Nu vreau să plec definitiv de acasă, chiar dacă sunt mult mai des demotivată, decât susţinută

E atât de trist să citesc tot mai multe texte ale oamenilor dragi care au plecat de acasă şi nici în cel mai urât vis nu mai vor să se reîntoarcă, sau ale celor care încă mai sunt în ţară, dar abia aşteaptă să prindă prima oportunitate de a o lua la fugă. Însă nu-i judec, îi înţeleg, ba chiar le susţin deciziile, pentru că, pe bune, contextul lor ţine de un adevăr care doare până în măduva oaselor.

Personal am fost frustrată de situaţia din ţară încă de pe când eram copil, am trecut printr-un război, fiind originară din regiunea transnistreană. Şi apoi, mai sunt toate cele care au urmat ulterior. Eu înţelegeam că drepturile oamenilor nu sunt respectate, că oamenii nu sunt susţinuţi şi că viaţa în Moldova devine din ce în ce mai dezechilibrată şi inechitabilă.

Testând posturi de muncă la stat, în ONG-uri, în business, am înţeles că situaţia este mai grea decât îmi imaginam eu de fapt. De aceea, când am luat decizia să-mi creez prima organizaţie pentru susţinerea familiilor vulnerabile, am făcut-o în Marea Britanie. La fel am procedat şi cu cea de-a doua organizaţie. Şi nu este o decizie legată de faptul că nu-mi iubesc ţara.

După ce am investit timp, bani, efort, nopţi nedormite şi sute de ore de voluntariat în educaţia mea pentru a deveni un specialist bun, am înţeles că în R. Moldova nu voi avea oportunităţile pe care mi le doresc, îndeosebi în plan economic. Salariile existente în ţară mai mult te demotivează, decât te motivează, nu doar să creşti personal, ci şi să produci ceva de calitate la serviciu. Ca rezultat, oamenii, nemotivaţi fiind, nu prea sunt eficienţi la locul de muncă, unii caută căi adiacente pentru a-şi face venituri suplimentare, ceea ce adaugă stres şi emoţii nu neapărat pozitive. Deci, în loc să se dezvolte, afacerile stagnează de multe ori, în mare parte şi din cauza personalului.

Cu aproape 6 ani în urmă am fost norocoasă să găsesc o oportunitate în SUA, într-o companie mare din domeniul sănătăţii, care mă motivează zi de zi să devin mai bună, să cresc şi să conduc proiecte de calitate cu bugete de milioane de dolari anual, în scopuri sociale. Dar, în acelaşi timp, îmi oferă flexibilitatea şi timpul necesar pentru a crea proiecte pentru oamenii din R. Moldova. Respectiv, pot să stau acasă câteva luni pe an.

De multe ori, am primit oferte tentante de a mă muta definitiv, dar le tot refuz, pentru că încă mai am suficientă motivaţie şi dragoste faţă de oamenii de acasă, care merită un trai decent la ei în ţară. Cu toate că, de fiecare dată când merg în satele cu care lucrăm, înţeleg că situaţia este tot mai dificilă, iar acele localităţi pe care le cunoşteam noi cândva, pline de oameni, de copii şi voie bună, s-au transformat în nişte sate-fantomă, cu oameni puţini, care trăiesc la limita sărăciei, fără visuri şi fără încredere în ziua de mâine. Mă întristează frica pe care o văd zi de zi în ochii beneficiarilor cu care lucrăm şi faptul că oamenii au încetat să mai viseze.

Aş fi vrut ca statul să aibă grijă de cetăţenii săi, de noile generaţii, care îşi doresc să plece cât mai curând. Noi avem nevoie de un loc sigur, în care există acces la educaţie şi medicină de calitate, specialişti instruiţi continuu, locuri de muncă, salarii şi pensii decente, unde corupţia nu stă în capul mesei. Ne-am săturat de legi care sunt în defavoarea oamenilor de rând şi de funcţionari publici îngâmfaţi, care sunt gata în orice moment să te străpungă cu aroganţă şi indiferenţă.

Iar oamenii… Ce frumos ar fi să începem, cel puţin, prin a ne zâmbi reciproc pe stradă, precum şi în sfera serviciilor, prin a fi atenţi la necesităţile altor oameni, nu numai la cele personale, prin a ne respecta reciproc şi a crea oportunităţi pentru cei care, poate, nu o pot face, fiind în situaţii de vulnerabilitate. Poate începem să ne întrebăm: dar ce fac eu? Cum îmi folosesc potenţialul, timpul, banii, abilităţile pentru a face din acest loc unul mai bun?

Victoria Morozov, SUA, fondatoarea Organizaţiilor
The Moldova Project şi Volunteering Moldova, Marea Britanie

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *