„Îmi trăiesc a doua viață, am împlinit 95 de ani.” Mesajul unei cititoare ZdG în ajunul alegerilor parlamentare: „Mă rugam zile și nopți să ne scape Dumnezeu de hoți, tâlhari, mincinoși, trădători de neam. Dumnezeu mi-a auzit rugăciunea…”

La ai săi 95 de ani, Teodora Rotaru, o cititoare fidelă a ZdG și o pro-europeană convinsă, își amintește de copilăria sa marcată de război, foamete și deportări, dar și de perioada trăită sub mai multe regimuri politice. Chiar dacă a trecut prin diferite încercări, femeia nu-și pierde speranța și crede într-un viitor prosper și european pentru țara sa. 

Într-o scrisoare lăsată redacției, Teodora Rotaru ne roagă să convingem oamenii să nu-și vândă votul, să meargă la alegerile din 28 septembrie și să voteze pentru ca R. Moldova să poată adera la Uniunea Europeană până în 2030. Ne-a lăsat și niște versuri. 

„Inima Moldovei e curată,

Nu-i deloc întunecată,

Neagră e la acei dușmani

Ce-o vând pe minciuni și bani,

Folosind-o pe moment,

Pân-ajung în parlament.

„Îmi trăiesc a doua viață, am împlinit 95 de ani. Am trecut prin război, foametea organizată, ocupația sovietică, deportări în Siberia, dar cu speranța de a avea o viață mai bună. Am trăit sub conducerea lui Stalin, Brejnev, Hrușciov, Snegur, Voronin, Lucinschi, Dodon. Viață bună nu am mai avut. Am sperat întotdeauna să am un președinte mai bun. Mă rugam zile și nopți să ne scape Dumnezeu de hoți, tâlhari, mincinoși, trădători de neam. Dumnezeu mi-a auzit rugăciunea, și nu doar a mea, ci a tuturor oamenilor care speră să trăiască mai bine, mai liber”, scrie Teodora Rotaru, care, la ai săi 95 de ani, continuă să fie implicată în promovarea democrației și a Uniunii Europene în R. Moldova. Ea îndeamnă oamenii să iasă masiv la vot și să aleagă drumul european al țării. 

Satana pune stăpânire

Pe sufletele ostenite

În cei ce le-ai vândut pământul,

Își fac castele pe morminte.

Rostesc alene «Tatăl nostru»

Cu gândul la dolari și aur,

Uitând că vor pleca din lume,

Așa cum ar pleca un abur.

Se-ntorc străbunii în morminte

Și plâng în hohote de scârbă,

Când văd persoane ipocrite, 

Ce vor la cârmă, parcă „turbă”.

Mai văd și trădători de neam

Cu crucea sfântă la buric,

La Moscova din cupe beau

Și nu le pasă de nimic.