Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Cecenia de la Prut

Cecenia de la Prut

Sistemele electorale, indiferent care vor fi, nu vor salva R. Moldova, pentru că, în R. Moldova, sunt (încă) prea puţini cei care vin în politică pentru Moldova. Vin pentru ei. Ce ne facem mai departe? Punem punct la toate şi alegem Unirea cu Ţara? 

PDM s-a apucat serios de treabă. Seamănă a război pe timp de pace. Unora le place, altora – nu. Unora le convine, altora – nu. Pe unii îi deranjează, altora li-i în cot. Şi mie nu-mi plac foarte multe chestii din ce face PD, însă, vrem sau nu, place sau nu place, dar trebuie, nu putem, nu avem cum să nu recunoaştem că PD este, în toată bălăceala politică de la noi, singurul partid pentru care puterea şi lupta pentru putere nu e o simplă şi banală prevedere statutară, ci ţintă. Crez, dacă vreţi. Mă tem să nu se ajungă, în acest sens, la fanatism. Chestia cu uninominalul şi cu „mersul în popor” adie a bolşevism. Iar de la bolşevism la fanatism cât mai este? Oricum, mesajul „scopul scuză mijloacele” rămâne o strategie valabilă şi aici. Contează cum se va descurca lumea şi cât de mult va vrea să înţeleagă şi să ia în serios faptul că, în politică, ca şi în viaţă, „nu tot ce zboară se mănâncă” şi nu tot ce se mănâncă e bun de mâncat. Iar PDM, dominat de interesele pe care tot mai mult le afişează, asta şi face, de fapt: încearcă să ne bage în „meniu” şi lucruri, la prima vedere, bune, însă necomestibile, care ar putea provoca şi intoxicaţii, şi leşin, şi dureri de burtă, şi dureri de cap, şi chiar halucinaţii. Analizaţi să vedeţi numai în ultimele două săptămâni câte iniţiative a lansat PD, de la nivelul lui de principal partid de la guvernare. Şi chestia cu uninominalul (înregistrarea proiectului de lege în Parlament şi sesizarea Curţii de la Veneţia), şi controlul vamal comun cu Ucraina pe segmentul transnistrean, şi anularea imunităţii deputaţilor, şi declararea de către deputaţi a cadourilor primite ca mulţumire de la cetăţeni…

Iniţiative peste iniţiative. Unele – populiste, altele – conjuncturale, parte dintre ele chiar draconice, dar partidul este, mişcă, e cel mai vizibil. Şi cu cel mai activ la ora actuală lider, chiar dacă are imaginea pe care şi-a făcut-o şi cotaţia pe care o are. Da, ştim că V. Plahotniuc nu place, ştim că are mai multe păcate pentru care este judecat de lume, dar Plahotniuc are şi capacitatea (din felul în care se manifestă PD) de a fi foarte organizat şi pus la punct. Şi el, şi PDM. Regret că trebuie să spun, dar la ziua de azi, din păcate, noi nu avem în R. Moldova un partid şi un lider cu mai multă ambiţie de a face politică. Deşi pe lista Ministerului Justiţiei avem înregistrare peste 40 de partide, se creează impresia că V. Plahotniuc şi PD le depăşeşte, în sensul activismului politic, pe toate 40 luate împreună. Cu lideri cu tot. Nu e un compliment. Este o constatare de fapt, care trebuie să ne pună pe gânduri, dacă nu să ne alarmeze, şi să ne întrebăm (că de mult e timpul, după cum evoluează lucrurile): dar ce va fi şi cum va fi şi ce se va întâmpla dacă, până la urmă, această ambiţie şi sete de putere devin caz real? Concentrarea tot mai multă a puterii în mâinile unui partid şi a unui lider, cu o reputaţie proastă în societate şi în mediul partenerilor de dezvoltare, e un risc. Un mare risc. Şi nu doar pentru R. Moldova. Calea pe care a ales să meargă şi pe care pedalează tot mai insistent PD este calea pe care au mers în istorie partidele radicale, care au vrut să refacă sistemele politice din ţările lor, sau chiar lumea. Au excelat, în acest sens, mai cu seamă partidele fasciste şi comuniste. Nu cred că R. Moldova ar putea ajunge o Cubă sau o Coree de Nord a Europei, dar e de ajuns să fim şi o Cecenie, cu un Kadârov al nostru, ca să ne treacă pofta de toate. Încotro înclină PD? Încă nu e clar, dar şi V. Plahotniuc şi A. Candu ne-au prevenit deja că vor să schimbe sistemul politic în R. Moldova. Cum va trebui să arate noul sistem nu e clar, dar cu siguranţă, tendinţele vor fi spre un regim autoritar. Va fi? Nu va fi? Am zis şi repet: nu toate depind în palma asta de Moldovă de PD sau de V. Plahotniuc. Tot aşa cum nu depind de PSRM sau de liderul din umbră al acestuia, Igor Dodon. Zic de ei, pentru că dânşii sunt acum principalii jucători la guvernare. Contează şi pe cât de buni jucători suntem sau am putea deveni şi noi, societatea, toţi împreună şi fiecare în parte. E timpul să fim cel puţin mai selectivi, să nu reacţionăm la orice nadă ne pun în „undiţă” barosanii ăştia de „pescari politici”. Să fim mai rafinaţi, să nu ne mai prindem la „macaroane” sau „conserve de peşte” cu termenul depăşit, or să ne lăsăm antrenaţi în jocurile lor de-a parlamentarismul popular. Chiar în 25 de ani, în care am trecut prin opt campanii electorale parlamentare, cam atâtea, la locale, şi două prezidenţiale, să nu fi învăţat şi noi măcar nişte lucruri elementare? Citesc, văd, aud şi eu periodic, ca şi oricine dintre Dumneavoastră, poveştile legate de uninominal, prin care PD-ul speră să pună totală stăpânire pe R. Moldova. Prima poveste a uninominalului: cetăţenii îşi vor alege singuri deputatul lor. Este adevărat, numai că povestea nu spune că acest deputat poate fi cumpărat (sau strâns cu uşa) încă până la alegeri sau în prima seară după alegeri de partidele cu bani, iar legea nu prevede niciun fel de restricţii în acest sens.

Povestea a doua: alegătorii îşi vor putea retrage deputatul dacă acesta nu face treabă. Adevărat, numai că povestea nu spune cum și cine va trebui să decidă că acest deputat nu-şi face treaba şi cât e de real ca el să fie retras într-un stat în care legea e pe mâna aceloraşi partide cu bani? Sau: deputatul nu va putea fi retras în primul şi ultimul an de mandat. Dumneavoastră ştiţi cât rău poate face un deputat într-un an de mandat? Ne poate vinde cu tot cu morţi, nu numai cu vii. Dar partidele nu pot face acelaşi lucru? – va zice cineva. Ba da, parcă nu asta fac Dodon cu socialiştii, când merg la Putin? Să fie clar: nu sistemele electorale sunt rele. Problema e în oameni. Şi în cei care aleg, dar mai ales în cei care se vor aleşi, indiferent de sistem, fie el pe liste de partid sau uninominal. De ce în Europa pe liste de partid e bine, sau în America? Ori de ce la noi, în primul parlament (1990), Frontul Popular, care a acumulat peste 50% din cei 380 de deputaţi, a ajuns pe final de mandat cu doar 38? Că doar au fost aleşi pe circumscripţii uninominale, şi nu pe liste de partid. Pentru că au fost „oameni” slabi de înger şi plini de interese. În concluzie: R. Moldova a trecut, practic, prin mai multe sisteme electorale şi toate au fost compromise. Va fi compromis şi următorul, care posibil să fie unul mixt. Nu ne salvează sistemele electorale, pentru că în R. Moldova sunt încă prea puţini cei care merg în politică pentru Moldova. Merg pentru ei. Ce facem mai departe? Punem punct acestui proiect politic, R. Moldova, şi alegem Unirea cu Ţara? După modelul 27 Martie 1918.