Germania: lecțiile unui sistem social construit pe sprijin și integrare

Într-o Europă marcată de migrație, Germania rămâne exemplul unei societăți care a transformat integrarea străinilor într-o politică de stat, nu într-o reacție la crize. În spatele acestei reușite se află politicile sociale coerente, respectul pentru familie și cultura instituțională bazată pe responsabilitate și empatie. Despre cum funcționează în practică aceste mecanisme povestește Natalia Clementi, o moldoveancă stabilită în Germania din 2019, care a trecut personal prin toate etapele integrării și care în prezent este asistentă socială la Crucea Roșie, în orașul Offenbach.

„Am lucrat în Moldova ca asistent social, aveam studii de licență și masterat în politici sociale centrate pe familie și copil, dar salariul mic și familia despărțită ne-au făcut să emigrăm. Am zis cu soțul: ori ambii în Moldova, ori ambii peste hotare”, povestește Natalia.

Cu doi copii mici și un soț stabilit deja în Germania, decizia nu a fost ușoară.

„Pentru mine  era important ca cei mici să crească alături de ambii părinți. În meseria mea știam cât de mult contează prezența ambilor părinți în viața copilului”, explică Natalia Clementi.

Pe 1 noiembrie 2019 a ajuns la Frankfurt, își amintește Natalia: „Eram entuziasmată, dar în câteva zile mi-am dat seama că entuziasmul nu e suficient. Totul era nou, necunoscut, iar limba germană – o barieră uriașă. Pentru orice formalitate aveam nevoie de traducător, iar asta implica efort și bani. Orice programare la medic, orice scrisoare trebuia tradusă. În momentul în care am început să învăț limba germană, viața mea s-a schimbat complet.”

Cursurile gratuite de limbă – primul pas spre integrare

Cursurile de limbă reprezintă una dintre primele măsuri de integrare puse la dispoziția migranților, explică Natalia Clementi: „Dacă lucrează doar unul dintre soți, celălalt are dreptul la cursuri gratuite de germană, acoperite integral de stat. Iar dacă ambii parteneri sunt angajați, statul rambursează 50% din costuri dacă examenul de nivel este promovat din prima încercare.”

Această politică are o semnificație profundă, crede Natalia, deoarece limba nu este doar un instrument de comunicare, ci o poartă de acces la toate celelalte forme de participare socială – educație, muncă, sănătate.

De la voluntariat la integrare profesională

După finalizarea cursului de limbă, pe care l-a obținut după adresarea la Crucea Roșie, reprezentanții organizației i-au propus să devină voluntară la centrul din Offenbach.

„Am acceptat. Veneam zilnic, patru-cinci ore, fără plată. Am vrut să învăț cum funcționează sistemul german și am făcut șapte luni de voluntariat continuu”, povestește Natalia.

Efortul a fost recompensat: „Pe 1 aprilie 2022 am primit primul meu job la Crucea Roșie, ca asistent social.”

Astăzi, Natalia lucrează în cadrul a două proiecte – unul dedicat integrării migranților cu pașapoarte europene, iar altul – în colaborare cu Jugendamt, instituția echivalentă Direcției pentru Protecția Copilului din mun. Chișinău.

Respectiv, astăzi, Natalia este cea care îi ajută pe alți imigranți – în special din R. Moldova, România, Bulgaria și Polonia – să-și găsească locul în societatea germană.

„Noi, asistenții sociali, suntem alături de familiile care ne solicită ajutorul, de la primul pas până la final. Însoțim oamenii la medic, la școală, la Agenția de ocupare a forței de muncă. Nu putem rezolva totul singuri, dar putem redirecționa și ghida familia către toate serviciile disponibile, iar în Germania există o mulțime de mecanisme menite să faciliteze integrarea”, explică Natalia Clementi.

Pilonii sistemului social: protecție, educație și șanse egale

Unul dintre avantajele majore ale modelului german este coerența politicilor sociale. Statul oferă sprijin etapizat, pornind de la nevoile reale ale familiei.

„Primul lucru pe care îl faci când ajungi aici este să aplici pentru Kindergeld – alocația de bază pentru copii, de 250 de euro pe lună. În plus, familiile cu venituri moderate pot primi Kinderzuschlag, un supliment de până la 298 de euro pentru fiecare copil”, explică Natalia.

La acestea se adaugă ajutorul pentru chirie, care poate ajunge și la 1000 de euro lunar, în funcție de costurile locuinței și mărimea familiei.

„Familiile care beneficiază de aceste ajutoare au acces gratuit la grădiniță, la prânzul școlar și la excursiile copiilor. Totul se face prin cerere la primărie, fără umilințe și fără birocrație inutilă”, povestește asistenta socială, care punctează că în Germania, sistemul social nu este doar complex, ci și profund uman: „Germania foarte mult susține familiile, pentru că, cumva, familia este celula de bază a societății. Statul a înțeles că prin susținerea familiei susții continuitatea țării tale. Și de la acest punct sunt pornite toate legile.”

Educația timpurie – o prioritate națională

Potrivit asistentei sociale de la Crucea Roșie, Germania tratează educația copiilor din familiile imigrante ca pe un drept fundamental, nu ca pe un serviciu opțional. „Un loc la grădiniță costă în jur de 150–160 de euro, dar pentru familiile cu venituri mici este complet gratuit. Eu am beneficiat de acest ajutor când am venit în Germania”, mărturisește Natalia.

Statul investește constant în creșe, grădinițe și programe de integrare timpurie. Copiii învață de la o vârstă fragedă nu doar limba germană, ci și valorile respectului, toleranței și colaborării.

Sprijinul copiilor cu dizabilități – o lecție de umanitate

Un alt capitol pe care Natalia Clementi îl apreciază în sistemul social german este sprijinul acordat copiilor cu dizabilități și familiilor acestora. „Aici intervenția începe de la vârste foarte mici. Educatorii și profesorii sunt instruiți să identifice întârzierile de dezvoltare și să trimită copiii la evaluare. Dacă se confirmă o problemă, părinții primesc imediat sprijinul centrelor specializate. De ce consider important acest aspect? Pentru că, acum două săptămâni, am fost contactată de o mămică din Chișinău care m-a întrebat cum este ajutorul și sprijinul familiilor cu copii cu dizabilități, deoarece ea financiar în Chișinău stă foarte bine, însă nu mai poate să lupte cu nedreptatea față de copilul ei cu nevoi speciale. Ea se gândește să emigreze din R. Moldova anume din această cauză”, exemplifică asistenta socială. 

„Familiile cu astfel de copii sunt foarte susținute în Germania. În cazurile mai grave, mama primește carnet de muncă și îi sunt recunoscuți anii de activitate, pentru că își îngrijește copilul 24 de ore din 24. Este o formă de recunoaștere a muncii invizibile pe care o face”, susține Natalia. Ea consideră că această viziune diferă fundamental de realitatea din R. Moldova, unde părinții copiilor cu nevoi speciale sunt adesea lăsați singuri în fața sistemului.

Recunoașterea diplomelor și consilierea profesională

Pentru migranți, integrarea profesională este esențială. De aceea, Agenția de Ocupare a Forței de Muncă din Germania ajută pas cu pas la recunoașterea diplomelor. 

„Se pot acoperi inclusiv costurile de traducere și legalizare. Important e să ai dorința și motivația de a-ți echivala studiile”, spune Natalia Clementi, care încurajează moldovenii din Germania să învețe limba și să avanseze profesional.

Aceasta consideră că Germania investește inteligent în oameni: „Noi, cei veniți, contribuim la sistem. Plătim impozite, creștem copii, completăm golul demografic. Germanii știu asta și ne susțin. Este o viziune pe termen lung asupra propriei societăți.”

Lecții pentru R. Moldova

Privind în urmă, Natalia Clementi rămâne convinsă că, dacă ar fi avut acasă sprijinul de care beneficiază în Germania, nu ar fi emigrat: „Când în R. Moldova familiile tinere vor fi sprijinite la început de drum, atunci oamenii nu vor mai pleca. Pentru că începutul e cel mai greu.”

Asistenta socială și-ar dori în R. Moldova politici publice și un sistem social funcțional, la fel cum este în Germania, unde există dosarul electronic și schimbul de date între instituții, unde asistentul social este manager de caz cu autonomie, nu doar  „vizitator social”, unde fiecare oraș își elaborează propriile programe sociale, adaptate nevoilor locale, iar ONG-urile precum Crucea Roșie, Caritas, Diaconia sunt prestatorii principali ai serviciilor sociale, deoarece creează ecosisteme sociale locale, nu structuri rigide dependente de autoritățile centrale.