Cum îi învăţăm pe europeni moralitatea
Dacă, poate, la unele capitole civilizaţionale suntem (doar un pic) mai înapoiaţi decât vestul Europei, cel puţin la un punct am devenit invidia europenilor: ca gardieni ai moravurilor şi ai moralităţii.
Iată două ştiri recente, luate la întâmplare:”Un cetăţean al Austriei, în vârsta de 36 de ani, este suspectat de conducerea unei grupări internaţionale specializate în practicarea prostituţiei exprimată prin prestarea serviciilor on-line”, informează o agenţie de ştiri din Chişinău. „Afacerea” avea angajate peste 250 de fete în calitate de modele video chat. Din grupare fac parte doi cetăţeni ai României, cetăţeni ai Republicii Moldova. (…) Dacă vor fi găsiţi vinovaţi, suspecţii riscă de la 5 la 10 ani privaţiune de libertate.” Şi: ”Fără SEX, CUR şi SRI pe plăcuţele de înmatriculare auto. Lista combinaţiilor de litere interzise. (…) Gata cu inscripţiile obscene pe plăcuţele de înmatriculare ale vehiculelor. Conducerea Centrului Resurselor Informaţionale „Registru” a elaborat o listă cu combinaţiile de litere interzise spre aplicarea acestora pe plăcuţele de înmatriculare.”
Prima ştire, pare-mi-se, constituie o premieră mondială, cu toate că… poate doar în practica juridică a Arabiei Saudite ar putea fi deja „implementată cu succes” (pe lângă alte „inovaţii” de acolo, cum ar fi zeci de decapitări anuale, inclusiv pentru „blasfemie”, dar şi interdicţia şofatului feminin): Republica Moldova stabileşte că actul sexual poate fi consumat şi virtual prin internet. Dacă deja, mai ales în statele cu o atitudine represivă faţă de sexualitate, cum era Uniunea Sovietică, dar şi multe state din lumea a treia de azi, în jurul stabilirii virginităţii există o adevărată industrie a şarlatanilor şi pseudo-medicilor, care practică inclusiv cele mai crude metode de mutilare a femeilor, acum vin şi ai noştri cu descoperirea unei pieţe complet noi, „virgine” chiar. Odată acceptată egalarea actului sexual online cu cel real, de dorit matrimonial, apar oportunităţi de profit în stabilirea verificării online, în ce măsură persoana cutare sau cutare nu e cumva deja „iniţiată” – pe cale virtuală.
A două ştire ilustrează încă o dată arbitrarietatea sectorului de drept din ţărişoara noastră. Unii sunt mai egali decât alţii. Dacă, de pildă, suntem feriţi de şoferii cu plăcuţe de înmatriculare de genul „BOU 1”, „KAL”, „VOR/WOR 1” sau „WTF” (evident, autorii iniţiativei sunt cunoscători profunzi ai limbii engleze), combinaţiile KGB sau KKK (mai ales ultima, pare-mi-se, fiind predilectă pentru aspirantul la oligarhie de la noi) sunt perfect legale. Puţin contează că KKK este cunoscută în întreaga lume ca abrevierea organizaţiei rasiste din SUA, Ku Klux Klan, angajată în uciderea negrilor. Iarăşi, aici se manifestă ipocrizia noastră post-sovietică şi pudică în toată „splendoarea” sa. Chiar şi cuvântul „sex” e considerat mai indecent decât denumirile organizaţiilor legate de ucideri în masă; în cazul KGB, complici ai unui stat al terorii, care a ucis milioane de oameni din propria populaţie.
Şi iarăşi, violăm unul dintre principiile „europene şi americane”, atât de îndrăgite de către liderii noştri: libera alegere. Desigur, nu este etic să fii obligat să porţi plăcuţa „BOU” pe maşină. Dar dacă cineva o comandă special pentru jeepul său?! De ce să-i lezăm orgoliul?! Şi, dacă mă gândesc mai bine, aceste plăcuţe ar putea fi chiar utile. Bunăoară, în cazul şoferilor-potenţiali ucigaşi care nu opresc la trecerile de pietoni, periclitând viaţa oamenilor. De ce să nu fie folosite de oamenii legii într-o campanie de promovare a şofatului responsabil: cei surprinşi că violează regulile traficului rutier să fie chiar obligaţi să poarte astfel de plăcuţe, ca să vadă toată lumea cine stă la volan. Sau plăcuţa ”WOR”, pentru unii funcţionari publici.
