Deutsche Welle Cine deține cele mai mari rezerve strategice?

Blocada Iranului asupra Strâmtorii Ormuz a determinat zeci de țări să apeleze la rezervele strategice de petrol, scrie Deutsche Welle. Dar ce sunt aceste sisteme de urgență și cine deține cele mai mari stocuri de petrol?

Când 32 de țări au decis săptămâna aceasta să recurgă la rezervele lor strategice de petrol, în încercarea de a stabiliza prețurile în creștere ale acestuia, măsura a fost umbrită de intensificarea atacurilor Iranului în Strâmtoarea Ormuz.

Membrii Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) au convenit miercuri să elibereze pe piață sute de milioane de barili de petrol din rezervele lor strategice.

În loc să contribuie la scăderea prețurilor petrolului, prețul țițeiului Brent a crescut până la aproximativ 100 de dolari (87,30 euro) pe baril spre sfârșitul săptămânii, după ce luni atinsese, pentru scurt timp, nivelul de 119,50 dolari.

În contextul noilor măsuri, Iranul și-a intensificat atacurile în apropierea sau asupra strâmtorii Ormuz, lovind cu proiectile și drone mai multe nave comerciale, inclusiv petroliere.

De la debutul conflictului, pe 28 februarie 2026, Teheranul a blocat strâmtoarea folosită de țările din Golf pentru a exporta o cincime din producția mondială de țiței și gaze naturale, în principal către Asia. Traficul naval a fost afectat. Circulația petrolierelor a fost aproape complet întreruptă.

Principalii producători de petrol din regiune, inclusiv Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Emiratele Arabe Unite, și-au redus, de asemenea, producția, pe măsură ce capacitățile lor interne de stocare se apropie de limita maximă, sporind și mai mult îngrijorările cu privire la stabilitatea pieței energetice.

Ce este o rezervă strategică de petrol?

O rezervă strategică este un stoc de țiței controlat de guvern, păstrat pentru a fi utilizat în cazul întreruperilor de aprovizionare sau al situațiilor de urgență pe piață.

Prima rezervă modernă a fost creată de Statele Unite în 1975, după ce criza petrolului (1973) și embargoul petrolier instituit de membrii OPEC, au scos la iveală vulnerabilitatea aprovizionării globale cu energie.

Șocul a dus la o creștere de patru ori a prețului petrolului, provocând penurie de combustibil în întreaga lume occidentală și evidențiind cât de vulnerabile erau economiile la întreruperea bruscă a aprovizionării.

În prezent, zeci de țări — în mare parte membre ale AIE, mențin rezerve strategice ca parte a unui sistem coordonat de protejare a securității energetice.

Împreună, membrii AIE dețin rezerve de urgență de peste 1,2 miliarde de barili, la care se adaugă aproximativ 600 de milioane de barili aparținând industriei.

Potrivit estimărilor, China ar deține cele mai mari rezerve de urgență, urmată de SUA. Deși Beijingul păstrează secretul asupra cifrelor exacte, compania de analiză în domeniul energiei și transportului maritim „Vortexa” apreciază că stocul total al Chinei ar fi de 1,3 miliarde de barili. Aceste rezerve sunt suficiente pentru a asigura funcționarea economiei chineze timp de trei până la patru luni.

Rezerva federală a SUA de 415 milioane de barili, susținută de 439 de milioane de barili deținute de sectorul privat, echivalează cu peste 40 de zile de aprovizionare de urgență.

Ce cantitate de petrol au convenit membrii AIE să elibereze pe piață?

AIE a anunțat că statele membre vor pune la dispoziție 400 de milioane de barili de petrol din rezervele lor de urgență. Recordul anterior a fost de 182 de milioane de barili, decizie adoptată după invazia rusă la scară largă în Ucraina, în 2022. Agenția cu sediul la Paris a precizat că stocurile vor fi puse la dispoziție treptat, în funcție de situația fiecărei țări.

Statele Unite vor conduce cu o contribuție de 172 de milioane de barili din Rezerva Strategică de Petrol (SPR), începând de săptămâna viitoare. Se preconizează că livrările din SUA vor fi efectuate pe o perioadă de 120 de zile.

Japonia a anunțat că va elibera aproximativ 80 de milioane de barili, echivalentul a aproximativ 45 de zile de aprovizionare internă, provenind atât din stocurile sectorului privat, cât și din cele de stat. Alți contribuitori sunt Germania, Australia, Franța, Coreea de Sud și Regatul Unit.

Se așteaptă ca membrii AIE să mențină rezerve de urgență echivalente cu aproximativ 90 de zile din importurile nete de petrol. O derogare le permite marilor exportatori, precum SUA, să dețină rezerve mai mici. Țările cu exporturi nete, precum Canada, Mexic și Norvegia, nu dețin rezerve de urgență, dar pot apela la stocurile comerciale în caz de criză.

Rezerva strategică de petrol (SPR) a SUA este alcătuită exclusiv din țiței, depozitat în subteran, în caverne de sare, de-a lungul Coastei Golfului. Alte țări, inclusiv din Europa, păstrează produse mai diverse – petrol, motorină și combustibil pentru avioane – în rezervele lor strategice.

China, care nu este membru cu drepturi depline al IEA, nu a făcut niciun anunț. În schimb, țara acordă prioritate securității aprovizionării interne prin oprirea exporturilor de combustibili rafinați. Planul economic cincinal al Beijing-ului, anunțat săptămâna trecută, prevede continuarea extinderii rezervelor sale strategice de petrol, consolidând politica de acumulare masivă a stocurilor practicată de ani de zile.

Vor contribui rezervele la scăderea prețurilor petrolului?

Potrivit analiștilor, folosirea rezervelor strategice poate atenua presiunea imediată asupra piețelor, însă rareori duce la o scădere spectaculoasă sau de durată a prețurilor.

Eliberările de stocuri au ca principal efect semnalarea unității și a unei oferte suplimentare, asigurând comercianții că guvernele sunt dispuse să intervină în cazul în care criza se agravează.

IEA a declarat că eliberarea acoperă doar aproximativ trei până la patru săptămâni de fluxuri de petrol pierdute din regiunea Golfului.

Deși măsura ar putea reduce prețul petrolului cu câțiva dolari, se așteaptă ca efectul să fie limitat, deoarece cantitățile eliberate sunt mici comparativ cu piața globală a petrolului de 100 de milioane de barili pe zi.

Potrivit analistului David Morrison, reprezentant al companiei britanice de brokeraj „Trade Nation”, dacă măsurile simultane luate de zeci de țări „ar fi trebuit să limiteze prețurile, atunci au eșuat lamentabil”, citează agenția AFP.

Morrisom susține că piața ar fi putut interpreta măsura ca fiind un motiv de „panică”, având în vedere închiderea de facto de către Iran a strâmtorii vitale Ormuz și recentele escaladări.

„Capital Economics”, cu sediul la Londra, estimează că prețurile vor crește dacă Hormuz rămâne închisă pentru o perioadă mai lungă.

„Deși AIE ar mai avea rezerve din care să se aprovizioneze după eliberarea recentelor stocuri, un conflict prelungit ar putea duce la pierderi mai mari decât rezervele totale deținute direct de către membrii AIE”, scrie Hamad Hussain, economist al companiei independente de cercetări economice.