Apă potabilă pentru locuitorii din Selemet, datorită donațiilor făcute în memoria unui tânăr din sat: „Visul lui era simplu: să lase ceva în urmă care să folosească oamenilor. Nu pentru faimă, ci pentru sens”

Satul Selemet din raionul Cimișlia va avea de acum încolo nu doar apă potabilă, ci și un simbol al iubirii și recunoștinței. Aici a fost livrată o construcție care va asigura accesul la apă potabilă pentru aproximativ 350 de gospodării din localitate. Proiectul a fost posibil datorită donațiilor făcute în memoria lui Vasile Vulpe, un tânăr din sat care s-a stins din viață în luna august la vârsta de doar 31 de ani.Vasile era cunoscut ca un om corect și cu inimă mare, care iubea satul natal, natura,  copiii și se preocupa de bunăstarea comunității sale. În viitor va fi amenajat și un parc de joacă pentru copii. „Sunt proiecte pornite cu inima, nu cu interes, și fiecare colț din ele poartă amintirea lui”, mărturisește Roman, fratele lui Vasile.

„Legătura aceasta de neam nu o au toți, nu-s toți așa inimoși și patrioți”

În satul Selemet, raionul Cimișlia, oamenii îl descriu pe Vasile ca fiind un om drept, modest și cu o inimă uriașă. „A fost crescut cu valori clare – respect, cuvânt dat, muncă cinstită. A învățat la școala din sat, iar apoi și-a continuat formarea ca om practic, nu teoretic – era genul care învăța din viață, din experiență, din fiecare zi de muncă”, povestește fratele său,  Roman, într-o discuție cu ZdG. Iar Tatiana Badan, primărița localității, spune că l-a cunoscut pe tânăr de mic – „un copil foarte bun, cuminte, plin de omenie și bunătate”.

Potrivit lor, Vasile era omul pe care te puteai baza oricând. Nu promitea niciodată ceea ce nu putea face, iar tot ce spunea ducea până la capăt.

„Avea un calm aparte, o liniște care te făcea să ai încredere în el. Nu ridica vocea, dar când vorbea, avea greutate. Nu era omul care să iasă în față, dar era mereu acolo unde era nevoie”, spune fratele său.

Își amintește un moment care, spune el, îl descrie cel mai bine pe Vasile: „Era o zi grea, în plin sezon de muncă, toți eram obosiți. Cineva greșise grav, iar echipa era tensionată. În loc să se enerveze, Vasile a zis doar: «Nu contează cine a greșit. Contează să nu lăsăm pe nimeni singur.» A luat problema asupra lui și a rezolvat-o fără reproș. Așa era el – un om care știa că unitatea e mai importantă decât orgoliul.”

Tânărul iubea natura, satul și liniștea, dar mai presus de toate iubea copiii.

„Îi plăcea să muncească și să facă lucruri pentru alții. Însă cel mai mult iubea copiii – avea o bucurie sinceră când îi vedea jucându-se sau râzând. De multe ori spunea că «nimic nu e mai curat pe lume decât zâmbetul unui copil». Se oprea să vorbească cu ei, să glumească, să le cumpere câte o înghețată. Spunea că «dacă faci un copil să zâmbească, ești deja un om mai bun»”, își amintește Roman.

Vasile muncea de mai mulți ani în SUA, dar gândul la satul său nu l-a părăsit niciodată. „Întotdeauna când se întâlnea cu moldovenii din diasporă, vorbea despre casă. Avea atâta dor de casă, de tradiții. Legătura aceasta de neam nu o au toți, nu-s toți așa inimoși și patrioți”, povestește primărița. Și Roman spune că tânărul era mereu cu gândul la casă, la familie și la cum să facă bine celor din jur. Vorbea des despre nevoia de a aduce apă potabilă în sat și de a crea locuri de joacă pentru copii.

„Avea o minte practică, dar și o inimă de om care visa pentru alții, iar visul lui era simplu: să lase ceva în urmă care să folosească oamenilor. Nu pentru faimă, ci pentru sens. Voia ca satul să nu se stingă, ca tinerii să aibă motive să rămână aproape de rădăcini. Spunea des: «Dacă fiecare face un pic de bine, nu se pierde nimic»”, povestește fratele lui Vasile. 

„Sunt proiecte pornite cu inima, nu cu interes, și fiecare colț din ele poartă amintirea lui”

Vasile s-a stins în luna august la doar 31 de ani, răpus de boală. A lăsat în urmă o durere adâncă în familie și în localitatea sa natală. „E greu pentru mine să vorbesc despre el la timpul trecut”, mărturisește fratele acestuia. 

După decesul tânărului, familia și prietenii săi au lansat o campanie de donații pentru a sprijini comunitatea. Astfel a luat naștere proiectul „Turnul de Apă «Vasile Vulpe»”, finanțat integral din contribuțiile făcute în memoria sa. Tatiana Badan susține că familia a contactat-o pentru a afla care sunt nevoile urgente ale satului, iar una dintre problemele identificate a fost lipsa unui turn de apă capabil să deservească gospodăriile, vechiul turn fiind deteriorat. Proiectul a fost realizat rapid, în câteva luni. Primărița localității mai spune că familia Vulpe are o tradiție de implicare în viața satului, susținând anterior diverse proiecte comunitare, de la reparații la muzeu până la donații pentru biserică. 

Astăzi, satul Selemet, locul unde a copilărit tânărul, îl pomenește nu doar prin amintiri, ci și prin faptele care îi poartă numele – turnul va alimenta cu apă potabilă aproximativ 350 de gospodării.

„Era mereu cu gândul la casă, la familie și la cum să facă bine celor din jur. Avea planuri de dezvoltare pentru sat, vorbea des despre nevoia de a aduce apă potabilă și locuri de joacă pentru copii”, spune fratele acestuia.

Tot în memoria lui Vasile va fi construit și un parc de joacă pentru copii.

„Am ales să-i onorăm memoria prin ceva care să aducă zâmbet și viață: un loc unde copiii pot crește fericiți, pot învăța să se joace, să viseze, să iubească satul așa cum l-a iubit el. Am știut că el ar fi vrut să facem ceva pentru oameni, pentru localitate. Turnul de apă și parcul pentru copii sunt simboluri ale felului în care el a trăit: a dat din puținul lui ca alții să aibă mai mult. Sunt proiecte pornite cu inima, nu cu interes, și fiecare colț din ele poartă amintirea lui”, mărturisește Roman. 

Proiectul „Turnul de Apă «Vasile Vulpe»” a fost realizat cu un buget de aproximativ 550 de mii de lei, finanțat integral din contribuțiile făcute în memoria tânărului. Noul turn, amplasat aproape de cimitirul în care este înmormântat Vasile, poartă numele tânărului și va fi însoțit de o placă comemorativă.