiți dușmani ai poporului, trimiși în Siberia. În alte lăcașuri au avut loc adevărate scenarii KGB-iste pentru a alunga monahii și credincioșii. Iată ce scrie istorica Ludmila Tihonov în cartea sa „Tactici și metode comuniste de marginalizare a Bisericii Ortodoxe în RSS Moldovenească”, scrisă în baza documentelor de arhivă, despre închiderea Mănăstirii Hârbovăț: „agentul «Scurtu» s–a adresat oficial la împuternicitul cu afaceri al Bisericii ortodoxe ruse cu rugămintea de a lua sub ocrotire averea mănăstirii. Agentul «Kazanțev», care deținea o funcție de conducere la eparhie, a contribuit activ la închiderea mănăstirii. La indicația lui, din manastire au fost inițial evacuate persoanele care puteau avea efect negativ asupra pregătirii închiderii mănăstirii. La 10 mai 1961 toți monahii au fost evacuați.”
Peste câteva zile, la 15 mai 1961, șeful Direcției nr. 2 a KGB-ului din URSS, Gribanov, primea un mesaj cu girul „strict secret” din partea președintelui Comitetului Securității RSSM, Savcenko: „În planul măsurilor de pregătire a închiderii Mănăstirii Hârbovăț, un mare rol i-a revenit agenturii și oamenilor de încredere care ocupau locuri de conducere în direcția eparhială a mănăstirii sau în satele din împrejurime. La însărcinarea noastră, agentura și oamenii de încredere dintre monahi și credincioși au emis zvonuri despre închiderea mănăstirii. Acest fapt a fost susținut de agentul nostru «Scurtu», care este starețul mănăstirii. În rezultat, printre monahi a apărut un grup care a solicitat împărțirea averii mănăstirii. Folosindu-se de situația creată, agenții «Nikitin», «Belîi», «Scurtu», din cei 94 de monahi, au convins sa plece din mănăstire 52 de persoane.”
În perioada sovietică, KGB-ul (miliția politică) se contopise cu biserica și controla întreg patrimoniul religios, inclusiv clădirile, preoții, monahii, terenurile și alte bunuri.
Documentele arată că la sfarsitul anului 1963 erau închise peste 600 de biserici, dintre care 88 în raionul Florești, 68 la Rezina și 65 la Edineț. În anii ‘80 rămaseră mai puțin de 200 de biserici active, celelalte au fost închise, unele demolate, altele transformate în grajduri, depozite, cluburi sau locații închise pentru cei cu probleme de sănătate mintală. Unele au fost transformate în muzee de ateism. Altele – au fost lăsate să se ruineze, nefiind permisă îngrijirea acestora.
Cele vreo 200 de lăcașuri de cult rămase au fost trecute automat la Mitropolia Moldovei, afiliată Patriarhiei de la Moscova. Iar atunci când a sucombat (s-a prăbușit) URSS, oamenii din sate și-au ridicat noi biserici sau le-au reconstruit pe cele aflate în ruine, din bani proprii. Repet, după 1990, oamenii și-au construit/reconstruit bisericile din banii lor, nu din banii Moscovei, nici ai statului. Dar majoritatea bisericilor reconstruite au ajuns tot la Patriarhia Rusiei.
Procesul just ar fi trebuit să fie altul: o anchetă profundă, care să scoată la lumină toate crimele Rusiei sovietice împotriva enoriașilor și a bisericilor acestora. Apoi, repararea acelor crime, prin pedepsirea vinovaților și achitarea daunelor morale și materiale. Apoi, scuze de la toți credincioșii și de la comunitățile lor. Abia pe urmă ar fi fost cazul unei discuții naționale – dacă Patriarhia Rusă mai are loc pentru a intermedia relația oamenilor din Moldova cu Dumnezeu. Crimele nepedepsite vor genera noi și noi crime.
După declanșarea războiului rusesc din Ucraina, statul vecin a limitat activitatea preoților afiliați Patriarhiei Ruse, inclusiv pentru că Patriarhia de la Moscova susține războiul, sfințește tancuri, îl încurajează pe Putin în aceste crime și declară că acest război ucigaș de cotropire ar fi un „război sfânt”. Este evident că lumea ortodoxă din Moldova trebuia demult să își pună întrebări despre sensul activității acestei Mitropolii în Moldova și despre modul în care sunt controlate comunitățile și lăcașurile din satele Moldovei de către oamenii Moscovei.
Această dezbatere nu a prea avut loc, nici la nivel local, nici la nivel național. Iar acum asistăm la agresiuni ale bisericii ruse asupra comunităților religioase ale Mitropoliei Basarabiei: în februarie 2026 a fost ocupată biserica din Dereneu; în anul trecut a fost smuls cu forța de către oameni afiliați lui Șor preotul de la Grinăuți; anterior au avut loc presiuni de acest fel la Orhei, Fălești, Ungheni. Teamă îmi e că Moscova nu se oprește dacă nu va fi oprită. Teamă îmi e că Șor a plecat, dar numai din unele primării și din parlament, în schimb, se fortifică în unele biserici. Alături de Dodon, un agent al Rusiei, care face în fiecare zi tot ce poate pentru a implementa planul zeului de la Kremlin aici, în Moldova.
