Cum arată educația într-o țară în care fiecare copil contează: „Nu există premianți și restanțieri, există doar copii care cresc diferit”

Să intri la pedagogie în Finlanda este mai greu decât la medicină, să fii profesor este mai mult despre încredere și sprijin decât despre note și performanțe, iar să vezi copiii venind fericiți la lecții este criteriul principal al succesului școlar. Sunt câteva repere ale sistemului de educație din Finlanda, despre care vorbește profesoara Marianna Tolvanen, care de cinci ani este parte a acestui sistem recunoscut la nivel global pentru egalitatea de șanse, respectul față de copil și formarea riguroasă a cadrelor didactice.

„Sistemul educațional finlandez m-a uimit prin umanitatea lui. Aici, copilul nu este comparat, grăbit sau judecat, dar este înțeles. La rândul său, profesorul este un adult care ghidează copilul spre înțelegerea lumii, care creează un mediu de studiu sănătos, astfel încât să crească o generație curioasă” – așa își începe povestea Marianna Tolvanen, profesoară de limba engleză la o școală din Helsinki, stabilită de 11 ani în Finlanda.

Despre sistemul finlandez de educație Marianna Tolvanen a auzit de la mama sa, profesoară de pedagogie și psihologie, dar și la Colegiul pedagogic „Mihai Eminescu” din Soroca, unde și-a făcut studiile. A rămas profund impresionată de modul în care sunt tratați și educați copiii. Ulterior, și-a continuat studiile la Universitatea din Bălți, unde a studiat limbile germană și engleză, iar după o perioadă de muncă și studii în Germania, unde a avut contact direct cu sistemul educațional preșcolar, destinul a dus-o anume în Finlanda – țara în care educația este un mod de viață.

A făcut cunoștință cu soțul ei, finlandez, în Germania, iar odată ce a descoperit îndeaproape cultura și valorile acestei țări nordice, a decis că doar acolo ar dori să-și crească copiii: „Am ales Finlanda pentru copii. Am simțit că este un sistem mai uman, mai echilibrat decât în Germania. Aici copiii învață fără frică, profesorii sunt respectați, iar munca fiecărui om, indiferent de domeniu, are valoare socială.”

Și-a completat studiile pedagogice la două universități – Universitatea din Helsinki și Universitatea de Științe Aplicate Haaga Helia. Iar pe parcursul ultimilor cinci ani, a fost profesoară de engleză și germană, activând în școli primare, gimnaziale și profesionale.

Profesorul – partener, nu judecător

În școala în care predă acum Marianna, relația dintre elev și profesor se bazează pe încredere și dialog, nu există formalismul întâlnit în multe alte sisteme educaționale, iar educația nu este despre competiție, ci despre dezvoltare personală.

„Când am început să lucrez în Finlanda, am fost uimită: copiii se adresează profesorilor pe nume, vin să te îmbrățișeze, te privesc direct în ochi. Nu există acea distanță formală. Aici, elevii sunt învățați că pot avea încredere în adult. Copiii vin la mine, mă cuprind, mă întreabă, discută. Nu se tem să spună «nu știu». Nu există frica de a greși, pentru că profesorul nu este un evaluator rece, ci un partener care îl ajută pe copil să se înțeleagă pe sine. Părinții nu întreabă niciodată copiii ce notă au primit,  nu pun presiune, iar profesorii nu pun etichete. În primii ani se vorbește doar despre progres. Copilul este întrebat: Ce ți-a plăcut? Ce ți s-a părut greu? Ce ai vrea să încerci altfel? Copiii învață de mici să-și analizeze munca, să recunoască ce știu și unde au nevoie de sprijin. Uneori sunt mai autocritici decât ar fi cazul. E o cultură a sincerității, nu a competiției”, explică profesoara.

Evaluarea se face de două ori pe an, în cadrul unor întâlniri între elev, părinte și profesor. Se discută nu doar despre performanțele academice, ci și despre relațiile sociale, prietenii, confortul emoțional, pentru că un copil este văzut în întregime.

„Dacă observăm că este retras, că nu mai vorbește sau că are o schimbare de comportament, profesorii discută între ei, apoi cu familia. Nimeni nu ignoră un semnal de alarmă. Dacă un copil nu și-a făcut tema, discutăm cauza, nu pedepsim. Poate a fost obosit, poate a avut o zi dificilă sau există probleme în familie”, detaliază Marianna Tolvanen.

Anume această abordare Marianna Tolvanen ar vrea să o vadă și în Republica Moldova, mai ales pentru prezența în fiecare școală finlandeză a psihologului, a unui specialist la care fiecare copil, în special adolescent, se poate adresa cu orice problemă, dar și a unor linii fierbinți la care elevii pot primi ajutor.

Rolul părinților și legătura permanentă cu școala

În sistemul finlandez, comunicarea dintre școală și familie este esențială, explică profesoara: „De două ori pe an avem întâlniri detaliate cu părinții și copilul. Nu discutăm doar despre note, ci despre ce-i place, unde se simte confortabil, cu cine se înțelege. Aspectul social este la fel de important ca cel academic.”

Comunicarea între părinți și profesori este constantă și transparentă, deoarece toate informațiile se transmit prin intermediul unui catalog electronic, care înlocuiește complet hârtiile.

„Părintele vede zilnic mesajele profesorului. Dacă un copil nu a făcut tema, profesorul scrie o notă simplă, fără morală – „vom verifica mâine”. E o abordare umană, fără stres, dar cu responsabilitate”, povestește Marianna Tolvanen.

Libertatea profesorului – cheia încrederii

În sistemul finlandez, potrivit Mariannei Tolvanen, autonomia profesorului este una dintre cele mai mari valori, deoarece cadrele didactice decid metodele de predare, tipurile de evaluare și proiectele derulate.

„Avem libertate deplină, putem crea teste, proiecte, jocuri educative, în funcție de particularitățile clasei, nu există o programă rigidă care să te constrângă”, susține profesoara, care crede că această libertate vine din formarea solidă a cadrelor didactice.

„Nu există inspectori care să vină să te verifice. Statul are încredere că profesorul știe ce face, în schimb, responsabilitatea este uriașă, deoarece fiecare profesor planifică materia, evaluează, comunică, adaptează metoda la elevi. Dacă ar vedea câtă muncă se face aici, eu cred că cei din Moldova ar începe a plânge. Dar finlandezii fac totul cu ușurință”, susține profesoara din Helsinki.

În comparație cu experiența din R. Moldova, Marianna observă o diferență de filosofie: „La noi, accentul este pe control și autoritate. În Finlanda, accentul se pune pe încredere și colaborare. Aici, dacă un copil nu reușește, e responsabilitatea profesorului să găsească o cale mai bună, nu e vina copilului.”

Lecții de viață, nu doar de manual

Educația finlandeză este profund practică, ceea ce profesoara de la Helsinki consideră că e  o particularitate importantă a sistemului.

Începând din clasa a VII-a, elevii învață abilități pentru viață: gătit, tâmplărie, prelucrarea metalului, textile.

„Copiii învață cum să repare, cum să gătească, cum să se organizeze. De exemplu, de Ziua Tatălui, fiul meu a confecționat la școală un obiect din metal. N-am cumpărat niciodată cadouri scumpe – ei le fac cu mâinile lor și cu multă mândrie”, explică profesoara,  menționând și despre o altă experiență importantă.

În clasa a noua, fiecare elev are posibilitatea să facă un stagiu de practică de două săptămâni în orice domeniu sau instituție își dorește, pentru a înțelege dacă i se potrivește profesia pe care vrea să o aleagă.

„Ei vin complet schimbați după această experiență, entuziasmați. Unul dintre elevii mei și-a dorit să participe în campania electorală, în echipa actualului președinte al Finlandei. Și a avut această posibilitate. A venit convins că acesta este domeniul în care vrea să facă carieră”, exemplifică Marianna Tolvanen.

Încă o lecție de viață din școala finlandeză este că „a fi diferit” este o normalitate. Copiii cu nevoi speciale sau dizabilități severe sunt integrați în colective obișnuite. 

„La școala copiilor mei, o grupă întreagă include elevi cu dizabilități severe. Colegii lor îi ajută, se joacă împreună și nimeni nu este marginalizat”, ilustrează subiectul profesoara.

Aceeași filozofie se aplică și în cazul performanței, potrivit Mariannei Tolvanen: „Fiecare elev are dreptul să învețe în ritmul lui. Nu există premianți și restanțieri. Există doar copii care cresc diferit.”

O societate care crede în muncă și egalitate

Deși Finlanda este una dintre cele mai prospere țări din lume, modestia și respectul pentru muncă rămân valori de bază, consideră moldoveanca stabilită la Helsinki, iar transparența este o normă: „Aici nu contează cât de bogat ești, ci dacă muncești. Atâta timp cât contribui, ești respectat. Dacă nu faci nimic, ești mai puțin vizibil social. În Finlanda se folosesc bani cash în tot mai puține cazuri, totul se plătește, în majoritatea cazurilor, cu cardul. Statul monitorizează automat veniturile, nu prin controale, ci printr-un sistem digitalizat, iar corupția e imposibilă, pentru că totul este transparent.”

Acest spirit al respectului se reflectă și în școală. Copiii învață să respecte regula, timpul și munca altora, iar spiritul comunitar se formează de la vârste mici.

La evenimentele de la grădiniță sau școală, părinții și copiii participă împreună, fără presiunea darurilor sau a formalităților: „Vii fără flori, fără cadouri, doar ca să te bucuri de timp împreună. Educatorul prăjește cârnăciori, directorul servește suc cald. Este o atmosferă simplă, dar plină de căldură.”

Un alt pilon al culturii finlandeze este implicarea voluntară. Oamenii oferă din timpul lor pentru comunitate fără să aștepte recompense, iar această obișnuință se cultivă la copii: „Ei învață de mici să respecte natura, să recicleze, să nu risipească apa. Chiar și cei foarte mici știu că o resursă trebuie protejată. Asta e educație civică adevărată – nu din manual, ci din exemplu.”

Ce putem învăța de la Finlanda

Privind spre R. Moldova, profesoara spune că țara noastră are o bază bună – profesori dedicați și părinți implicați. Dar sistemul nu ar mai trebui să fie o cursă spre performanță, ci un drum spre echilibru: „Finlandezii nu se grăbesc, ei știu că fiecare copil are ritmul său și, în final, toți ajung acolo unde trebuie. Și încă ceva mi se pare valoros. Am învățat că profesorul trebuie să fie mereu curios. Finlandezii au această curiozitate la orice vârstă.”

Alte valori definitorii ale Finlandei care explică şi succesul sistemului de învățământ, consideră Marianna Tolvanen, sunt egalitatea şi echitatea. Aceasta susţine că nu există o societate divizată pe clase sociale şi şcoli private, de aceea „copiii au posibilitatea să crească în medii bune de trai, ei locuiesc și învață împreună, nu există o segregare”. Aceste aspecte sunt completate de educația publică gratuită la toate nivelurile, inclusiv cel  universitar. Manualele, transportul, mesele școlare și materialele didactice sunt asigurate de stat.

„Toți copiii practică sportul, au acces la resurse digitale pentru a asimila mai ușor și dinamic disciplinele, este încurajată munca în echipă și studierea limbilor străine, mișcarea și jocul”, concluzionează profesoara cu origini la nordul R. Moldova și experiență de muncă în nordul Europei.