VIDEO Amintiri după 30 de ani de la destrămarea URSS: „Colhozul hrănea poporul”

Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice. Cunoscute pentru regimul politic dictatorial și colectivizarea agricolă forțată, vremurile sovietice trezesc amintiri și nostalgii celor ce și-au petrecut tinerețea în colhozuri. În preajma acestei „aniversări”, ZdG a mers în satul Crasnoarmeiscoe din raionul Hâncești, acolo unde, în pofida timpului, s-au păstrat până azi denumiri de străzi și simboluri sovietice, chiar și colhozurile, doar că ele au devenit niște cicatrici pe ogoarele satului.  

Cândva – un faimos complex zootehnic, astăzi, de la intrare, satul ne primește în ruine, căci din grajdurile și clădirile administrative de cândva au rămas doar carcasele. Rugină – pe buruieni, pe porți, pe utilajele agricole lăsate aici să îmbătrânească. Și vântul ce șuieră sinistru prin dărăpănături. Toate împreună seamănă cu un ghetou pustiu, postapocaliptic. Și dacă nu ai ști că mai departe, dincolo de acest tablou, urmează satul, nu ai îndrăzni să înaintezi. Dar, înaintăm și ajungem în Crasnoarmeiscoe, satul începe cu o fântână care seamănă mai mult cu un turn. Îl întâlnim pe Nicolae, un pensionar de 69 de ani. Bărbatul se oferă să ne povestească legenda satului.

„Ne numim așa în cinstea Armatei Țariste”

„Mai întâi, satul se numea Tălăiești. Apoi i se zicea Geamăna, pentru că unea două dealuri gemene ce s-au transformat în două sate. Apoi, autoritățile sovietice au unit aceste două sate, au format o comună și au numit-o Crasnoarmeiscoe, în cinstea Armatei țariste, Armatei roșii. Și iată a rămas și până azi Crasnoarmeiscoe, chiar dacă Uniunea Sovietică s-a destrămat”, povestește Nicolae.

„Dacă o să mergeți mai departe, o să mai găsiți rămășițe sovietice”, adaugă Nicolae.

Deși spune că a votat mereu cu partidele pro-europene, Nicolae consideră că s-a trăit mai bine în perioada Uniunii Sovietice, „pentru că era disciplină”.

„Ce era bine în perioada sovietică? Tot omul știa că dimineața se trezește, se duce la muncă și pentru munca sa primea bani. Îți plătea 80 – 100 de ruble, dar rubla ceea avea valoare. Acum? Acum nici tineretul nu are unde lucra, nu mai zic de noi, cei în vârstă. Și chiar dacă lucrează tinerii acasă, salariul lor nu are prea mare valoare, căci toate sunt scumpe”, oftează Nicolae.

„În ziua de azi nu este de lucru pentru tineret. Tineretul pleacă, iar satul îmbătrânește”, mai spune Nicolae.

Cât a putut, Nicolae a lucrat în sat, la brigada de tractoare. Își amintește cu mâhnire despre perioada înfloritoare a satului.

„Era colhozul. Cinci brigăzi de tractoare erau în sat. Țin minte precis – 1800 de oameni lucrau în colhoz. 1800 de oameni aveau un post de muncă, asta mult valorează. Era fermă de vaci. Erau 1900 de vaci, dintre care 1200 erau mulgătoare. Vă închipuiți ce producție era? Ferma de porci – 5000 de capete. Ferma de oi – în jur de 3000 de capete. Dar cât tutun produceam…”, mai adaugă vârstnicul.

Ce ar aduce înapoi din timpul sovietic?

Disciplina.

„Trebuie să avem democrație, dar mai trebuie și disciplină, așa cum era în perioada sovietică”, punctează bărbatul.

„Rubla avea valoare”

Cu mers anevoios, un alt sătean, Victor, aduce apă cu bacul. Un cuvânt în română și altul în rusă, Victor spune că în perioada sovietică se trăia bine, iar acum „trăiește care și cum poate”.

„Era mai bine pentru că totul era mai ieftin. Poate ne dădea mai puțină „zarplată” (salariu, n.r.), dar pâinea era mai ieftină. Acum sunt de toate, dar nu sunt bani”, mai spune acesta.

De aceeași părere este și Tatiana, care împreună cu soțul merge la săpat via.

„Prețurile se ridică, iar salariile și pensiile rămân la cel mai jos nivel. Și e mai mare sărăcia acum decât în perioada sovietică”, susține femeia.

„Ne bucurăm de mai multe comodități și posibilități, dar suntem mai săraci sufletește”, mai adaugă femeia. Și asta se întâmplă din cauza internetului, motivează Tatiana.

„Din cauza internetului, lumea vrea să atingă un nou nivel de dezvoltare și sunt nevoiți să plece peste hotare ca să se îmbogățească. Nu se gândesc la bogăția spirituală, ci doar la cea materială. Nu era așa în perioada sovietică”, spune Tatiana.

Destrămarea Uniunii Sovietice a cauzat, în timp, și destrămarea multor familii, mai consideră femeia.

„S-au deschis hotarele, părinții pleacă acolo la muncă și astfel se destramă familiile, iar copiii cresc fără părinți. Și asta nu e tocmai bine”.

„În perioada Uniunii Sovietice, lumea era mai spirituală și purtau respect celorlalți oameni”, afirmă Tatiana, cu o părere de rău în voce.

În centrul satului, la primărie suntem întâmpinați de un tanc sovietic, cocoțat pe o construcție din pietre care pare să ne ureze un călduros „Добро пожаловать в Советский Союз” (Bine ați venit în Uniunea Sovietică, n.r.). Înconjurat de brazi, tancul păzește numele celor căzuți pe front. Nume, trecute pe pietre comemorative.

De cealaltă parte se afișează un monument care are culoarea și strălucirea argintului. Monumentul reprezintă simbolul comunismului – secera și ciocanul. Seceră și ciocan, dar înconjurate de drapelul R. Moldova car fâlfâie falnic. Peste drum, nu la fel de falnică, stă o clădire părăsită căreia îi lipsesc mai multe ferestre.

„Cine a trăit bine pe vremea colhozurilor, trăiește bine și acum”

Serghei și Petru își aduc aminte cu nostalgie de vremea când această clădire reprezenta baia publică.

„Funcționa în zilele de vineri și sâmbătă. Pentru duș trebuia să plătești 17 copeici, iar pentru vană – 45 de copeici. Atunci, nu fiecare avea posibilitate de baie acasă, acum lumea s-a mai modernizat”, spune Petru.

Serghei crede că cine a trăit bine pe vremea colhozurilor, trăiește bine și acum.

„Dacă omul muncește, el își face de toate”, mai spune acesta.

Pe strada „Советская” o întâlnim pe Tamara. Femeia locuiește vizavi de casa de cultură. În afară de tinerețe, Tamara e nostalgică și după prețurile de altădată.  

„Trăiam bine înainte, prețurile erau mici și aveam de toate în casă – și săpun, și praf de spălat, și haine, dar acum totul e scump. Nu țin minte când ultima dată mi-am cumpărat o haină nouă”, mărturisește femeia.

„Satul nostru era bogat. Erau ferme, brigăzi, complex cu tutun, dar cea mai mare bucurie era casa de cultură. Acum toate s-au închis”, spune femeia cu tristețe.  

După destrămarea colhozului, pământul a fost împărțit sătenilor, dar multe terenuri agricole au ajuns pârloage.

„Și ce folos că ne-au dat nouă pământul, dacă totul e scump? Chiar acum, recent, s-au scumpit și benzina, și motorina. Nu le mai faci față”, spune femeia.

De rău? Nu ar putea spune niciun cuvânt de rău de vremurile sovietice.

„Rău? Nu era așa ceva ca să zic că era rău în perioada sovietică. Atunci statul purta grijă cetățenilor, acum – nu”, mai spune femeia.

Victor se oprește din drumul său să o contrazică pe Tamara.

„Acum se trăiește mai bine. Suntem liberi, putem să călătorim în toate țările. E o viață mai prosperă acum”, afirmă bărbatul.

„Nu munceam pentru noi, munceam pentru colhozuri. Cu o mână ne dădeau și cu două luau, dacă e să vorbim drept”, accentuează Victor.

Destrămarea Uniunii Sovietice a însemnat liberalizare și democrație, susține bărbatul.

„Era dictatură. Venea un deputat și ne spunea că doar așa trebuie de votat și gata. În ziare se publicau numai articolele care erau în interesul conducerii, dar acum avem acces la internet și vedem ce se întâmplă nu numai în republica noastră, dar în toată lumea”, spune săteanul.

„Acum avem multe posibilități, dar puțini bani”

Cu greu, dar am găsit și tineri în sat. Tineri sub 30 de ani, adică născuți după prăbușirea Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Iulia are 25 de ani și doi copii. O duce greu și spune că și-ar fi dorit să trăiască în fosta Uniune Sovietică.

„Mi-aș fi dorit să trăiesc în acele vremuri, pentru că atunci toate erau mai ieftine decât acum. Acum avem multe posibilități, dar puțini bani. Și nici locuri de muncă nu avem. Cum să trăim?”, se întreabă tânăra.

„Și peste tot e corupție”, mai adaugă Iulia.

Pe strada Котовскова, Ion și-a deschis un magazin cu materiale de construcție. Se plânge că nu are lucrători, iar pe cei care îi are cu greu îi convine să rămână la postul de muncă, întrucât salariul este mic. Într-o română stâlcită, Ion spune că deține pașaport românesc și tot mai des îi vin gânduri de ducă.

„Am pașaport, am tot ce trebuie pentru a pleca, dar îmi pare rău de banii investiți în acest magazin”, explică Ion.

Din cele auzite de la părinți, Ion crede că oamenii o duceau mai bine în perioada sovietică.

„Era de lucru și pentru tineri, și pentru bătrâni. Erau ferme, erau dealuri pline de roade, dar acum lumea nu are unde lucra. Degrabă nu o să rămână nimeni în satul acesta”, mai spune tânărul.

„Colhozul hrănea poporul”

Despre locuri stabile de muncă vorbește și Aliona.

„Toți aveau unde lucra și nu umblau bând ca acum. Colhozul hrănea poporul. Acum părinții, neavând locuri de muncă, pleacă peste hotare, iar copiii rămân acasă cu bunicii. Și educația bunicilor e bună, dar ei, sărmanii, nu văd chiar toate. Și iată avem generația tânără pe care o avem”. Aliona e profesoară de educația fizică la liceul din sat și spune că munca cu tinerii e destul de dificilă.

„Copiii, părinții cărora au trăit în perioada sovietică, au o altfel de educație. Acei copii se adresează cu respect față de maturi, dar ceilalți – lasă de dorit”, spune profesoara.

Dar, tot din spusele părinților, în vremea sovietică mulți au fost supuși represiunilor și puteau fi întemnițați fără judecată. Tocmai din acest motiv, Aliona nu este sigură că și-ar dori să se întoarcă în trecut.

„Dacă e să vorbim despre respect și ordine, mi-aș fi dorit să trăiesc în acele vremuri, dar știind de represiunile politice – nu. Mai bine e în vremurile noastre, totuși”, adaugă ea.

Expert: „Înainte, în sat, cine avea mașină și televizor color? Președintele de colhoz, inginerul-șef și agronomul”

Expertul în sociologie Vasile Cantarji susține că la baza declarațiilor nostalgice ale oamenilor care tânjesc după URSS stau mai mulți factori – economici, sociali și psihologici.

„Îmi amintesc de analistul politic și istoricul Alexei Tulbure, cândva avea un proiect foarte simpatic în care vorbea cu foștii deportați de către regimul sovietic. După ce foștii deportați povesteau despre toate cele îndurate de pe urma regimului politic, la final, Alexei Tulbure le mai adresa o întrebare: Când era mai bine, atunci sau acum? Și toți răspundeau – atunci. Și răspunsul standard era: eram tineri și sănătoși. Indiferent de necazurile trăite atunci, ei spuneau că în tinerețe era mai ușor decât acum, la bătrânețe, căci erau apți de muncă, erau tineri și se descurcau cumva. Altceva ar fi că în ziua de azi, lumea tare mai prețuiește așa-zisa stabilitate, siguranță în ziua de mâine, dar stabilitatea nu este tocmai cea mai bună treabă. Stabil este la cimitir, dar noi doar nu ne grăbim încolo, nu? O parte din acești nostalgici, care erau adulți în perioada sovietică, tânjesc după acele vremuri pentru că în noua realitate, după destrămarea Uniunii Sovietice, s-au trezit în condiții de piață liberă și concurență. Înainte, în sat, cine avea mașină și televizor color? Președintele de colhoz, inginerul-șef și agronomul. Restul, toți trăiau la fel de săraci și se simțeau bine. Dar, după liberalizarea pieței, fiecare a mers pe cont propriu. Și cei care au trăit sărac, au început a trăi și mai sărac. Și nimeni nu o să recunoască că trăiește prost din cauza că el nu știe să se descurce, ci din cauza vecinului care a furat. Capra vecinului – veșnica problemă. Așa e firea omenească – greu își recunoaște vinovăția. După URSS, a început o perioadă mai dificilă din simplul motiv că ești lăsat pe cont propriu, față în față cu propriul efort. Plus la toate, statul e sărac și, în caz de ceva, nu prea poți conta pe ajutor din partea statului și este prezentă frica zilei de mâine. Ceea ce vine în contradicție cu sărăcia stabilă din perioada sovietică – săraci, dar toți erau așa”, afirmă Cantarji.

Cât despre declarațiile tinerilor care spun că ar fi vrut să prindă vremurile sovietice, Vasile Cantarji crede că acest fapt se datorează propagandei rusești.

„Dar cel mai strașnic este că o să găsiți și tineri care s-au născut mult după destrămarea URSS și declară sus și tare că și-ar fi dorit să trăiască pe vremea de atunci. Ei, asta deja e o chestie indusă de propaganda mediatică rusă: „Победы Великому Союзу”. Li s-a indus o imagine a Uniunii Sovietice ca o putere globală, ca și cum totul era super în trecut, dar au venit dracii ăștia de liberali, au distrus tot și, poftim, trăiți. Asta deja e un concept indus propagandistic”, punctează expertul în sociologie.

„Firea omului are o proprietate foarte utilă – ține minte doar ce este bine și uită ce a fost rău. Uniunea Sovietică a însemnat mereu deficit, chiar și noi am moștenit de la părinți acest obicei de cumpărături în rezervă. Și chiar lucrurile care nu ne mai sunt utile, dar sunt funcționale, încă le mai ținem în casă. Multe hârburi și cumpărături de zahăr, sare și chibrituri – cu sacii.  Acest lucru tot vine din deprinderile Uniunii Sovietice. Mai este o urmă a Uniunii Sovietice – frica. Am un prieten polițist care îmi povestește că destul de des se întâmplă că șoferul nevinovat, oprit de Poliția Rutieră pentru o verificare de rutină, tremură în fața lor. Aceasta este o frică intrată în conștiința omului, frică de oamenii legii. Alt caz – un prieten care, la fel, e polițist, îmi povestea că, fiind în treacăt pe la părinți, tatăl îi spunea să se dezbrace de hainele polițienești și să se îmbrace în haine de civil înainte de a intra în casă, pentru că nu se simțea liber în prezența polițistului, chiar dacă acesta era fiul său. Acestea sunt frici, poate nu tocmai conștientizate, dar prezente și adâncite în firea celor ce au trăit pe vremea sovietică. Dacă întrebăm vârstnicii ce regim politic preferă, paradoxul va fi că o mare parte dintre ei vor răspunde că preferă regimul politic din Uniunea Sovietică, crezând că democrația este o neregulă, că este nedreptate și prea multă liberalizare. Mai trebuie să vorbim despre lipsa de informare. Credeți că șoferul unui BMW care și-a lipit abțibilduri: „Можем повторить. Едим в Берлине” înțelege ce însemna al Doilea Război Mondial și prin ce au trecut strămoșii lui în acel război? Nici pe departe. Acel tânăr percepe războiul prin frumusețea paradelor militare pe care le vede la televizor” mai spune expertul în sociologie.  

Istoria despre URSS

Istoria cunoaște despre represiunile la care a fost supusă omenirea din cauza regimului politic  al URSS. În anii de formare a Uniunii Sovietice, dar, mai ales, în perioada stalinistă, pe teritoriul URSS au fost comise un șir de acte de deportare, masacrare, înfometare la scară largă şi asimilare forțată a unor populații întregi. La început, în anii 1919-1920, în perioada Războiului Civil, bolșevicii au înăbușit revolta kazacilor de pe Don, omorând între 300.000 şi 500.000 de kazaci dintr-o populație de trei milioane. Tot atunci, s-au purtat lupte cu rebelii din Asia Mijlocie, fiind decimată populația acelor țări. Au urmat deportările în Siberia a tătarilor din Crimeea, a populațiilor din țările baltice, a moldovenilor şi a altor etnii, izgonirea polonezilor din Ucraina, colectivizarea forțată, crearea Gulag-ului şi a unei rețele de lagăre de concentrare pentru culaci şi disidenți.

Cercetătorul Ismail Aliev, autorul cărții „Represaliile etnice” („Этнические репрессии”), reușește să facă o sistematizare a acțiunilor de reprimare organizate de puterea sovietică pe teritoriul său şi alcătuiește o listă a popoarelor supuse represaliilor, din care, pe lângă cele menționate mai sus, fac parte coreenii, germanii, karakaceaii, kalmâcii, inguşii, cecenii, balkarii, grecii, bulgarii, armenii, turcii mehedinţi, curzii, hemşinii, evreii. Potrivit unor estimări aproximative, în perioada stalinistă, din 1926 până în 1954, au pierit de pe urma represaliilor între 23 de milioane şi 32 de milioane de locuitori ai spațiului sovietic. Alți autori oferă cifre mult mai oripilante: sub guvernarea sovietică au pierit în total circa 62 de milioane de oameni, dintre care aproape 55 de milioane au fost civili.

Un caz mai tulburător de reprimare, de genocid împotriva unui popor în spațiul sovietic, pe atunci probabil una dintre cele mai notabile crime, a fost înfometarea organizată a ucrainenilor, numită Golodomor (Голодомор). De pe urma confiscării forțate a recoltei agricole de la țăranii ucraineni, la comanda conducerii sovietice, în Ucraina s-a produs un deficit acut de produse alimentare, ceea ce a provocat o foamete la scară largă. În consecință, în anii 1932-1933 au pierit, de foame, între 4 şi 5 milioane de ucraineni.

La 26 decembrie, 1991 Consiliul Republicilor Sovietului Suprem al URSS a adoptat o declarație privind încetarea existenței URSS și crearea Comunității Statelor Independente (CSI). În ziua precedentă, 25 decembrie 1991, Președintele Uniunii Sovietice  Mihail Gorbaciov a demisionat, declarând funcția sa desființată.

Odată cu prăbușirea URSS, cincisprezece foste republici sovietice au devenit independente, printre care și R. Moldova care și-a declarat independența la 27 august 1991. Totodată, desființarea Uniunii a marcat și Sfârșitul Războiului Rece.