Heralzii întunericului: Biserica rusă și Basarabia
Alexei Agachi, doctor habilitat în istorie, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie al AȘM, dezvăluie un subiect extrem de important în această perioadă electorală din R. Moldova – impactul Bisericii ruse asupra situației politice de la noi. Într-o analiză complexă, expediată în adresa ZdG, savantul se referă la sprijinul acordat de Biserica rusă trimisului său Marchel, arhiepiscop de Bălți și Fălești.
Războiul politic sprijinit de Biserica rusă
În războiul hibrid declanșat de către Federația Rusă împotriva R. Moldova este atrasă și biserica. Din rândul clericilor Bisericii Moldovei atrași de către Rusia se evidențiază arhiepiscopul de Bălți și Fălești – Marchel. El a fost pregătit în instituțiile Bisericii ruse la sfârșitul perioadei sovietice, sub conducerea ierarhilor ruși trimiși în RSS Moldovenească de la Moscova, unii dintre care, potrivit documentelor de arhivă, erau colaboratori ai KGB-ului sovietic. Pe acele timpuri de restriște, tractoriști, care nu se știe prin ce minune ajungeau preoți, organizau bătăi în altarele bisericilor pentru împărțirea parohiilor, a banilor și a altor bunuri jertfite de către credincioși lăcașelor sfinte. Principalul tutore al lui Marchel a fost Serapion (Fadeev), mitropolit al Chișinăului și al Moldovei, care i-a acordat fulgerător un șir de ranguri monahale. De regulă, de la înălțarea unui călugăr dintr-un rang inferior la unul superior trec mulți ani. Marchel însă a fost tuns în monahism de către Serapion la 3 ianuarie 1988 și doar peste trei zile, la 6 ianuarie, același an, l-a hirotonit în rang de ieromonah, iar în ziua de Paști a aceluiași an, la 10 aprilie 1988, l-a hirotonit în rangul de egumen, care, de regulă, se acordă stareților mănăstirilor pentru activități și merite deosebite. Marchel însă, în acele timpuri, nu reușise să administreze vreo mănăstire. Apoi, numai după 6 luni din același an, Serapion, pentru nu se știe care succese, îi acordă lui Marchel rangul de arhimandrit. Deci, în mai puțin de un an de la tunderea în monahism, lui Marchel i-au fost acordate trei ranguri monahale. Mai face oare să ne mirăm de faptul că, pe acele timpuri, tractoriștii deveneau preoți!?
Sub influența mișcării de eliberare națională din Moldova, arhiepiscopul Serapion a părăsit Moldova, iar Marchel a devenit un opozant reacționar față de schimbările democratice din societate și biserică, militând împotriva integrării europene a R. Moldova. El respinge și Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25.05.2012, adoptată de către Parlamentul R. Moldova, declarând sus și tare că este, în primul rând, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, beneficiind de susținerea stăpânilor săi de la Moscova, servindu-i cu devotament neclintit. Autoritățile ruse, ecleziastice și civile, susțin și încurajează activitatea lui Marchel, înălțându-l în rangurile de episcop și arhiepiscop, decorându-l cu diverse ordine ale sfinților ruși, numindu-l membru al Prezenței intersinodale a Bisericii Pravoslavnice Ruse. Având o astfel de susținere, arhiepiscopul Marchel a devenit un element destabilizator în societatea noastră, promovând interesele Federației Ruse de subminare a statalității și independenței R. Moldova.
Cu toate rangurile și studiile sale teologice, arhiepiscopul Marchel are mari restanțe la capitolul Istoria Bisericii Moldovei și a Mitropoliei Basarabiei, reiterând mari neadevăruri și falsuri în discursurile sale televizate. Astfel, el susține că „din anul 1812, Biserica Moldovei, în mod armonios și organic, și foarte, foarte, dacă doriți, comod, s-a aflat în componența Bisericii Ortodoxe Ruse”.
Această afirmație, prin falsitatea ei în raport cu adevărul istoric, este una strigătoare la cer. El a mai afirmat că Biserica Moldovei a provenit de la rădăcina Bisericii Rusiei, că are panteon comun de sfinți, același tipic al serviciului divin și al ritualurilor bisericești. Despre Mitropolia Basarabiei el vorbește cu mare ură, de parcă ea ar fi apărut pe loc gol în Basarabia. Toate acestea și alte neadevăruri spuse de către Marchel coincid exact cu opinia Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Kiril (Gundeaev), care a declarat că R. Moldova este parte componentă a Sfintei Rusii.
În discursurile sale publice, arhiepiscopul Marchel mai afirmă în mod obraznic că Mitropolia Basarabiei a apărut în R. Moldova „peste noapte”, pe loc gol. El a „,uitat”, probabil, că după dezrobirea Basarabiei de sub jugul rusesc, eparhia Chișinăului și Hotinului a revenit în mod firesc și canonic în componența Bisericii Române, fiind reorganizată și înălțată la rang de Mitropolie a Basarabiei. Ținem să-i amintim lui Marchel că ea era foarte bogată, cu edificii, biserici și mănăstiri înfloritoare, dar proprietățile și averea ei au fost sechestrate, jefuite și distruse de către vandalii sovietici care au reocupat Basarabia în 1944. La marginea satelor din preajma unor mănăstiri săptămâni la rând ieșea fum din cărțile arse. Sunt foarte multe de spus despre activitatea bisericii ruse în Basarabia, iar pentru demascarea tuturor falsificărilor și minciunilor arhiepiscopului Marchel se poate de scris pe baza documentelor autentice o întreagă monografie.
Dar, rezumând cele spuse şi cele nespuse, putem constata în mod univoc că în timpul ocupaţiei ţariste din anii 1812–1918, biserica rusă a fost folosită în calitate de instrument de rusificare a locuitorilor Basarabiei, promovând o politică de genocid împotriva românilor basarabeni, săvârşind un mare păcat, care e cu atât mai odios, cu cât el a fost făcut nu din rătăcire, ci cu deplină ştiinţă şi în total acord cu autoritățile statale, chiar de către biserică, a cărei menire în viaţa unui om, a unui popor, în viaţa societăţii, este cu totul alta. În ceea ce-l privește pe arhiepiscopul Marchel, el a devenit o slugă credincioasă a șefilor săi de la Moscova, folosind rangul său de ierarh ortodox pentru promovarea intereselor Rusiei în R. Moldova, cu scopul deturnării ei de pe calea integrării europene și includerii în sfera de influență rusă, cu consecințe periculoase pentru locuitorii ei.
