Editorial Moldova mare sau România mică?
Retorica despre restabilirea Moldovei Mari e veche, o aud constant de când s-a prăbușit URSS. Ideologii acestei versiuni geopolitice susțin că trebuie refăcută Moldova cu cele două părți de pe ambele maluri ale râului Prut. Parcă ar arăta frumos să avem și noi o Moldovă mai mare, așa? Sau măreția teritorială nu este un avantaj, ci calitatea vieții tuturor e un avantaj mai important? Să vedem cui aparține patima de a măreți moldovenismul, ca să înțelegem de ce să ne ferim și cu cine să ne unim.
Cel mai înflăcărat moldovenist pe care l-am văzut vreodată a fost Voronin, președintele comunist al Republicii Moldova. Voronin era în totalitate omul Moscovei, consultând cu Kremlinul toate deciziile pe care avea să le ia din oficiul lui de la Chișinău; el ne-a făcut dependenți pentru decenii de gazele rusești, oferind Gazpromului proprietatea asupra rețelelor de gaze din R. Moldova; el deschidea delegațiilor rusești ușile nu doar spre cancelariile moldovenești, dar și spre safeurile cu secrete de stat. El era și principalul românofob și eurofob, blama românii din România, dar și din Moldova, cu toate ocaziile și livra în spațiul public manipulări cu nemiluita. Nu ne trecea cu vederea nici pe noi, jurnaliștii care promovam drepturile românilor din Basarabia sau democrația europeană, ne înfiera și canaliza ura politică spre aceste redacții.
Dar să vezi minune, în timp ce promova unitatea cu Rusia, tot Voronin a fost cel care l-a adoptat pătimaș pe Ștefan cel Mare, arătându-i domnitorului Moldovei o dragoste sufocantă, mergând la Putna, depunând flori la monumentul acestuia de la Chișinău și, tragicomic, plătind din bani publici o echipă de rusofili să facă un documentar despre Ștefan, arătat falnic la televizor. Te dureau ochii să vezi cum niște pretinși jurnaliști, care nu vorbeau româna și urau România explicit, toarnă dragoste în limba rusă prin quasi-documentarul comandat de Voronin.
Dar așa cum nimic nu e veșnic, Voronin a fost împins pe laterala politică, iar în fruntea aserviților Rusiei a ieșit Igor Dodon. Acesta a afișat o relație cu Kremlinul și mai intimă, practic totală, dar nici moldovenismul lui n-a fost mai prejos. A apărut și o pagină web – „moldovenii”, care evoca pretinsele diferențe dintre moldoveni și români și pretinsa agendă de a face Moldova măreață din nou, unind cele două maluri de Prut și separând această Moldovă a lor de restul teritoriilor românești.
Cetățenii Republicii Moldova l-au trecut și pe Dodon pe laterală, dar dragostea de Moldova Mare a exponenților Rusiei apare acum pe agenda unor noi promotori. Deunăzi, primarul Ion Ceban, fost aliat și discipol al lui Dodon, a declarat pe rețelele sociale că a fost la București, unde a participat la un eveniment la care era prezent și unul dintre fiii lui Donald Trump, încheind cu exaltare: ”Make Moldova great again” (Să facem Moldova mare din nou).
Dar cel mai activ promovează Moldova Mare în prezent fosta procuroră, actualmente șefă de partid, Victoria Furtună. La 9 mai 2025, ea a fost în prima linie lângă umărul Socialiștilor care au mărșăluit prin tot centrul capitalei pro-europene Chișinău cu slogane și simboluri rusești, aclamând «Победа», adică biruința asupra fascismului, tocmai în interesul unui regim fascist actual de la Moscova, care omoară fără sens mii de ucraineni de 3 ani încoace. Dar în paralel cu slăvirea cauzei Rusiei, Victoria Furtună și-a asumat mai recent unirea celor două regiuni moldovenești de pe ambele maluri ale râului Prut, tot ea urmând să devină președinta „Moldovei Mari”.
Cum se face că oamenii Rusiei sunt tocmai cei mai împătimiți de crearea unei „Moldove Mari”? La ce le-ar folosi? De când Moscova a înțeles că pierde controlul asupra teritoriului fostei Basarabii, hăcuite de ea în 1940, care și-ar dori reunirea cu România, și-a pus un nou scop: separarea României. Moldova Mare ar fi un prim pas, dar nici pe departe ultimul. O Românie hărțuită de dispute teritoriale ar însemna o Românie mai slabă, dar și o Europă cu un hotar de Est slăbit.
Acum să ne răspundem onest: cine ar vrea o Românie mai mică? Or, cine ar vrea o Europă mai mică? Cine vrea o regiune hărțuită din interior, o Moldovă pretins mare, care să fie o mare instabilitate pe un teritoriu oricum mic?
Mai nou, văd pe agenda canalelor rusești din Moldova o nouă-veche temă: refacerea URSS. Acestea susțin că uniunea sovietică n-a murit de tot și că ar fi corect ca Ucraina, Moldova și alte state să revină în jurul Moscovei, așa cum a fost.
Concluzia este clară: Kremlinul încearcă strategii care se bat cap în cap, concomitent, doar să țină cetățenii R. Moldova în confuzie și ură. Soluția noastră e una singură: nu mai vrem teritorii ocupate cu forța de Kremlin și nu trebuie să le admitem. Iar calea noastră spre siguranță e doar sub umbrela UE, alături de România. Nu mai e nevoie de o Rusie mare, nici de o URSS criminală, e nevoie de o pace mare, totală, paneuropeană.
