Principală  —  Ediţia PRINT  —  Ştiri vechi   —   Apel repetat cu privire la…

Apel repetat cu privire la Legea Avocatului poporului

Apel repetat cu privire la Legea Avocatului poporului Adresat: Preşedintelui Republicii Moldova
24 ianuarie 2014, Chişinău.

Organizaţiile semnatare solicită Preşedintelui Republicii Moldova să nu promulge Legea cu privire la Avocatul poporului şi să o restituie Parlamentului pentru a fi modificată şi supusă din nou votului, cu respectarea cerinţelor cu privire la transparenţa procesului decizional.

La 24 decembrie 2013, 17 organizaţii neguvernamentale au adresat Preşedintelui Republicii Moldova un apel public prin care au solicitat să nu promulge Legea Avocatului poporului, adoptată în lectura a doua în şedinţa Plenului din 23 decembrie 2013 şi să o restituie Parlamentului. Semnatarii apelului respectiv au invocat cerinţa exagerată de eligibilitate pentru candidaţii la funcţia de Avocat al poporului de a avea minim 20 de ani de experienţă.

Până la 23 ianuarie 2014 Parlamentul nu a făcut publică versiunea oficială a Legii Avocatului poporului, care a fost adoptată în lectura a doua la 23 decembrie 2013. Preşedinţia nu a reacţional la apelul respectiv.

Semnatarii au analizat proiectul de lege trimis pentru promulgare în detaliu şi vin, în mod repetat, cu solicitarea de nu-l promulga. În afară de cerinţa nejustificată şi discriminatorie cu privire la experienţa de muncă a candidaţilor la funcţia Avocatul poporului, proiectul de lege conţine un şir de alte neajunsuri, care constituie un regres considerabil faţă de proiectul de lege votat în prima lectură. În lectura a doua, legea a suferit următoarele modificări majore:

1. Mandatul Avocatului poporului a fost redus, nejustificat, la apărarea intereselor doar a persoanelor fizice (prevederi relevante, spre exemplu, sunt preambulul legii şi prevederile cu privire la subiecţii care pot sesiza Avocatul poporului).

2. S-a instituit încă o funcţie de Avocat al poporului, care este specializat în protecţia drepturilor copilului. În cadrul activităţii grupului de lucru, creat de Ministerul Justiţiei pentru elaborarea proiectului de lege,în perioada 2011 – 2013 şi ulterior, până la adoptarea proiectului de lege în lectura întâia de către Parlamentul, a fost examinat public proiectul ce vizează activitatea doar a unui Avocat al poporului asistat de mai mulţi adjuncţi, unul dintre care urma să fie specializat în protecţia drepturilor copilului. Crearea a două funcţii de Avocaţi ai poporului creează confuzii şi neclarităţi cu privire la statutul şi activitatea acestora, repetând parţial probleme identificate în cadrul activităţii actualilor Avocaţi parlamentari.

3. A fost exclus criteriul conform căruia experienţa anterioară a Avocatului poporului trebuie să fie una notorie în domeniul apărării şi promovării drepturilor omului, prevăzându-se doar „vechime în muncă de cel puţin 20 ani de activitate”. În acest context, nu este clar cine va putea candida şi cerinţa cu privire la 20 de ani de activitate este una nejustificată şi discriminatorie.

4. Procesul de selectare a Avocatului poporului a fost denaturat radical. Iniţial era prevăzută selectarea Avocatului poporului în urma unui concurs public. Proiectul de lege adoptat în prima lectură conţinea următoarele principii: a) competiţie deschisă, prin asigurarea accesului liber de participare la concurs a oricărei persoane care întruneşte condiţiile stabilite de lege; b) asigurarea transparenţei, prin punerea la dispoziţia tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la modul de desfăşurare a concursului; c) tratamentul egal, prin aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selectare şi a condiţiilor de desfăşurare a concursului în raport cu toţi candidaţii.

Proiectul votat în lectura a doua nu mai conţine principiile enumerate mai sus şi prevede propunerea candidaţilor la funcţia de Avocat al poporului doar de către fracţiunile parlamentare sau/şi de către 20 de deputaţi. De asemenea, proiectul prevede instituirea unei Comisii parlamentare speciale pentru examinarea propunerilor privind candidaţii. Astfel, proiectul de fapt a limitat considerabil cercul potenţialilor candidaţi, condiţionând prezentarea acestora de susţinerea din partea deputaţilor.

5. S-a redus de la 20 la 5 zile termenul în care publicul urmează să facă cunoştinţă cu candidaţii şi informaţia referitoare la organizarea dezbaterilor publice. Parlamentul a considerat inutilă publicarea acestor informaţii în mass-media.

6. S-a impus Avocatului poporului obligaţia de a nu informa publicul despre problemele statului. Acest text confuz a fost introdus chiar în textul jurământului, fapt care este inacceptabil şi este în conflict cu mandatul Avocatului poporului. De asemenea, nu este prevăzută o versiune alternativă jurământului, pentru a acomoda persoanele care nu pot să depună jurământ din convingeri proprii.

7. S-a limitat nejustificat cercul de persoane care ar urma să sesizeze Avocatul poporului. Conform proiectului legii trimis spre promulgare, organizaţiile neguvernamentale sau alte entităţi juridice nu mai pot sesiza în mod direct Avocatul poporului despre încălcarea drepturilor omului, permiţându-le sesizarea Avocatului poporului doar dacă reprezintă o potenţială victimă.

8. A exclus posibilitatea persoanei, care se simte lezată în drepturi printr-o hotărâre judecătorească, să sesizeze Avocatul poporului. Faptul adoptării unei hotărâri judecătoreşti nu exclude efecte care ar încălca drepturile fundamentale ale omului.

9. S-a exclus, nejustificat, posibilitatea „persoanelor puse sub interdicţie de instanţa judecătorească (incapabile)” să sesizeze Avocatul poporului.

10.Mecanismul naţional de prevenire a torturii a fost asimilat cu Avocatul poporului. Astfel, Avocatului poporului i s-au atribuit competenţe care, de fapt, contravin protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. A fost exclus un capitol dedicat activităţii Consiliului Consultativ pentru prevenirea torturii în calitate de mecanism naţional de prevenire a torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Prevederile exclud posibilitatea societăţii civile de a realiza atribuţiile de mecanism naţional de prevenire a torturii – vizitele de monitorizare a locurilor de detenţie. Legea nu prevede dacă rapoartele în urma vizitelor de monitorizare a locurilor de detenţie vor fi făcute publice. Avocatul poporului nu este în sine un mecanism naţional de prevenire a torturii. Această poziţie, criticată de fostul raportor ONU împotriva torturii în urma vizitei sale din 2008, a fost adresată Guvernului Republicii Moldova în cadrul raportului de ţară asupra implementării Convenţiei ONU împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (noiembrie 2009) şi Revizuirii Universale Periodice (martie 2012). Astfel, constatăm cu regret că Proiectul de lege cu privire la Avocatul poporului trimis Preşedintelui spre promulgare reprezintă un regres faţă de proiectul de lege trimis Parlamentului de către Guvern şi ignoră, în aspectele specificate mai sus, recomandărilor grupului de lucru şi a experţilor implicaţi în procesul de elaborare a proiectului de lege.

De asemenea, condiţionarea candidaţilor la funcţia de Avocat al poporului de susţinerea factorului politic implicit exclude posibilitatea publicului de a nominaliza persoane notorii şi cu experienţă în domeniul apărării şi promovării drepturilor omului şi discreditează, de fapt, statutul instituţiei Avocatului poporului.

1. Preşedintelui Republicii Moldova să nu promulge Legea Avocatului poporului şi să o restituie Parlamentului pentru a fi modificată şi supusă din nou votului, cu respectarea cerinţelor cu privire la transparenţa procesului decizional;

2. Parlamentului Republicii Moldova – să modifice legea prin excluderea neclarităţilor şi respectarea recomandărilor instituţiilor internaţionale relevante în domeniul activităţii instituţiilor naţionale de protecţie a drepturilor omului, precum şi a experţilor locali, după o consultare publică cu persoanele şi organizaţiile interesate.

Organizaţiile semnatare:

1. Alianţa Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilităţi din Republica Moldova,
2. Ambasada Drepturilor Omului,
3. Amnesty International Moldova,
4. Asociaţia Femeilor pentru Protecţia Mediului şi Dezvoltarea Durabilă,
5. Asociaţia Obştească „Certitudine”,
6. Asociaţia Presei Independente (API),
7. Asociaţia Promo-LEX,
8. Centrul de Informare şi Documentare a Drepturilor Copilului (CIDDC),
9. Centrul de Informaţie GENDERDOC-M,
10. Centrul de Politici şi Analize în Sănătate (PAS),
11. Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM),
12. Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO)
13. Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO),
14. Centrul International „La Strada”,
15. Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI),
16. Coaliţia Nediscriminare,
17. Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova (CNTM),
18. Doina-Ioana Străisteanu, membru al Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii,
19. Fundaţia Est-Europeană,
20. Gender-Centru,
21. Institutul de Politici Publice (IPP),
22. Institutul de Reforme Penale (IRP),
23. Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM),
24. Platforma Naţională a Forului Societăţii Civile a Parteneriatului Estic,
25. Programul Buna Guvernare, Fundaţia Soros-Moldova,
27. Transparency International Moldova.

Copie: 1. Parlamentul Republicii Moldova,
2. Grupul de coordonare a implementării Strategiei de
3. Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului,
4. Comisarul European pentru Drepturile Omului,
5. Subcomitetul ONU pentru prevenirea torturii,
6. Comitetul European pentru prevenirea torturii,
7. Oficiul Rezidentului Coordonator al ONU în RM,
8. Oficiul Consiliului Europei la Chişinău,
9. Misiunea OSCE în Republica Moldova,
10. Delegaţia UE în Republica Moldova.