VIDEO Despre prețul la gaze și electricitate, împrumutul de la BERD și preluarea clienților de la Moldovagaz, cu Eugeniu Buzatu, director general interimar al Energocom, la Podcast ZdCe

Invitatul Podcast ZdCe este Eugeniu Buzatu, director general interimar al Energocom, care explică de ce este necesară accesarea creditului de 400 de milioane de euro de la BERD pentru achiziția de gaze naturale și electricitate, de ce nu se face public prețul de achiziție la gaze și dacă există premise pentru diminuarea tarifelor pentru consumatori, atât la gaze, cât și la electricitate.

De asemenea, el explică modul cum vor trece în gestiunea Energocom peste 800 de mii de consumatori de la Moldovagaz. Buzatu se referă și la situația din regiunea transnistreană și cum i-ar putea afecta o nouă criză energetică de acolo pe consumatorii de pe malul drept al Nistrului.

Totodată, el a subliniat că cele mai mari vulnerabilități în domeniul energetic pentru R. Moldova sunt interconexiunile slabe cu Uniunea Europeană, în privința electricității, și piața volatilă cu prețuri ce variază puternic, în privința gazelor naturale.

— Una dintre criticile aduse Energocom este legată de faptul că nu este public prețul de achiziție a gazelor. Explicați-ne de ce nu faceți public prețul de achiziție a gazelor.

— Acesta nu este doar un moft al Energocom. Energocom preia cele mai bune practici din vest. Noi, cu toți partenerii noștri, avem încheiate așa-numitele contracte de tip EFET – European Federation of Energy Traders (Federația Europeană a Comercianților de Energie). Și sunt clauze de confidențialitate, unde este strict și clar scris că contrapartea nu are dreptul de a divulga aspecte relevante ale contractului, cum ar fi prețul de achiziție, punctele de livrare, cantitatea achiziționată și așa mai departe. Mai mult, cu majoritatea partenerilor noștri vestici și din sud-estul Europei aveam încheiate Non Disclosure Agreement – contracte de confidențialitate, care nu ne dau dreptul de a face publice aspectele relevante contractelor de achiziții. Noi de nenumărate ori ne-am adresat la parteneri cu solicitarea de a permite divulgarea prețului, cantităților. Și dânșii au răspuns negativ. 

— Dar cum asigurăm principiul transparenței și cum putem fi siguri, în calitate de consumatori, că se plătește un preț corect și nu unul exagerat?

— Până la urmă, prețurile vor fi făcute publice doar după ce se termină perioada de livrare. Cei interesați în prețuri pot deduce din tariful stabilit de ANRE pentru consumatori – dacă scoți toate cheltuielile, poți să-ți dai seama care-i prețul de achiziție. 

— Există în prezent premise pentru diminuarea tarifelor la gaze pentru consumatori?

— Lucrul ăsta oricum este stabilit de către ANRE. Dar nu sunt premise de a se ridica tariful.

Energocom întotdeauna a făcut tot posibilul să achiziționeze la cele mai mici prețuri. Dar de ce este o chestiune foarte importantă? Prețul corect nu este neapărat permanent cel mai mic sau cel mai, care e confortabil pentru consumator, dar este un preț stabilit în urma unor proceduri de achiziție sau de platforme de tranzacționare, care este așa cum el este. 

Pot să vă dau un exemplu. Acum, prețul la TTF, la benchmark-ul din Olanda, este aproximativ de 35 de euro megavat. Mulți s-au întrebat în spațiul public de ce nu cumpărăm gaze de la TTF? TTF-ul e în Olanda. Până îl aduci în Republica Moldova, sunt 9 operatori de transport, fiecare are o taxă de transport. Operatorii de transport au o taxă de intrare în sistemul de transport și o taxă de ieșire din sistemul de transport, care sunt publice. Hai să punem o rezervare de capacitate la cel mai mic preț, de un euro, care e foarte mic. Nouă operatori – un euro intrarea, un euro ieșirea – sunt 18 euro. 35 cu 18 – deja sunt peste 50 și ceva de euro megawatul. Prețul regional acum, în sud-estul Europei, și ne referim la Bursa Română de Tranzacționare, ajunge la 38 de euro, la care se adaugă costul de ieșire din rețeaua națională românească, plus costul de transport, intrarea în Republica Moldova, plus costurile operatorilor de distribuție. Deci, calculele acestea pot fi efectuate de oricine și datele sunt publice.

— Pentru achiziția de gaze și electricitate, Energocom va obține un credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare de 400 de milioane de euro, în vederea  asigurării țării cu resurse energetice pentru perioada 2025-2026. În acest scop, guvernul a și aprobat garanții de stat pentru acest credit. Există foarte multe discuții în jurul acestei situații. Se discută despre un risc eventual legat de emiterea acestor garanții de stat, pentru că am mai avut situații cu garanții de stat care au fost păguboase pentru bugetul Republicii Moldova. De ce ce este nevoie de acest credit? Este avantajos pentru noi?

— Într-adevăr, creditul ăsta care urmează a fi contractat de către Energocom de la BERD este de 400 de milioane de euro și este în felul următor: 300 de milioane este o linie de credit de tip revolving și 100 de milioane de euro sunt sub formă de garanții bancare. Linia de credit este în trei tranșe, care sunt accesate la necesitate. După ce este desemnată o companie câștigătoare la licitație, noi emitem o cerere de debursare către BERD, după care BERD livrează banii direct în contul companiei. Adică banii nu vor fi debursați sau nu vor fi transferați pe conturile Energocom sub nicio formă. 

— Ne va costa scump acest credit? 

— Condițiile de accesare a facilităților sau a creditului de la BERD sunt publice. Avem 3,05%, ca interes al băncii, din suma accesată.

— Există o reticență atunci când vine vorba de împrumuturi și unii formatori de opinie sau politicieni folosesc retorica  frecventă că nu e bine să ne împrumutăm. De ce e nevoie de un credit ca să achiziționăm resurse energetice?

— E simplu. Industria gazieră este o industrie foarte scumpă. Noi avem de achiziționat pe an, pentru asigurarea necesarului Republicii Moldova, 9 terawați. Asta ar fi vreun miliard de metri cubi. Energocom nu dispune de sumele astea de bani și nu știu dacă este vreo companie în Moldova care dispune. Dar gazele sunt achitate în marea majoritate a cazurilor în avans. 

Și despre acordarea garanțiilor din partea statului – orice bancă își asigură rambursarea  creditului și oferirea creditelor nesuverane, adică nu statului, ci direct entităților – este o condiție indiscutabilă a BERD-ului. Ei acceptă astfel de credite doar în cazul în care statul oferă o garanție.

— Energocom acum va începe un proces nou și destul de complicat, întrucât a fost desemnat de către ANRE – Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, în calitate de furnizor cu obligații de serviciu public pentru o perioadă de 3 ani. Și asta înseamnă, la modul practic, că va prelua deservirea a peste 800 de mii de beneficiari ai companiei „Moldovagaz”. Asta, în contextul implementării celui de-al treilea pachet  energetic, care prevede separarea furnizării de transport. Cum se pregătește Energocom și dacă s-a început acest proces? Din câte înțeleg, până în august trebuie să se finalizeze.

— Noi suntem în pregătiri. Avem un dialog cu actualul furnizor și vom face această chestiune în așa fel, încât consumatorul să nu simtă niciun disconfort în tranziția respectivă. În anii precedenți, noi am dat dovadă de dexteritate și de dibăcie de a efectua lucruri în termen scurt, lucruri frumoase.

Să vă dau niște exemple din vest, chiar și din România. Furnizorii se schimbă prin telefon, adică prin aplicație: astăzi vreau pe ăsta, mâine îl vreau pe celălalt, din varii motive – îmi place prețul, îmi place culoarea, îmi place logoul. Deci, nu e o chestie ieșită din comun. 

— În stânga Nistrului se prefigurează o nouă criză energetică. În contextul în care rămânem conectați la centrala de la Cuciurgan, există riscuri aici, pe malul drept, dacă se întâmplă că ei nu mai iau gaze să pună în funcțiune această centrală? Vrem să înțelegem dacă dumneavoastră, la Energocom, estimați niște situații de genul ăsta și dacă aveți  planuri de prevenire a unor riscuri.

— Noi, acum, energia electrică o importăm în mare parte din România. Într-adevăr, linia de interconectare este Isaccea–Vulcănești, care traversează și centrala de la Cuciurgan. În caz de stopare sau că nu vor genera energia electrică, transformatoarele bănuiesc că vor fi funcționale. De ce trece energia aceea pe acolo? Energia circulă pe bucle, adică partea dreaptă spre stânga, adică în cerc. Și energia care vine de la Cuciurgan se duce prin Ucraina și vine pe la nord, pe altă linie. Stația de transformare care e la Cuciurgan doar asigură stabilitatea de tensiune, pe care o transformă din 400 kV în 330.

Dar, cu siguranță, vom face față tuturor provocărilor. Inclusiv putem conecta acele linii insulare, putem aduce energie electrică pe partea de la nord, pe liniile de 330. Eu sunt foarte optimist, nu o să rămânem noi fără curent.

— Ni se tot spune că, până nu avem această linie de înaltă tensiune care vine de la Vulcănești la Chișinău, nu putem sta liniștiți din acest punct de vedere, pentru că oricând  cineva de la Tiraspol ar putea decide să deconecteze partea dreaptă a Nistrului de la electricitate.

— Eu mă uit foarte optimist la lucruri. Chiar dacă centrala de la Cuciurgan va fi pusă pe stop,

oricum, comercial, se poate de transportat niște energie pe acolo. Plus liniile de la sud, plus liniile insulare. Eu am un scenariu optimist. Vom face tot posibilul ca cetățeanul nostru să nu simtă niciodată disconfort în aspectele respective. Și lucrurile astea s-au demonstrat lunile trecute. Aceeași epopee a fost când n-am mai luat energie de la Cuciurgan. Am depus toți efort, nu zic doar Energocom, toți am acționat ca un întreg și am făcut tot posibilul ca energie să fie

și să nu fie niciun disconfort. Da, sunt niște mecanisme, implică mai multă muncă, implică anumite riscuri, dar, până la urmă, fiecare și-a asumat responsabilitatea și a făcut acest lucru să fie posibil.

— Și implică, desigur, și tarife mai mari pentru consumatori, pe care le-am simțit cu toții.

— Tarife mai mari pentru consumatori, pentru că haideți să fim onești: energie electrică la 60 de euro megawatul poți avea numai în cazul când ai ceva gratuit. Noi nu avem luxul ăsta.

— Vă referiți la Cuciurgan?

— Gazul venea gratuit acolo sau, mă rog, poate s-a achitat ceva, un preț simbolic, se prelucra și energia era vândută Chișinăului. Și asta era, apropo, una din sursele principale de venit a malului stâng. Luxul ăsta acum nu-l avem, dar multe state din lume nu au acest lux, să aibă un produs fosil gratis. Acum, noi am trecut la prețuri de piață, la prețuri de regiune. E o chestie foarte delicată să nu ai generare în țară și să te aștepți ca prețul la consum să fie mai mic decât la un producător care are generare. 

— Alexandru Slusari, care este membru în Consiliul societății la Energocom, susține că ar fi premise pentru diminuarea tarifelor la energie electrică, întrucât Energocom ar cumpăra în ultima perioadă energie la un preț mai mic. Care este poziția dumneavoastră?

— Tarifele reglementate sunt reglementate de către o autoritate la noi. Și asta e doar de competența autorității respective. Bănuiesc eu că se discută despre un tarif inclus la furnizorii  universali și de ultimă opțiune, precum și la operatorii de transport și distribuție – un tarif de 145 de euro. Dar tariful ăsta se stabilește anual și a fost luat cu o marjă, pentru că noi nu știm acum cu cât vom achiziționa curentul în iunie, în iulie, august, septembrie. Piața este foarte volatilă. Să zicem că s-ar întâmpla ceva în Europa și va crește prețul de achiziție la energia electrică, și nu doar din considerentul unor aspecte tehnice, dar și din considerente politice. O declarație a nu mai știu cui de peste Oceanul Atlantic – și prețul începe a varia. Sau o declarație a cuiva care face mașini electrice – și prețurile încep a se mișca. Și prețul ar putea crește până la 150-170 de euro pe megawatt, chiar și mai bine. Au fost cazuri când au fost și prețuri de 300 de euro pe megawatt. Așa e piața. Nu putem să ne luptăm cu ea atât timp cât nu producem nimic.

Și prețul acesta de amortizare cred că s-ar consuma în câteva săptămâni. 

— Ce riscuri legate de asigurarea cu resurse energetice a Republicii Moldova estimați în perioada următoare? 

— Vorbind de energia electrică, atâta timp cât noi avem interconexiuni slabe cu Uniunea Europeană și este și războiul din Ucraina, care ne poate afecta indirect structura de logistică, rețelele de transport, suntem foarte vulnerabili – vulnerabilitate maximă. Dar noi ne vom strădui mereu și vom depune tot efortul ca lucrul ăsta să fie asigurat. Atâta timp cât vom avea obligația de serviciu public de a livra continuu energie electrică, o vom executa cu cea mai mare responsabilitate. Dar lucrurile astea nu depind doar de noi, că noi energie găsim pe piețele europene, chiar și pe piețele ucrainene. Lucrurile astea nu depind preponderent de Energocom  și nici de guvern. Adică sunt situații care nu pot fi controlate. Aceeași linie Vulcănești-Isaccea trece și pe teritoriul Ucrainei. Puțin, dar trece. Da, urmează să se facă încă o interconexiune –  Bălți-Suceava, care știu că este deja în proiect la nivel de guvern, la nivel de Moldelectrica, iar lucrul ăsta ne va mai da o reziliență suplimentară. Și, inevitabil, cuplarea cu piața românească, interconectarea puternică cu piața românească. 

— Și pe domeniul gazelor naturale?

— Pe domeniul gazelor naturale interconexiuni sunt. Aici e vorba doar de achiziția produsului, a gazelor, să zicem, să încercăm să prindem cele mai mici prețuri. Dar iarăși, piața este foarte volatilă. Atât timp cât nu suntem un stat producător, este foarte complicat de controlat lucrurile astea. Suntem consumatori, tot gazul îl importăm și suntem dependenți de piețe, de piețe de desfacere. Că e sud-est europeană, că e central europeană, că e vestică, oricum suntem dependenți de ele. Și unicul lucru, cred eu, care ne va ajuta și ne va ușura, hai așa să zicem, tranziția, iarăși, va fi piața românească. Cu ei  vom fi în siguranță. E nevoie de interconectarea piețelor.