Ministerul Justiției, precizări cu referire la eliberarea mai multor deținuți condamnați pe viață: „Sunt suspiciuni de abuz și inconsecvență”

În contextul scandalului cu referire la eliberarea mai multor deținuți condamnați pe viață după ce au beneficiat de amendamentele la legea amnistiei, Ministerul Justiției a subliniat asupra faptului că, în cadrul unui stat de drept, „toți deținuții, inclusiv cei care au fost condamnați la detențiune pe viață”,  trebuie să aibă dreptul la „speranța de reintegrare în societate și posibilitatea de a-și revizui detenția”.

Totodată, instituția punctează că actul de clemență al statului, în calitate de măsură excepțională, trebuie să respecte mecanisme stricte de evaluare a riscului de recidivă, după o anumită perioadă de executare efectivă a pedepsei.

Într-un comunicat din 11 aprilie, publicat la aproape 10 zile după ce s-a aflat că interlopul Alexandru Sinigur (Nenu), condamnat pe viață, a fost eliberat din penitenciar, Ministerul Justiției a publicat un comunicat în care a oferit câteva precizări.

Potrivit comunicatului, în versiunea sa inițială, Legea nr. 243/2021 prevedea 2 modalități de amnistiere a deținuților pe viață:  

1) Amnistierea prin absolvirea de la executarea pedepsei, pentru persoanele condamnate care au executat mai mult de 25 de ani de închisoare, corespund caracteristicii pozitive, sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus. Potrivit analizei MJ, pe această prevedere nu a fost eliberat niciun deținut pe viață.

 2) Reducerea termenului de pedeapsă de la detențiune pe viață la 30 de ani închisoare, pentru persoanele condamnate, cu condiția lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat.

În avizul Guvernului din 8 decembrie 2021 la legea menționată s-a propus exceptarea de la aplicarea amnistiei a persoanelor condamnate pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave potrivit Codului penal din 2002 și pentru infracțiunile grave potrivit Codului penal din 1961.

„Astfel, s-a completat art. 6 în lege cu lit. b) prin care această categorie de persoane a fost exceptată de la amnistie prin absolvirea de pedeapsă. Totodată, prin art. 7 alin. (2) din versiunea inițială a Legii se asigura faptul că aceste persoane efectiv erau exceptate și de la posibilitatea reducerii (comutării) pedepsei”, explică instituția.

Intervențiile ulterioare aduse Legii nr. 243/2021 cu privire la amnistie, au adus modificări la aplicarea amnistiei prin reducerea pedepsei.

„Pe unele amendamente, introduse suplimentar în lectura finală, Guvernul nu s-a expus. Unul din acestea se referă la abrogarea integrală a alin. (2) din art. 7 prin Legea nr. 74/2022, ceea ce a făcut mai flexibilă aplicarea practică a comutării pedepselor pentru unele persoane care se regăseau la art. 6 alin. (1) lit. a), b), c), e) și g) din lege”, precizează MJ.

După cum explică Ministerul, aceste modificări au permis, în anumite cazuri, reducerea/comutarea mai facilă a detențiunii pe viață la 30 ani închisoare a persoanelor condamnate la detenție, și apoi, printr-o altă procedură, să se solicite în mod cumulativ de la instanța de judecată liberarea condiționată înainte de termen sau înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o sancțiune mai blândă în condiții mai favorabile pentru acești condamnați.

„Mecanismul liberării condiționate înainte de termen (…) reprezintă o opțiune a instanței, și nu o obligație, care poate fi solicitată spre examinare și aplicată doar în anumite condiții excepționale. Decizia finală aparține exclusiv judecătorului, care apreciază conform discreției sale dacă sunt sau nu întrunite condițiile legale pentru aplicarea acestui mecanism”, afirmă Ministerul.

„Au fost eliberate din detenție 6 persoane condamnate la detențiunea pe viață”

În contextul subiectului abordat, Ministerul informează că din totalul celor 9 persoane condamnate la detențiunea pe viață ce au fost eliberate din detenție 6 persoane:

• 4 persoane au fost eliberate strict în temeiul art. 7 alin.(1) lit. d) din Legea amnistiei, având efectiv executat peste 30 de ani de închisoare. Astfel, s-a operat comutarea pedepsei detențiunii pe viață în pedeapsa închisorii pe un termen de 30 de ani. În cazul a 3 din aceste 4 persoane, s-a aplicat și reducerea pentru condițiile de detenție în temeiul mecanismului compensator prevăzut de lege.
• Alte 2 persoane, care nu întruneau condiția executării efective a cel puțin 25 de ani de detenție, au beneficiat de comutarea pedepsei detențiunii pe viață în pedeapsa închisorii pe un termen de 30 de ani.

Astfel:  

În cazul lui Alexandr Sinigur, după comutarea pedepsei, i s-a mai aplicat de către instanța de judecată și mecanismul liberării condiționate înainte de termen, în baza art. 91 alin. (4) din Codul penal, prin formula 2/3 din pedeapsa de 30 de ani, și plasarea ei sub supravegherea probațiunii. Soluția adoptată de prima instanță a fost contestată de Administrația Națională a Penitenciarelor, iar Curtea de Apel Nord a dispus anularea acesteia, persoana fiind reținută și reîncarcerată pentru continuarea executării pedepsei.

În alt caz, cu referire la interlopul Iurie Radulov, după ce i-a fost refuzată aplicarea actului de amnistie, instanța i-a aplicat direct prevederile art. 91 alin. (5) din Codul penal. Această măsură a fost aplicată după executarea de către persoana respectivă a unui termen de 25 de ani, în care au fost incluse și 616 zile de compensare, acordate printr-o încheiere judecătorească din anul 2022, pentru condiții inadecvate de detenție și perioada de arest preventiv. Menționăm că și în acest caz, ANP a contestat cu recurs hotărârea primei instanțe, apreciind că nu erau întrunite condițiile legale pentru eliberare. Hotărârea a fost contestată la Curtea de Apel Nord și este deja anulată, iar persoana urmează a fi dată în căutare.

În cazul persoanei unei alte persoane, prezentate de MS cu inițialele S.D., după comutarea pedepsei detenției pe viață în pedeapsa închisorii pe un termen de 30 de ani, i-au fost aplicate ulterior, în mod cumulativ, prevederile art. 92 alin. (2) din Codul penal, privind înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o sancțiune mai blândă (muncă neremunerată în folosul comunității și obligații probaționale), în condițiile în care condamnatul executase efectiv cel puțin două treimi din termenul de pedeapsă pentru o infracțiune deosebit de gravă sau excepțional de gravă. În speța dată, ANP a formulat recurs la instanța ierarhic superioară și cauza urmează a fi re-examinată.

„Ultimele 2 persoane deținute au fost eliberate din detenție prin aplicarea directă a art. 92 din Codul penal, în temeiul executării a 30 ani din pedeapsă, cu mecanismul compensatoriu, fiind evaluate pozitiv. Persoanelor le-a fost, totodată, înlocuită pedeapsa în parte cu munca neremunerată în folosul comunității și cu impunerea supravegherii de către organul probațiunii.

Astfel, din cele 9 proceduri, 3 au fost contestate, 2 recursuri au fost admise, 1 persoană a fost reamplasată în penitenciar, 1 persoana urmează a fi identificată, iar situația la 1 persoană e în curs de examinare. Toate cele 7 persoane eliberate sunt la evidența organelor de probațiune și sub monitorizare de către organele poliției conform competențelor legale”, precizează MJ.

MJ despre modificările la Codul Penal

În ceea ce privește normele prevăzute la art. 91 alin. (5) și art. 92 alin. (3/1), Ministerul Justiției subliniază că acestea au fost modificate prin Legea nr. 136/2024, la demersul ANP (din 06.12.2022) și în baza expertizelor în domeniu, iar modificările au fost analizate și în cadrul grupului de lucru în procesul de modificare a Codului penal, consultat public atât pe platforma Guvernului, cât și cea a Parlamentului, în perioada 2022-2024, fără a fi înaintate obiecții.

„Această lege a redus pentru condamnații la detențiunea pe viață termenul din pedeapsă ce este necesar a fi executat efectiv, pentru a putea solicita liberarea condiționată înainte de termen (în loc de 30 s-a ajustat la 25), oferind astfel condamnaților șansa de a solicita examinarea revizuirii pedepsei și liberării condiţionate înainte de termen, ca urmare a respectării unor condiții riguroase. Totodată, legea a creat premisele ca, după executarea a cel puțin 25 de ani de pedeapsă, condamnații la detențiunea pe viață să poată solicita înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o sancțiune mai blândă (precum muncă neremunerată în folosul comunității) sau aplicarea mai multor obligații stabilite de instanță (de exemplu, programe de probațiune etc)”, afirmă responsabilii de la Justiție.

Totodată, în termenul de 25 de ani nu este o noutate legislativă, se mai arată în comunicat.

„Acesta exista deja în Codul penal din 1961 (art. 51), fiind aplicabil ca normă mai favorabilă persoanelor condamnate la detențiune pe viață în baza prevederilor acelui cod. De altfel, aproximativ jumătate (47%) dintre persoanele aflate în 2022 în detențiune pe viață au fost condamnate în temeiul Codului penal din 1961, iar mai mulți dintre deținuți deja sunt la perioada de 30 ani executați potrivit legii”, menționează Ministerul.

Astfel, potrivit MJ, unii dintre condamnații la detențiune pe viață, în baza vechii legi penale, puteau invoca prevederile mai favorabile ale art. 51 din Codul penal în redacția anului 1961, în timp ce alții, condamnați potrivit noului Cod penal, puteau solicita aplicarea alin. (5) al art. 91 din actualul Cod penal, și se impunea o uniformizare în acest sens.

„Inclusiv, s-a aliniat cadrul normativ intern la standardele consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, contribuind astfel la prevenirea unor potențiale condamnări ale statului la CtEDO. În jurisprudența sa, Curtea a statuat expres că o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă poate să rămână compatibilă cu art. 3 din Convenţie doar în măsura în care oferă o posibilitate efectivă de revizuire a detenției și o perspectivă de eliberare, ambele condiții fiind necesar să fie prezente încă de la pronunţarea pedepsei. Astfel, un deținut pe viață are dreptul să știe, de la începutul pronunțării pedepsei sale, ce condiții trebuie să îndeplinească pentru a putea fi luată în considerare pentru eliberare, precum și când și în ce circumstanțe poate fi solicitată revizuirea pedepsei”, se spune în comunicat.

La examinarea pretinselor încălcări ale art. 3 din CEDO, ce vizează detenția pe viață, Curtea a observat că, în realitate, majoritatea statelor părți la Convenție fie nu aplică deloc pedeapsa detenției pe viață, fie, acolo unde o aplică, s-au instituit mecanisme de reexaminare a pedepsei detenției pe viață după o perioadă stabilită (de regulă 25 de ani de închisoare) – acest interval de timp fiind luat ca reper și pentru reglementarea națională.

„Sunt suspiciuni de abuz și inconsecvență”

Potrivit Ministerului, este regretabil că anumite cauze ajunse în atenția publicului – diferite față de altele din aceeași categorie, prin context și prin profilul psihologic al persoanelor condamnate – „au fost examinate de către organele competente într-un mod neobișnuit de rapid, lipsit de claritate și credibilitate”.

„În urma modificărilor legislative urgente adoptate de Parlament la 4 aprilie 2025, a fost eliminată posibilitatea comutării pedepsei detențiunii pe viață în pedeapsa închisorii de 30 de ani în baza legii amnistiei, cumulativ cu eliberarea condiționată înainte de termen sau cu înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, ceea ce înseamnă că eliberări în acest mod nu vor mai putea fi efectuate”, se arată în comunicat.

În plus, Ministerul Justiției afirmă că există suspiciuni de abuz și inconsecvență, motiv pentru care a inițiat o cercetare complexă a acestor cazuri, însoțită de o „verificare detaliată” a activității Administrației Naționale a Penitenciarelor și a comisiilor de evaluare a eligibilității, modul cum a fost aplicată legea de către cei responsabili.