Timofti, obligat să desemneze candidatul propus de majoritatea parlamentară absolută
Curtea Constituțională a R. Moldova (CCM) a recunoscut Decretul Președintelui Republicii Moldova din 21 decembrie 2015, privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, ca fiind constituţional. Astfel CCM a respins ca nefondată sesizarea celor 14 deputați ex-comuniști prin care se cerea recunoașterea neconstituționalității decretului președintelui Timofti de a-l desemna în calitate de candidat pentru funcția de prim-ministru pe Ion Sturza.
Totuși, Curtea a făcut o remarcă mai mult decât importantă pentru eventualitatea în care Ion Sturza nu va fi votat, pe 4 ianuarie 2016, în Parlament.
„Dacă nu este constituită o majoritate parlamentară absolută, președintele Republicii Moldova are obligația, după consultarea fracțiunilor parlamentare, de a desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru chiar dacă fracțiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea președintelui. În cazul constituirii unei majorități parlamentare absolute, președintele desemnează candidatul susținut de această majoritate”, a precizat Alexandru Tănase, președintele Curții Constituționale.
Astfel, dacă pe 4 ianuarie 2016, guvernul propus de Sturza nu va întruni numărul necesar de voturi și, ulterior, se va constitui o majoritate parlamentară din 51 de deputați, care vor propune un nou candidat la funcția de premier, atunci Președintele va fi obligat să țină cont de propunerea acestei majorități, în caz contrar rezultând încălcarea Constituției R. Moldova.
Nadejda Hriptievschi, directoare de Programe la Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), comentează decizia de astăzi a Curții Constituționale ca fiind una care ar putea interveni în echilibrul dintre puterile statului: „Curtea a obligat Președintele țării să numească candidatul care îi va fi propus de „majoritatea absolută”, adică 51 de deputați din cei 101. Constituția scrie: „ După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru.” Astăzi Curtea interpretează această sintagmă ca fiind obligația Președintelui de a desemna candidatul care este susținut de majoritatea absolută. Mai avem aici un echilibru între puteri? Consultarea înseamnă obligația? Ce mai rămâne din rolul instituției Președinției?”
