Ce schimbări sunt necesare pentru a combate mai eficient traficul și consumul de droguri?

În ultima săptămână, Poliția a anunțat că a scos din circuit droguri în valoare de peste 20 de milioane de lei, descoperite în mai multe localități din țară. Lupta împotriva consumului de droguri are loc de foarte mult timp, însă în pofida încercărilor de a opri circulația substanțelor interzise în țară, acestea oricum sunt prezente în diferite comunități. Volumul mare depistat de poliție în doar o săptămână arată că problema consumului și traficului de droguri rămâne una serioasă.  Astfel, apar întrebări privind  amploarea acestui fenomen și cum trebuie să răspundă societatea la o problemă care afectează direct siguranța oamenilor.

De ce autoritățile nu reușesc să combată acest fenomen? Ce schimbări sunt necesare la nivel legislativ pentru a combate mai eficient traficul și consumul de droguri? Ce măsuri am putea lua fiecare dintre noi pentru a reduce răspândirea drogurilor în comunitatea noastră?

Alexandru Bot, expert Watchdog în justiție

Dacă e să vorbesc din propria practică avocațială, statul nostru, pe alocuri, face exces de putere și își concentrează eforturile pe combaterea consumului, nu pe combaterea distribuției de droguri. Dacă ridicăm majoritatea dosarelor, observăm că, pe alocuri, consumul se confundă cu distribuția. Cu alte cuvinte, persoane care ar trebui luate în evidență medicală și tratate pentru dependența de droguri sunt încadrate și trecute în categoria persoanelor care distribuie, vând și așa mai departe, fără a fi nemijlocit sursa distribuției. Între timp, „marii comercianți”, cei care asigură importul drogurilor, creșterea plantelor de cannabis – sunt neglijați.

Cât privește eforturile reale, ele trebuie canalizate spre identificarea surselor, pentru că traficanții sau marii distribuitori nu sunt atât de numeroși și pot fi identificați pe lanț, de la consumator până la importator. Totuși, nu cred că ați auzit prea des despre destructurarea unui lanț sau a unei organizații criminale responsabile de distribuție. 

Cât despre ce putem face fiecare dintre noi pentru a contribui la siguranța comunității, în primul rând este necesară sensibilizarea societății cu privire la riscurile consumului de droguri. Sunt necesare programe educative în școli, facultăți și universități, pentru a informa tinerii despre pericole. În al doilea rând, este nevoie de mecanisme medicale adecvate pentru a reacționa. Consumul de droguri afectează sănătatea întregii societăți și nu este doar o chestiune juridică de tragere la răspundere penală a celor care consumă, distribuie sau trafichează droguri.

Ala Iațco, președintă a Uniunii pentru Echitate și Sănătate

Autoritățile au fost întotdeauna foarte consistente în partea de prevenire și combatere a traficului. Mai puțin consistente sunt la capitolul de educare, mediatizare, prevenire, asistență și suport. Avem nevoie de investiții, astfel încât să existe programe dedicate în toate verigile necesare, în special la nivelul instituțiilor educaționale și al instituțiilor de sănătate, pentru a putea oferi atât asistență, cât și suport.

Cel mai important acum pentru țară este să adopte o strategie în domeniul drogurilor și al adicțiilor sau comportamentelor adictive. Țara, în prezent, nu are o strategie dedicată acestui domeniu, de aceea este o prioritate. Acest document de politici trebuie să abordeze în mod echilibrat toate componentele sau toate aspectele problematice ale drogurilor: criminalitatea și infracționalitatea, reducerea ofertei, prevenirea în rândul tinerilor și adolescenților, atât la nivelul instituțiilor de învățământ, cât și al familiei, precum și asistența și asigurarea unui tratament complex pentru persoanele care deja se confruntă cu problema consumului de droguri. 

Avem o legislație care trebuie modificată. De exemplu, există Hotărârea de Guvern cu privire la lista și cantitățile substanțelor psihoactive, psihotrope și precursorilor supuși controlului. Această listă trebuie revizuită din perspectiva cantităților, pentru că persoanele consumatoare de droguri în acele cantități mici ajung să răspundă penal ca pentru o infracțiune în domeniul drogurilor, în loc să răspundă administrativ și să primească tratamentul necesar. 

Vadim Vieru, director de program, Promo-LEX

Incapacitatea autorităților de a gestiona fenomenul drogurilor derivă, în primul rând, din lipsa unei abordări sistemice și din perpetuarea unei strategii învechite, pur represive. În prezent, statul se concentrează aproape exclusiv pe efecte și nu pe cauze, penalizând dur „veriga slabă” a lanțului – consumatorul – în loc să ofere soluții de sănătate publică. În R. Moldova, lipsa unor alternative reale la detenție transformă penitenciarele în școli de perfecționare infracțională, deoarece nu există o infrastructură suficientă pentru reabilitare și reintegrare socială.

Un consumator arestat și eliberat ulterior, fără a beneficia de tratament, va recidiva aproape inevitabil. Mai mult, această focalizare pe micul consumator servește adesea la cosmetizarea statisticilor polițienești, creând iluzia unei activități intense, în timp ce marile rețele de trafic rămân funcționale. Există bănuieli rezonabile, alimentate de realitatea din teren, că traficul de droguri beneficiază de protecție la nivel înalt. Corupția din interiorul sistemului permite unor exponenți ai structurilor de forță să ofere „acoperiș” traficanților, transformând lupta antidrog într-o simplă fațadă. Atâta timp cât integritatea celor care aplică legea este compromisă, orice strategie rămâne ineficientă.

Reforma legislativă trebuie să pornească de la o separare clară între bolnav și infractor. Este imperios necesar ca legislația să mute accentul de pe pedepsirea consumatorului pe tratarea dependenței, prin introducerea mecanismelor de justiție terapeutică. Asta înseamnă că legea ar trebui să ofere magistraților posibilitatea de a trimite o persoană dependentă către centre de reabilitare, nu către penitenciare, tratând consumul ca pe o problemă de sănătate publică, nu de ordine publică. În paralel, pe palierul combaterii traficului, este nevoie de o profesionalizare și o curățare profundă a instituțiilor de investigație.

Legile trebuie să permită instrumente mult mai puternice de investigare financiară pentru a lovi în profiturile rețelelor criminale, dar acest lucru nu se poate face fără oameni integri. De aceea, se impune un proces de vetting (evaluare a integrității, ca la judecători) riguros și constant în cadrul unităților antidrog, dat fiind riscul enorm de corupere din partea mediului criminal. Ofițerii care investighează aceste rețele trebuie să fie nu doar extrem de bine pregătiți tehnic, dar și foarte bine plătiți, pentru a le asigura independența financiară și a reduce tentația banilor proveniți din trafic.

La nivel comunitar, reducerea răspândirii drogurilor începe prin informare corectă și renunțarea la negare. În acest moment, prevenția este extrem de limitată și adesea formală. Fiecare dintre noi poate contribui prin promovarea unei educații bazate pe dialog deschis, și nu pe frică sau tabuuri. Părinții și profesorii trebuie să fie echipați cu informații reale pentru a putea discuta cu tinerii, ajutându-i să înțeleagă riscurile înainte de a fi puși în fața tentației. De asemenea, implicarea civică activă este vitală. Aceasta poate lua forma raportării canalelor de vânzare – cum ar fi grupurile de pe rețelele de socializare sau inscripțiile cu adrese web de pe pereții blocurilor – către autorități sau organizațiile neguvernamentale de profil. Nu în ultimul rând, comunitatea trebuie să își schimbe atitudinea față de cei care au căzut pradă consumului. În loc de stigmatizare și izolare, care nu fac decât să împingă tinerii mai adânc în problema dependenței, trebuie să cultivăm un mediu de suport, unde cererea de ajutor este încurajată și nu judecată.

Sergiu Gherman, director al Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate

Sunt trei aspecte importante. În primul rând, vorbim despre substanțe interzise – și aici este clar că trebuie să existe un cadru legal foarte strict, care să exercite presiune, inclusiv din perspectiva aplicării cadrului penal în comercializarea produselor și substanțelor interzise.

În ceea ce privește persoanele care consumă droguri, este clar că trebuie să existe un mecanism comunitar: cei care au trecut prin astfel de experiențe să poată să-i convingă și să le trezească interesul pentru un mod de viață sănătos. Un alt aspect este lucrul cu personalul medical, care trebuie să înțeleagă că dependența de substanțe este o chestiune psihosocială și că este necesară o instruire mai bună în comunicarea cu astfel de persoane. Iar dacă vorbim despre consumul de droguri la tineri, educația și informarea la timp, prezentate într-un format familiar tânărului, sunt cele mai importante.

Părerea mea este că autoritățile depun un efort tot mai consistent în ceea ce privește controlul drogurilor în R. Moldova. Autoritățile ar trebui să se concentreze pe cei care utilizează aceste instrumente noi de mediatizare pentru a ajunge la persoane slab informate.

Carolina Bagrin, directoare a programului „Drepturile Omului” la Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Sunt necesare pedepse mai dure, dar proporționale, în special pentru atragerea minorilor în consum sau trafic. Pentru a încuraja raportarea este esențial un sistem coerent de protecție al denunțătorilor și al martorilor. Consumul pentru uz personal ar trebui să fie dezincriminat, iar persoanele dependente să beneficieze de tratament, consiliere și terapie în locul sancțiunilor. Legislația trebuie să introducă obligații clare privind prevenirea și reducerea riscurilor în școli, instituții medicale și comunitare. Actualmente există un proiect de lege care acoperă în mare parte aceste aspecte.

Capacitățile instituționale sunt limitate: număr insuficient de specialiști, mijloace tehnice reduse și lipsa expertizei în investigarea traficului online. Substanțele sintetice se modifică rapid, iar autoritățile nu dispun de mecanisme dinamice de clasificare. O abordare exclusiv punitivă creează un cerc vicios: fără terapie și reabilitare, consumatorii revin în rețelele ilegale și alimentează piața.

Din perspectiva drepturilor omului – consumul este tratat prioritar ca problemă penală, deși ar trebui abordat ca problemă de sănătate publică. Deși există pedepse pentru posesie și consum, lipsesc mecanisme gratuite și obligatorii de reabilitare. Această lacună menține dependența, crește vulnerabilitatea socială și reduce eficiența combaterii traficului.