Milioane de lei din buget cheltuiți pentru concedierea ilegală a angajaților statului: „Nimeni nu dorește să curme acest abuz”

Instituțiile statului cheltuie, anual, milioane de lei pentru plata salariilor pe durata absenței forțate de la muncă a angajaților pe care i-au concediat ilegal. Autoritățile nu dețin date centralizate despre banii din buget care merg spre executarea hotărârilor judecătorești în care statul este considerat bun de plată. Pe portalul instanțelor de judecată există însă zeci de litigii prin care instituțiile statului sunt acționate în judecată pentru demiteri ilegale. 

Doar în ultimii trei ani, Agenția Naţională pentru Siguranţa Alimentelor a cheltuit peste 800 de mii de lei pe salarii și despăgubiri plătite pe durata absenței forțate de la muncă a angajaților pe care i-a concediat, iar instanța i-a restabilt în funcții. Anterior, Inspecția Muncii a fost obligată de instanța de judecată să plătească salarii și despăgubiri de milioane unor inspectori ai muncii pe care i-a demis cu încălcarea legii, așa cum au concluzionat instanțele de judecată.

În majoritatea litigiilor de acest fel, dreptate li se dă angajaților, nu angajatorilor, spun experții în dreptul muncii. Ei afirmă, de asemenea, că instituțiile angajatoare nu respectă întocmai legislația atunci când demit angajații, iar asta duce la cheltuirea unor sume enorme din banii publici pentru a plăti, practic, salariul a două persoane pentru aceeași funcție.

„Cum să mai crezi în ei? În cine să crezi?”

În 2025, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) a pierdut în prima instanță litigiul cu angajatul Sergiu Ioniţă, după ce Judecătoria Chișinău, sediul Rîşcani, a anulat ordinul prin care acesta fusese demis în aprilie 2024. 

Concedierea lui Ioniță a avut loc după ce Autoritatea Naţională de Integritate (ANI) a depistat în privința lui, pe 13 februarie 2024, printr-un act de constatare, încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese. Asta deși în actul de constatare se menționa că „inspectorul de integritate nu va solicita încetarea mandatului sau a raporturilor de muncă”, întrucât Ioniță era la prima abatere de acest fel. 

Prin urmare, magistrații Judecătoriei Chișinău, sediul Rîşcani, au stabilit că actul de constatare nu a fost notificat, „nu a obţinut puterea lucrului decis conform rigorilor Codului administrativ” şi nici nu este definitiv. Respectiv, ANSA, potrivit instanței, „nu avea dreptul” să-l destituie pe Sergiu Ioniță din funcţia exercitată. În plus, acesta fusese și sancționat contravențional pentru acțiunile sale. Astfel, prin destituirea din funcţie, s-a încălcat principiul care prevede inadmisibilitatea sancţionării duble pentru aceeaşi faptă, a mai notat instanța.

Prin urmare, la 17 aprilie 2025, ANSA a fost obligată să-l restabilească pe Sergiu Ioniță într-o funcţie echivalentă cu cea deținută anterior și să-i achite salariul pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă. Contactat de Ziarul de Gardă, Ioniță a spus că este vorba despre suma de 300 de mii de lei, însă ANSA a atacat cu apel decizia primei instanțe. 

Ulterior pronunțării deciziei de judecată, ANSA i-a propus funcția de șef de direcție la Postul de inspecție de la frontiera Sculeni – Sculeni, aflat la 300 de kilometri distanță de casă, pe care Sergiu Ioniță a acceptat-o. 

„Cum să mai crezi în ei? În cine să crezi? Exact așa a scris la mine în prima instanță – «restabilirea în funcție», dar ei, ca să nu mă restabilească în funcția pe care am deținut-o anterior, m-au trimis la 300 de kilometri distanță de orașul unde am activat eu”, spune Sergiu Ioniță. 

„De parcă a fost o comandă”

Un alt caz recent depistat de Ziarul de Gardă este cel al Nataliei Iacub-Tocan. Aceasta a fost destituită din funcția de inspectoare principală pe care o deținea în cadrul ANSA din cauza „nerespectării programului de muncă, inclusiv absență sau întârziere nemotivată la serviciu, ori plecarea înainte de termenul stabilit în program, admisă în mod repetat”. Natalia Iacub-Tocan spune că absențele au fost motivate de studiile sale la Universitate. 

Probele anexate și declarațiile părților în proces au relevat că, anterior plecării la studii, reclamanta a adus la cunoștința superiorului său – șefului interimar al Direcției Postului de Inspecție al ANSA de la Frontiera Tudora – Starokazacie, necesitatea participării la cursurile universitare, iar acesta a fost de acord să fie ajustat orarul de muncă, iar orele nelucrate să fie recuperate ulterior. Astfel, conform tabelului de pontaj, aceasta a îndeplinit norma lunară de muncă.

Conform hotărârii instanței, din declarațiile furnizate în cadrul anchetei disciplinare, reiese că turele Nataliei Iacub-Tocan au fost efectuate de către șeful său, astfel activitatea postului de inspecție nu a fost afectată, iar deficiențe operaționale legate de lipsa acesteia nu au fost înregistrate.

Magistrații Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, au notat că „comisia disciplinară avea obligația să analizeze aceste circumstanțe în mod obiectiv și să verifice dacă reclamanta și-a respectat obligațiile de serviciu prin recuperarea tuturor schimburilor (turelor, n.r.), ceea ce ar fi condus la concluzia că nu există o lipsă nemotivată de la locul de muncă.”

Prin urmare, în noiembrie 2024, instanța a admis cererea de chemare în judecată, iar ANSA a fost obligată să o restabilească pe Natalia Iacub-Tocan în funcţia de inspectoare  principală, deţinută anterior, și să-i plătească salariul pentru absența forțată de la muncă, adică pentru 11 luni. Conform declarației de avere și interese personale pentru 2023, la momentul concedierii, angajata avea un salariu lunar de peste 18 mii de lei. Astfel, estimativ, pentru 11 luni de absență forțată de la muncă, ANSA ar trebui să îi plătească din banii publici peste 207 mii de lei. 

În iunie 2025, Curtea de Apel Centru a menținut decizia primei instanțe. Acum, dosarul se află la Curtea Supremă de Justiție (CSJ).

Natalia Iacub-Tocan a fost restabilită în funcția pe care a deținut-o anterior după decizia primei instanțe, fiindu-i plătit salariul pentru o lună. Aceasta susține că a fost concediată pentru că era o persoană incomodă.

„Știți cum e la noi – nu le-a plăcut răspunsul, le-am spus prea multe în față, că se încalcă legislația, și au decis să mă elibereze. (…) Nu eram persoana care să le convină. (…) Și judecătorul era confuz când a văzut dosarul meu, și avocatul a întrebat pentru ce era eliberarea. Știți, de parcă a fost o comandă”, afirmă Natalia Iacub-Tocan.

Explicațiile ANSA  

În ultimii trei ani, ANSA a concediat trei angajați pe care instanța i-a restabilit în funcție și a dispus achitarea salariului pe perioada absenței. Agenția, într-un răspuns pentru Ziarul de Gardă, a comunicat că demisiile au fost operate „în procesul de reformare a unor subdiviziuni, dar și a unor servicii sanitar-veterinare prestate de ANSA”, cu scopul de a trage la răspundere angajații „care au încălcat integritatea profesională și principiul toleranța 0 la corupție”. ANSA le-a plătit celor trei angajați 740 644 de lei drept salariu pentru absența silită de la muncă și 23 123 de lei ca prejudiciu moral. 

Totodată, unui al patrulea angajat, ne-a mai informat ANSA, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub forma destituirii din funcția publică „pentru încălcările admise în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu”.  Ordinul de destituire însă a fost atacat în instanță cu o acțiune de contencios administrativ. Drept urmare, ordinul a fost anulat, iar ANSA i-a achitat angajatului suma de 48 094 de lei și alți 5000 de lei drept prejudiciu moral. 

Astfel, în total, în ultimii trei ani, ANSA a plătit peste 788 700 de lei drept salariu pentru absența silită de la muncă și peste 28 100 de lei ca prejudiciu moral. Șefa Direcției generale finanțe și contabilitate a ANSA, Larisa Punga, ne-a explicat că acești bani au fost plătiți din contul economiilor instituției. 

În răspunsul pentru Ziarul de Gardă, ANSA susține că a pierdut aceste litigii din cauza „tergiversării examinării acțiunii de contencios administrativ în instanța de judecată”.

„Agenția a remis în instanța de judecată procedurile administrative și probele aferente în termenele stipulate în încheierile instanțelor judecătorești și nu a solicitat amânarea ședințelor stabilite. În unele cazuri, însuși reclamanții au solicitat amânarea examinării cauzelor de contencios, având la bază diferite motive (lipsa apărătorului, boală etc.). Astfel, cu certitudine, cuantumul supra menționat nu poate fi imputat doar Agenției, or, la examinarea cauzelor de contencios administrativ, celeritatea procesului depinde de comportamentul participanților la proces (reclamant, reprezentant al reclamantului, pârât, terți etc.)”, se afirmă în răspunsul expediat Ziarului de Gardă la solicitarea de informații .

Expertă: „Restabilirea costă, și costă mult”

Felicia Păscăluță, doctoră în drept, lectoră universitară și expertă în dreptul muncii, spune că în majoritatea cazurilor, litigiile se întâmplă pentru că angajatorul nu aplică corect procedura de încetare a contractului individual de muncă prin concediere. 

„Concedierea în sinea ei este o sancțiune disciplinară, cea mai drastică. Codul Muncii, la articolul 206, indică patru sancțiuni disciplinare: avertismentul, mustrarea, mustrarea aspră și concedierea. (…) Atunci când se aplică concedierea, are loc încetarea contractului individual de muncă. La articolul 86 temeiurile sunt strict indicate. Fiecare temei are o procedură obligatorie pe care trebuie să o aplice angajatorul ca să concedieze corect salariatul. Păi, iată, aici este cea mai mare problemă, pentru că angajatorul nu aplică corect procedura pentru fiecare temei de concediere”, explică experta. 

Potrivit ei, există mai multe motive din care procedura nu are loc corect: „Ori sunt angajatori siguri pe sine, ori angajatorii cunosc, dar nu cred că salariatul se va adresa în instanța de judecată, alți angajatori nu au resurse umane, pentru că, vă dați seama, nu nemijlocit ei se ocupă de aceasta, ci au juriști sau secția resurse umane.” 

Abuzul de putere din partea angajatorilor, în unele cazuri, la fel poate fi un motiv din care angajatul este concediat ilegal. „Abuzuri după gen – masculin, feminin, după vârstă, după credință, după viziuni politice și așa mai departe. Spectrul este foarte larg”, precizează Felicia Păscăluță. Potrivit ei, în majoritatea cazurilor, instanța dă dreptate salariatului. „Astfel, restabilirea costă, și costă mult”, concluzionează experta. 

„Un litigiu de muncă trebuie să fie soluționat timp de trei luni, dar el durează un an–doi. Și nu este vinovat nici salariatul, nici angajatorul. Instanțele de judecată au multe dosare și dosarul poate fi examinat o dată-n lună, o dată la două luni, de aceea se și întinde perioada respectivă”, mai explică Felicia Păscăluță. Cu cât mai lungă este durata de examinare a dosarului, cu atât crește termenul de absență forțată de la muncă pentru care fostul angajat este, în final, plătit, potrivit expertei.

Felicia Păscăluță consideră că multe concedieri ilegale s-ar evita dacă instituțiile ar avea cadre specializate în resurse umane: „Aici nu este atât de simplu, trebuie să fie o cultură juridică, trebuie să fie legea aplicată corect, ci nu «cum vreau eu», nu «cum vrea el», nu «ce vreau aceea fac» sau de genul.”

Avocat: „Asta, până la urmă, păgubește statul”

Avocatul Dorel Rotaru, specializat inclusiv în dreptul muncii, vorbește despre abuzuri de putere: „După părerea mea, sunt făcute abuzuri foarte grave. (…) S-au încasat (banii, n.r.) în baza hotărârii judecătorești. Odată ce s-a dispus restabilirea în funcție, este normal să se dispună și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate. Aici nu există altă soluție. Asta, până la urmă, păgubește statul”, explică avocatul.

Apărătorul consideră că problema persistă pentru că „nimeni nu dorește să curme acest abuz”. 

„Se tem sau nu știu care e problema, dar atâta timp cât ele (abuzurile, n.r.) există, aceasta servește drept încurajare pentru autoritățile publice de a abuza în continuare de drepturi”, spune el. 

Foști inspectori ai muncii, repuși în funcții prin hotărâri de judecată 

Anterior, Ziarul de Gardă a scris despre mai mulți foști inspectori ai muncii care au fost demiși după ce Inspectoratul de Stat al Muncii a trecut printr-o reorganizare, dar au fost restabiliți în funcții prin decizii ale instanțelor de judecată. 

Ziarul de Gardă a identificat atunci pe portalul instanțelor de judecată 11 hotărâri prin care Inspectoratul de Stat al Muncii a fost obligat să-i repună în funcții pe inspectorii demiși și să le achite salariile pentru perioada în care au lipsit forțat de la muncă, care se ridicau la câteva milioane de lei. 

Estimativ, pentru cel puțin un an de lipsă forțată de la muncă, pentru un inspector al muncii, Inspectoratul ar urma să plătească aproximativ 120 de mii de lei. În plus, inspectorii au primit drept compensații la eliberarea din funcții sume echivalente cu salariile medii pentru 6 luni. Totuși, contactat în noiembrie 2025, unul dintre inspectorii despre care a scris Ziarul de Gardă a spus că el, împreună cu alți doi foști colegi, nu și-au mai primit banii. Mai mult, la scurt timp, ei au fost din nou concediați din cauza reducerii numărului de salariați. Inspectorul spune că i s-au propus alte funcții în schimb, dar acestea erau la Bălți sau la Cahul, adică la o distanță mult prea mare de casă. 

Încercând să aflăm numărul deciziilor judecătorești care au fost, într-adevăr, executate de stat, l-am contactat pe președintele Uniunii Executorilor, Roman Talmaci; am sunat la Curtea de Apel Centru și la Judecătoria Chișinău. Într-un final, am aflat că datele cu referire la executarea hotărârilor de acest fel pot fi aflate doar de la fiecare instituție angajatoare în parte. 

Totodată, am solicitat de la reprezentanții Guvernului și Ministerului Finanțelor date despre cheltuielile din ultimii trei ani pe care le-a avut statul în urma litigiilor dintre instituțiile publice și foștii lor angajați. Atât Executivul, cât și Ministerul Finanțelor, ne-au spus că nu dețin date centralizate la acest capitol.