Moldova în două lumi
Tentativa unor formaţiuni politice noi de a-și face drum la putere, precum și a unor partide mai vechi, trecute prin mai multe depresii politice, nu a reușit. Prea în grabă lansările, ca să poţi intra în graţiile electoratului. Dar politica moldovenească are nevoie de forţe și nume noi, mai ales din perspectiva prezidenţialelor din 2020…
Alegerile din 20 octombrie au generat mai multe surprize. Dat în căutare internaţională, Vlad Plahotniuc a triumfat luni, de acolo de unde este și nimeni nu-l găsește, deși toţi îl caută… PDM, al cărui lider a fost și, greu de crezut, că nu mai este (din umbră) a bătut recordul la alegerile de duminică. Democraţii s-au ales cu cel mai mare număr de primari aleși din primul tur – 192, cu 47 mai mulţi decât în 2015, cu o prezenţă de 20% în consiliile raionale și cu alţi 175 de candidaţi la primărie pentru turul doi. Socialiștii îi urmează în clasament cu 124 de primari, iar ACUM, cu 82. Curioasă aritmetică, dacă ţinem cont că, în urmă cu patru luni, democraţii erau alungaţi de la guvernare, acuzaţi de uzurparea puterii în stat, de corupţie și banditism politic, iar Plahotniuc, pentru a nu repeta soarta lui Vlad Filat, dădea bir cu fugiţii. PDM a fost la un pas de a fi interzis și, în loc să dispară din preferinţele electoratului, se alege cu locul întâi în primul tur. Ce se întâmplă? Au rezervă bună de cadre? Probabil. Aceeași întrebare, ce se în tâmplă?, și pentru Bălţi, unde penalul de Renato Usatîi (și asta-i o altă surpriză), un misionar al serviciilor secrete ruse, câștigă detașat, din primul tur, un al doilea mandat la primărie, cu 64% din voturi, după ce, în mandatul trecut, a lăsat Bălţiul la jumătate de drum și a plecat în Rusia. Ori Orheiul, unde Pavel Verejanu, succesorul altui penal, Ilan Șor, principalul acuzat în dosarul miliardului furat, ajunge primar din primul tur cu peste 78% (și asta-i încă o surpriză, stupidă, dar surpriză). Și de data asta, cu alegerea lui Verejanu, ca și în 2015, cu alegerea lui Șor, condamnat la 7,6 ani de închisoare, întrebarea rămâne: ce se întâmplă la Orhei? E vot corect, vot anomal? Vot provocat de o posibilă anomalie psiho-socială, neîntâlnită până în 2015 în practica electorală din R. Moldova, dar care a prins la moldoveni? Votul orheienilor nu este politic, substratul acestui vot este unul social. Să ne amintim cu ce program electoral a venit Șor în alegeri: că va transforma Orheiul într-un Monaco, un fel de rai social. Din bani furaţi. Doar că, pe orheieni, i-a interesat mai puţin de unde sunt banii. Pentru ei a contat ca Șor să vină cu acești bani la Orhei, să facă drumuri, zone de agrement, terenuri de joacă pentru copii, ceea cu ce i-a cumpărat, probabil, și Verejanu. Nu putea să se treacă fără „recorduri” și la Comrat, unde s-a votat cu hurta pentru socialiști și unde primarul de Comrat, socialistul Serghei Atanasov, a înregistrat cel mai mare scor electoral pe republică – peste 94%. Dar cazul Comratului e altceva. În regiunea găgăuză se operează, de obicei, cu scoruri-standard, practicate la referendumuri și alegeri în Transnistria, Crimeea, Donbas, Abhazia și alte zone, controlate de Rusia. Aici nu se votează după lege, ci conform „cutumelor” electorale locale, cu observatori fictivi, cu mai multe buletine de identitate, pentru mamă, tată, bunici, copii, fraţi, surori sau vecini. Și aici, ca și la Bălţi, Chișinău, Tighina, Taraclia și alte zone urbane, votul este preponderent geopolitic, scorul variind în dependenţă de componenta etnică a localităţilor. Nordul – mai mult pro-Est, Sudul – mai mult pro-românesc și pro-Vest, Centrul 60:40 pro-Vest. A fost și este. R. Moldova, așezată la răscrucea Estului cu Vestul, nu poate exista în afara geopoliticului. Toate apelurile lui Ig. Dodon către partenerii de guvernare, „să facem politică fără geopolitică”, sunt pure aberaţii. Rușii și pro-rușii, l-au votat în 2016 pe Dodon președinte și nu pe Maia Sandu, nu pentru că Dodon e mai bun, ci pentru că Dodon e a lui Putin. Și în 2019, pe socialiști în parlament, la fel. Și pe socialistul Ceban l-au votat la Chișinău, duminică, din aceleași considerente, ca și pro-vesticii pentru Năstase. R. Moldova trăiește în două lumi paralele. Și aceste lumi nu pot lipsi din politica moldovenească. Pentru R. Moldova votul geopolitic este esenţial, mai ales în condiţiile unei mari crize de lideri politici. Fără supărare, dar pe Dodon, ca și pe Năstase și pe alţii, cine i-a făcut lideri? Nu geopolitica?
Are dreptate Maia Sandu când spune că ultimele alegeri au fost altele decât „pe timpul regimului Plahotniuc, oamenii nu au venit siliţi la vot, nu au fost plătiţi, șantajaţi, ameninţaţi să voteze într-un anume fel, au lipsit autobuzele pline cu oameni aduși organizat, instituţiile publice nu au fost folosite în campanie, aproape că nu au existat încercări de corupere a electoratului” și, totuși, cu toată această libertate, participarea la vot a fost net inferioară localelor din 2015. Și la Chișinău – frontul electoral principal (36,05% faţă de 47,41%), și la nivel naţional (41,68% faţă de 49,00%). Deși puterea s-a schimbat, preferinţele electoratului rămân, deocamdată, fără schimbări: PSRM, PAS-PPDA (Blocul ACUM) și PDM. Tentativa unor formaţiuni politice noi de a-și face drum la putere (Partidul Popular Românesc al lui Vlad Ţurcanu, Uniunea Salvaţi Basarabia a lui Valeriu Munteanu, Partidul Unităţii Naţionale al lui Anatol Șalaru (candidat Octavian Ţîcu)), precum și a unor partide mai vechi, trecute prin mai multe depresii politice (Partidul Liberal al lui Dorin Chirtoacă și Partidul Liberal-Democrat al lui Tudor Deliu) nu a reușit. Prea în grabă lansările, ca să poţi intra în graţiile electoratului. Moldova, însă, are nevoie de forţe și de nume noi, mai ales din perspectiva prezidenţialelor din 2020. Până atunci, avem de trecut, pe 3 noiembrie, prin turul doi al alegerilor locale. Importantă e fiecare primărie, dar lupta principală se va da pentru Chișinău între Andrei Năstase (Blocul ACUM) și Ion Ceban (PSRM). Dacă Năstase va merge la negocieri și înţelegeri cu partidele de dreapta, participante la scrutinul de duminică, rezerva sa voturi, la cele 31, 09%, pe care le are, e de 19-20%. Pentru Ceban, care a încheiat primul tur cu 40,19%, această rezervă, în principiu matematică, ca și în cazul lui Năstase, e în jur de doar 8%. Șansele pentru Năstase rămân, contează cum va „juca” în turul doi. Și cu cine va „juca”.
