Editorial Alegeri la Tiraspol. Ce-i de făcut?
Autoritățile de la Tiraspol au în aceste zile câteva griji mari: criticarea rezultatului alegerilor din R. Moldova, slujirea activă a Moscovei, dar și supraviețuirea fără gaze – cu energie electrică în cantități limitate, cu resurse financiare insuficiente și cu sezonul rece care s-a instalat brusc. În aceste condiții dificile, se repară un monument al lui Lenin și se tipărește o monedă locală jubiliară dedicată unei operațiuni militare rusești.
La doar câteva zile după scrutinul din 28 septembrie din R. Moldova, la Tiraspol a reînceput o mare criză. Pe 2 octombrie 2025, Serghei Obolonic, așa-numitul vicepremier al regiunii, a declarat că „este instituit regimul de economie a gazelor” pentru o perioadă de „o săptămână și jumătate”, explicând că acest regim „pentru cetățeni nu va schimba nimic”, adică în continuare va fi gaz și energie electrică, chiar dacă regimul de economie este cauzat de „dificultăți de finanțare, procurare și transportare a gazelor”.
Stranii sunt două lucruri: ceea ce s-a întâmplat până la această situație și ceea ce s-a întâmplat după. Deci, până la această declarație despre o nouă criză, același Obolonic a declarat la 18 septembrie că „economia regiunii iese din criza creată de deficitul de gaze” și că „mecanismul de asigurare cu gaze este construit”. Dar în aceeași zi au fost anunțate majorări de tarife pentru resursele energetice și scumpiri. Cu toate acestea, peste doar două săptămâni, Obolonic a zis că se intră din nou în criză, care, promite el, se va rezolva în alte 10 zile.
Deci ce a urmat după asigurarea că un nou regim de economie energetică este instaurat, dar nimic nu se va schimba în viața localnicilor? A doua zi, la 3 octombrie, au curs comunicatele și mesajele despre deconectări și limitări. „În legătură cu regimul de economie severă, cauzat de condiții externe neprielnice, vor fi oprite cazanele Tirasteploenergo și va fi oprită livrarea apei calde până la o nouă indicație.” Astfel, pe 3 octombrie, de la 7 dimineața a fost oprită apa caldă la Dubăsari și Grigoriopol, iar peste câteva ore deconectările au ajuns la Râbnița, Tiraspol, în satele din raionul Slobozia. Și la Tighina, organizația care livra apă caldă întregului oraș a oprit sistemele. În același oraș a încetat să circule troleibuzul care venea de la Tiraspol.
Au revenit și discuțiile despre corectările la buget cauzate de criza energetică, achitarea salariilor în rate, deconectările programate ale energiei electrice. Începutul lunii octombrie a venit și cu răcirea bruscă a timpului, ploi și condiții climaterice care impun căldură în locuințe și în instituții.
Totuși, autoritățile regiunii separatiste, având o tavă plină de probleme curente care afectează efectiv pe orice cetățean: încălzire, apă caldă, curent electric, creșterea tarifelor, lipsa rezervelor de gaze etc., s-au preocupat în mod extrem de activ de rezultatul alegerilor din R. Moldova, unde, de fapt, sunt gaze și resurse energetice fără restricții.
După 28 septembrie, autoritățile transnistrene au publicat zeci de declarații și opinii despre modul în care au fost încălcate drepturile electorale ale deținătorilor de acte legale ale R. Moldova care locuiesc în regiune: că nu li s-au oferit suficiente secții de vot, că sunt considerați oameni de categoria a doua etc. Cel mai surprinzător a fost faptul că regimul insista pe instalarea observatorilor militari ruși la secțiile de votare. Adică cetățenii R. Moldova să intre în secțiile de vot în prezența soldaților ruși.
Da, este foarte corect, cetățenii din regiune nu trebuie să străbată kilometri pentru a-și exercita dreptul la vot, secțiile de votare trebuie să fie lângă casa lor, așa cum e în toată lumea. Totodată, cetățenii trebuie să aibă acces extins la informația electorală ca să înțeleagă pe cine au de ales: cine sunt candidații, ce programe electorale au, ce controverse și virtuți au, ce spun investigațiile jurnalistice, ce arată dezbaterile. Autoritățile transnistrene ar fi trebuit să se îngrijească de drepturile alegătorilor moldoveni care locuiesc în stânga Nistrului și să ofere acces la posturile de televiziune și de radio, la ziare care apar pe întreg teritoriul Moldovei. De ce n-au făcut ei asta niciodată timp de peste 30 de ani? Pentru că nu doresc, pentru că nu dorește Moscova. Mai mult decât atât, chiar dacă li s-ar permite acum locuitorilor din zonă să acceseze mass-media din R. Moldova, mulți nu ar înțelege ce li se spune, pentru că în regiune este interzisă limba română, iar cele câteva licee românești care mai rezistă în această zonă au fost hărțuite zeci de ani cu amenințări, deconectări, blocaje de tot felul.
CEDO a emis în timp mai multe decizii care demonstrează că autoproclamatele autorități îngrădesc accesul locuitorilor din zonă la studii, la informare, le încalcă drepturile și libertățile, persecutând orice acte de criticism și opoziție. Soluția ar fi simplă, ca autoritățile tiraspolene să ofere oamenilor libertățile stipulate în deciziile CEDO – în acest caz, alegerile ar fi mai permisive pentru locuitorii din zonă.
Trebuie să remarcăm că numărul deținătorilor de acte legale moldovenești a crescut foarte mult în regiune după declanșarea războiului de către Federația Rusă în Ucraina. Criza gazelor, orice altă criză îi face pe locuitorii din zonă să aleagă să dețină acte legale moldovenești, care le permit să muncească, să locuiască, să dețină bunuri, să călătorească și să se încălzească, la urma urmei.
La 30 noiembrie 2025 în regiune au loc așa-numitele alegeri și ar fi extrem de important ca deținătorii de acte legale ale R. Moldova să poată candida liber, să poată desfășura campanii de informare, jurnaliștii să poată organiza dezbateri libere, ba chiar și investigații jurnalistice, iar observatorii naționali și internaționali să observe scrutinul. Nimic din astea nu a fost posibil până acum.
Dacă autoritățile de la Tiraspol nu pot organiza alegeri libere, nu admit observatori liberi, nu acceptă dezbateri libere, țin cetățenii în frig, nu rezolvă crizele și comit constant, timp de peste 3 decenii, crime calificate ca separatism și ocuparea unor teritorii constituționale ale R. Moldova, poate e timpul ca aceste autorități să răspundă pentru faptele lor, nu să atace liber, la cererea Rusiei, statul Republica Moldova?
