„Cine nu are coloana vertebrală dreaptă în sistemul de justiție, nu o va avea vreodată”. Ramona Strugariu, directoarea Institutului Național al Justiției, la Podcast ZdCe
Ramona Strugariu, directoarea Institutului Național al Justiției, vorbește într-un interviu pentru ZdG despre primele patru luni la cârma instituției care formează viitorii judecători și procurori. Fostă eurodeputată, Strugariu consideră că este nevoie de mai mult timp pentru a crea un sistem de justiție integru și independent, iar pentru asta trebuie atrași oameni ce au „coloană vertebrală”.
„Cine este corect și crede în aceste valori, va fi corect până la capăt. Dar e foarte important să fie susținuți oamenii aceștia cu niște garanții profesionale și cu o salarizare decentă, nu spun exagerată, spun decentă, în așa fel încât să intre în sistem și să rămână în sistem. Să nu trebuiască, la un moment dat, să facă alegerea din motive de trai, să spunem, sau din tot felul de alte motive asociate”, remarcă Strugariu.
— Doamnă Strugariu, sunteți în funcția de directoare a Institutului Național al Justiției din martie 2025. Ce ați reușit să realizați în acest răstimp?
— Cred că am sentimentul de multe ori că a trecut mult mai multă vreme, de fapt, de când sunt aici și e de bine. Dar au fost și foarte multe lucruri de făcut și din perspectivă organizațională, dar și din perspectivă de planificare strategică pe termen mediu și lung. Au fost niște interimate înainte și unele lucruri chiar trebuiau clarificate într-un mandat deplin. Mi-am cunoscut echipa, am gândit și urmează să discutăm în curând și un proiect de reorganizare, am redemarat relația cu partenerii internaționali și am discutat perspective de colaborare și de finanțare, pentru că noi avem o componentă importantă acolo în formare care se bazează pe sprijinul partenerilor internaționali.
Am inițiat niște legături cu România; am pus la punct planul ca să scriem strategia pentru Institutul Național al Justiției; am revizuit regulamente foarte importante; am avut deja un examen de absolvire și acum suntem în plină desfășurare a procedurilor pentru examenul de admitere; am organizat formări și seminarii; am organizat un concurs național de drept. Când se mai așează un pic lucrurile, vreau să mă concentrez pe proiectul de strategie, care trebuie livrat până la finalul acestui an și face parte din cerințele și recomandările, și solicitările pe care le avem inclusiv prin rapoarte, cum e raportul TAIEX (Technical Assistance and Information Exchange, în română – Asistență tehnică și schimb de informații, n.r.) de la Uniunea Europeană, iar eu cred că această strategie trebuie scrisă pe 10 ani, nu pe un an sau doi, sau trei. Cred că e important, indiferent de cine e acolo, dacă sunt eu sau e altcineva, Institutul să aibă o viziune de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung, pentru că așa este normal, cu niște cicluri de formare a viitorilor judecători și procurori și cu niște elemente care sunt cu impact asupra sistemului de justiție în ansamblul său.
— Deci, de pe băncile INJ așteptăm să vină viitorii judecători și procurori. Sunt cei în care poate multă lume își pune speranța, pentru că sistemul de justiție este acum într-un proces de reformă, trece printr-un proces de vetting. Mulți dintre actualii judecători și procurori fie nu au trecut acest vetting, fie au renunțat să treacă prin vetting și automat au renunțat la funcții. Cei care au absolvit anul acesta INJ cât de pregătiți sunt pentru a intra în sistemul de justiție al Republicii Moldova?
— Eu cred că niciodată nu ești suficient de bine pregătit în domeniul acesta, pentru că e un domeniu de învățare continuă. Și pregătirea asta are două componente. Cea teoretică, cu foarte multă informație, și aici la institut au o perioadă destul de scurtă de timp în care să acumuleze foarte mult și au câte 32–33 de examene, de exemplu, pe semestru. Și aici e de intervenit și de reformat. Am un proiect și în acest sens. Cred că trebuie un pic altfel așezat și trebuie asigurate niște garanții pentru acești oameni, viitori judecători și procurori, și o altă cale de acces către sistem. Și pe de altă parte, este formarea valorică, acel sistem de valori foarte serios și foarte solid pe care trebuie să și-l însușească și să și-l consolideze, dacă vor să fie judecători și procurori. Vorbim despre integritate, vorbim despre imparțialitate, vorbim despre curaj, vorbim despre o anumită viziune în ceea ce înseamnă profesia, pentru că este o profesie exclusiv dedicată binelui public și oamenilor, și dreptății.
— Vă doriți să puneți un accent mai deosebit anume pe acest aspect al integrității, al valorilor morale? Pentru că ceea ce se reproșează sistemului de justiție în principal este lipsa de integritate și faptul că nu întotdeauna deciziile se iau corect pe anumite dosare.
— Da, îmi doresc foarte mult să punem accent și deja o facem. Dincolo de asta, eu cred că este foarte important, în momentul în care vorbim despre sistemul de justiție, să nu radicalizăm discursul, să nu punem pe toată lumea în aceeași oală, pentru că eu am convingerea că sunt profesioniști în justiție care își fac treaba foarte bine, să ne gândim cum calibrăm cerințele cu un cadru în care oamenii din justiție să-și facă treaba corect.
E o părere personală, dar cred următorul lucru: cine nu are coloana vertebrală dreaptă în sistemul de justiție, nu o va avea vreodată, sau cine nu își internalizează aceste valori. Tentația va fi acolo mereu, indiferent de ce salariu are și indiferent de alți factori. Și da, oamenii aceștia nu e sănătos să fie în sistem. E mai mult decât o profesie, e o vocație. Sunt anumiți parametri acolo foarte importanți, pe care trebuie să-i îndeplinești ca să fii judecător sau procuror. Cine este corect și crede în aceste valori, va fi corect până la capăt. Dar e foarte important să fie susținuți oamenii aceștia cu niște garanții profesionale și cu o salarizare decentă, nu spun exagerată, spun decentă, în așa fel încât să intre în sistem și să rămână în sistem. Să nu trebuiască, la un moment dat, să facă alegerea din motive de trai, să spunem, sau din tot felul de alte motive asociate. Pentru că dacă ei rămân și dacă profesează și capătă această experiență, care e foarte importantă, atunci au toate șansele și toate premisele sistemului de justiție să se așeze în direcția corectă. Doar că asta nu se întâmplă peste noapte. Se întâmplă în niște ani de eforturi. Și sunt niște eforturi pe care trebuie să le facă și profesioniștii, pe de o parte, pe de altă parte, și societatea, care să înțeleagă mai bine că nu poți să faci un dosar anticorupție, să lupți cu corupția peste noapte. Și clasa politică, în același timp, care să mențină, chiar să respecte separația puterilor și chiar să aibă această voință politică în continuare, să aibă un sistem de justiție corect.
— Fiind europarlamentară, ați făcut mai multe declarații legate de situația din R. Moldova, ați apreciat eforturile care se depun aici pe domeniul justiției, având o viziune din exterior. Fiind acum în interior, ați văzut ceva diferit, ceva care poate nu ați lăuda sau ați critica?
— Nu. Cred același lucru pe care îl credeam și înainte, doar că știu mult mai multe detalii, să spunem. Dar monitorizarea aceasta și de la nivel european, și relația mea, pentru că m-a interesat în mod special componenta de justiție, m-au sprijinit în a înțelege foarte multe lucruri înainte de a veni aici. A fost o alegere informată. N-am făcut-o oricum. Știam exact cum stau lucrurile și de ce vin, și care mi-e motivația, și cum arată sistemul. Dar sunt mult mai multe detalii pe care le-am aflat și care mă ajută, la rândul meu, să sprijin mai departe cu niște contribuții sau să fac niște propuneri, sau, pur și simplu, să-mi organizez activitatea în așa fel încât să fie mai eficientă. Nu trebuie să cădem în tentația, și aici vorbesc pentru că fac parte din sistem cu toată activitatea pe care o avem noi la Institutul Național al Justiției, de a ne pierde în tot felul de detalii și discuții mici, pentru că tabloul de ansamblu e mult mai important.
— Una dintre provocările care stau acum în fața justiției din Republica Moldova este legată de activitățile politice și electorale, pentru că am avut la alegerile precedente o interferență masivă a Federației Ruse în alegeri. Ca urmare, s-au inițiat mai multe dosare penale pe faptul corupției electorale. Oamenii sunt amendați. De aici a pornit și ideea că este nevoie de o instituție a procuraturii mai puternică. S-a propus comasarea a două procuraturi specializate. Deocamdată, nu vedem să se înainteze cu această decizie, dar ca urmare, și-a dat demisia șefa Procuraturii Anticorupție. E o idee care a stârnit mai multe critici. Dumneavoastră cum vedeți acest lucru? Pentru că s-a pornit cu argumentul că e nevoie să luptăm cu corupția electorală mai puternic, dar în contextul în care următoarele alegeri sunt foarte aproape, nu e clar cât de puternică ar putea deveni o asemenea nouă instituție.
— Bine, dacă faci structuri anticorupție specializate, nu le faci pentru un rând de alegeri sau pentru un ciclu electoral. Ele sunt făcute ca să poată să se ocupe de acest domeniu pe termen mediu și lung, în mod evident. Dar legat de restructurări, reorganizări, comasări, nici eu nu știu ce s-a întâmplat mai departe, vă mărturisesc. Știu despre proiect, nu știu detalii în acest moment, cred că e suspendat oarecum subiectul, n-am văzut propuneri noi. Trebuie să te gândești un pic și când creezi instituții noi, și când le reorganizezi pe altele, dacă ai resursele financiare și oamenii ca să poată să populeze aceste instituții, aceste structuri, și să înceapă foarte repede să funcționeze și să livreze rezultate. Și asta știu că mereu e o provocare.
Și apoi, în materie de corupție electorală, R. Moldova face pionierat oarecum în această zonă și are condamnări în primă instanță, și are o practică mai bogată decât multe alte state, inclusiv state membre ale Uniunii Europene. E un domeniu în care ne-au determinat să fim foarte atenți niște șocuri pe care le-am primit ca societăți în ultima vreme și se analizează și se construiesc canale de a-l preveni și combate în fiecare zi, e foarte viu domeniul. Dezinformare, sume imense care sunt distribuite într-un fel sau altul. Și întotdeauna infractorii sunt cu un pas înaintea oamenilor care aplică legea. Pentru că ei n-au lege. Pentru că sunt o mulțime de bani care sunt angrenați în aceste procese. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, există o componentă atât de importantă, și mă gândesc la educație, care contribuie la prevenirea corupției electorale, și nu numai a corupției electorale, a corupției în general. Oamenii trebuie să știe și ei că votul nu-i de vânzare, că nu se vinde, nu se cumpără, că e un exercițiu care e atât de puternic și de important pentru propria libertate până la urmă și pentru propria bunăstare și una dintre cele mai puternice arme pe care le au la dispoziție.
— Spuneați într-un interviu că nu există reforme ireversibile. În contextul în care, iată, avem niște alegeri parlamentare la toamnă și negocierile cu Uniunea Europeană nu s-au deschis pe capitole, ne întrebăm și noi cât de ireversibil suntem pe acest parcurs european. Ce ar trebui să facă autoritățile de aici, de la Chișinău, așa încât să creeze cât de cât o stabilitate că nu vom da înapoi pe domeniul justiției, indiferent de rezultatele alegerilor.
— Nu e chiar indiferent de rezultatele alegerilor. Asta e o parte importantă a discuției. Spuneam că nu este nicio reformă ireversibilă și că acum zâmbesc amintindu-mi de acea mențiune din MCV – Mecanismul de Cooperare și Verificare, pentru că România a intrat în Uniunea Europeană cu monitorizare pe justiție. Și exista această solicitare de caracter ireversibil al reformelor. Pentru că tu poți să faci lucrurile corect, să ai susținere și clasa politică să-și dorească reformă, să ai un cadru legislativ foarte orientat către reformă, să începi implementarea, să spunem că ai niște oameni extraordinari, foarte buni, foarte bine pregătiți și, la un moment dat, să ți se schimbe majoritatea politică, care să nu mai vrea reformă sau să considere că nu asta înseamnă reformă în justiție. Asta e un scenariu. Foarte greu cântărește, foarte greu, apropo, de parcursul reformelor unei țări. Sau poți să ai un cadru legislativ bun, dar, evident, să mai dureze până în momentul în care să poți să creezi, să generezi și resursa umană pentru ca aceste reforme să fie implementate corect. Și durează. Sau poți să ai, să spunem, buni profesioniști, dar procesul legislativ să-ți presupună o reorganizare instituțională, care, iarăși, ia timp. Nu se poate întâmpla imediat, nu cu consecințe perturbatoare majore, să spunem, pentru sistemul de justiție.
Deci, sunt tot felul de scenarii, dintre care cel mai periculos, de departe, mi se pare acest backsliding (regres, n.r.) democratic, această lipsă de voință, de fapt, politică pentru a susține parcursul pro-european și pentru a susține niște eforturi reale de reformă. Și asta se poate întâmpla oricând, oricui. Nu doar Republicii Moldova, nu doar țărilor care nu sunt în Uniunea Europeană, le-am văzut în niște proporții înfricoșătoare manifestându-se în cadrul Uniunii Europene, în cazul unor state membre. Pentru unele dintre ele am și declanșat în baza articolului 7 proceduri care vizează exact acest regres democratic și valorile europene, și justiția, în primul rând. Așa că eu cred că trebuie vigilență maximă, pentru că altfel nu poți așa închide ochii și spune: „Gata, am terminat cu reforma, gata, am terminat cu justiția, gata, am terminat cu libertatea de exprimare. Ne-am făcut treaba și de aici înainte vor merge lucrurile de la sine.” Nu e nimic mai neadevărat. Nu merg lucrurile de la sine niciodată. Lucrurile merg dacă ai un cadru instituțional corect, dacă ai buni profesioniști și bani, sigur, ca să poți să echipezi autoritatea de aplicare a legii, dacă există voință politică, dacă există oameni educați care să înțeleagă importanța unei justiții independente, sunt mulți de dacă.
— Ce v-a determinat să veniți la o funcție în Republica Moldova dintr-o funcție de europarlamentară, cu un salariu mult mai mare decât cel pe care îl aveți aici, la INJ?
— Mi-am dorit foarte mult să sprijin acest proces de aderare pe componenta de justiție și mi s-a părut o mare provocare. Erau multiple opțiuni, am tot avut discuții și diverși oameni – și din zona politică, și din societatea civilă, și din diverse zone de expertiză – care mi-au spus: „Hai la noi.”
— V-a invitat cineva dintre oamenii politici din Republica Moldova să candidați?
— Nu să candidez la funcția de director al Institutului Național al Justiției, dar mesajul „hai să discutăm în funcție de ce o să decizi și cum o să faci mai departe, ca să vedem cum poți contribui și cum poți sprijini, dacă îți dorești asta” a fost clar acolo, e de ceva vreme, cred că mai mult de un an.
— Din partea politicienilor?
— Și din partea unor oameni politici, și din partea unor oameni din societatea civilă, și din partea unor experți. Însă n-a fost nicio discuție concretizată la modul „vii aici și faci asta”. Mie îmi place și asta e o regulă pentru mine – să fac aceste alegeri profesionale într-o independență deplină. Și a fost o coincidență fericită, cred că, în momentul în care îmi exploram toate opțiunile și s-a scos la concurs postul de la INJ.
Am ales, în primul rând, să mă distanțez foarte clar de partea politică, fiindcă a fost una foarte încărcată pentru mine în ultima perioadă. Și, în al doilea rând, să vin aici, pentru că mi s-a părut extrem de provocator și cred că țara asta în 2028 poate să semneze așa frumos, oficial, ca să fie stat membru al UE. E perioada asta, 2028–2030, și e un context de care trebuie profitat din plin și fiecare resursă care se poate adăuga acolo pentru acest viitor european al Moldovei trebuie folosită.
NOTĂ: Interviul integral îl puteți privi în cadrul Podcast ZdCe.
