Războiul Rusiei în Ucraina nu a mers conform planului, dar „Putinismul este viu și bine”: Rusia a văzut cum au murit mai mulți soldați în luptele din ultimile 6 luni în Ucraina decât au pierdut sovieticii într-un deceniu de război în Afganistan – Analiză CNN

Au trecut șase luni de când președintele rus Vladimir Putin și-a lansat invazia neprovocată în Ucraina, un război care prin orice măsură convențională este o calamitate, relatează CNN.

Milioane de ucraineni au fost strămutați. Orașul Mariupol a fost aproape șters de pe hartă. Iar ofensiva lansată pe 24 februarie a evidențiat putrezirea morală în cadrul armatei ruse și desconsiderarea completă a acesteia față de viețile civile.

Potrivit ultimelor calcule ale Pentagonului, invazia a costat Rusia între 70.000 și 80.000 de militari uciși și răniți. Chiar dacă această estimare este la un nivel ridicat, este corect să extrapolăm că Rusia a văzut probabil că au murit mai multe trupe în luptele de o jumătate de an în Ucraina decât au pierdut sovieticii într-un deceniu de război în Afganistan.

Dar orice comparație între Rusia lui Putin și ultimele zile ale URSS-ului sunt premature. Rusia s-a schimbat într-adevăr din 24 februarie, dar crăpăturile în edificiul Putinismului sunt greu de deslușit. Majoritatea rușilor au susținut – dacă nu în mod deschis – războiul sau au acceptat în tăcere campania sa de restaurare imperială.

Evaluările liderului de la Kremlin nu au fost afectate de război. Atât sondajul de stat WCIOM, cât și agenția independentă de sondaje Levada-Center au pus în mod obișnuit cotele de aprobare ale lui Putin peste 80% din 24 februarie. Un sondaj WCIOM din iunie a constatat că 72% dintre ruși ar putea susține „operațiunea militară specială” a lui Putin, eufemismul oficial pentru războiul din Ucraina.

Cum își menține Putin ratingul de aprobare?

Este tentant de concluzionat că aceste cifre reflectă pur și simplu puterea propagandei de stat a Rusiei și capacitatea sa amețitoare de a construi o realitate alternativă, în care navele de război rusești nu sunt scufundate de rachete ucrainene și bazele rusești explodează accidental.

La urma urmei, guvernul rus a acționat rapid după invazie pentru a închide rămășițele presei libere a Rusiei, introducând o nouă lege draconiană care a impus sancțiuni penale severe pentru informațiile „false” care discreditau forțele sale armate.

Dar asta nu înseamnă că nu există informații despre pierderile dezastruoase ale Rusiei în Ucraina. Site-ul de știri independent din Rusia Mediazona – care a fost etichetat anul trecut drept „agent străin” de către autoritățile ruse, a documentat 5.185 de morți militare, pe baza știrilor locale și postărilor pe rețelele sociale.

Clasele de mijloc relativ înstărite ale țării au fost probabil izolate de bilanțul războiului. Mulți dintre cei uciși în acțiune sunt din regiunile mai sărace ale Rusiei; regiunile cu cel mai mare număr de victime documentate sunt așa-numitele „republici etnice” Daghestan și Buriatia, a constatat Mediazona. În schimb, victimele din cele două cele mai bogate și mai populate orașe ale Rusiei – Moscova și Sankt Petersburg – au fost relativ scăzute, a raportat.

Popularitatea lui Putin este uneori atribuită unui climat de frică și conformism. Potrivit OVD-Info, un grup independent care urmărește detențiile din Rusia, 16.380 de persoane au fost arestate sau reținute pentru activism anti-război în Rusia, iar 75 de dosare penale au fost deschise în temeiul legii „știrilor false” a Rusiei.

Deloc surprinzător, invazia Ucrainei de către Rusia a reînviat discuțiile dintre savanți despre dacă regimul lui Putin ar trebui sau nu etichetat drept fascist. Poate părea în mare măsură o chestiune de taxonomie, dar indică o realitate clară: după 24 februarie, termeni precum „autocratic” sau „autoritar” sunt inadecvați pentru a descrie un stat care nu tolerează nicio disidență internă.

Se va întoarce opinia publică?

Acestea fiind spuse, unii observatori se întreabă cât timp Putin poate conta pe sprijinul unor segmente largi ale publicului rus pe fondul sancțiunilor internaționale dure care au izolat Rusia de economia globală și au redus drastic oferta de importuri. Investițiile occidentale au fugit în mare parte din țară. Sectoare ale economiei precum aviația, care au depins multă vreme de aeronavele fabricate în SUA sau Europa, au fost puternic afectate.

După cum a remarcat recent Clare Sebastian de la CNN, Putin și tehnocrații săi au lucrat ani de zile pentru a sancționa economia Rusiei, prin substituirea importurilor – dezvoltarea de înlocuitori de origine pentru bunuri importate – și dezvoltarea unui sistem de plăți pentru a evita izolarea financiară.

Și Rusia a transformat rebrandingul ciudat al McDonalds și Starbucks în povești despre rezistența economică. Dar un studiu recent realizat de Chief Executive Leadership Institute al Școlii de Management din Yale descrie o imagine mai îngrozitoare.

Autorii studiului susțin că Rusia nu are infrastructura care să permită pur și simplu să pivoteze exporturile de energie, cum ar fi gazele naturale, către Asia; Producătorii ruși nu au piese de la furnizori internaționali; și că statisticile oficiale ale Rusiei documentează adâncimea retragerii economice a Rusiei.

„În ciuda iluziilor lui Putin privind autosuficiența și substituirea importurilor, producția internă a Rusiei a ajuns la un impas complet, fără capacitatea de a înlocui afacerile, produsele și talentele pierdute”, se arată în raport. „Scăderea bazei interne de inovație și producție a Rusiei a dus la creșterea prețurilor și la îngrijorarea consumatorilor”.

Totuși, sistemul financiar al Rusiei nu s-a prăbușit, iar anxietatea consumatorilor nu s-a tradus în tulburări politice. Pentru Ucraina și susținătorii săi, conversația s-a mutat acum spre găsirea unor modalități de a provoca durere rușilor pentru sprijinul pasiv al lui Putin.

„Lucrăm la noi sancțiuni împotriva Rusiei și la stimularea cetățenilor statului terorist să simtă partea lor de responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski într-o recentă adresă. „Discuția despre restricțiile vizelor în Europa pentru deținătorii de pașapoarte rusești se extinde în fiecare zi, noi state și noi politicieni i se alătură”.

Nu este clar dacă interzicerea vizelor ar schimba în cele din urmă comportamentul Rusiei. Unii lideri europeni – în special, cancelarul german Olaf Scholz – au fost reticenți în a susține o interdicție. Vorbind la o conferință de presă recentă la Oslo, Scholz le-a spus reporterilor că liderii trebuie să fie „foarte clari” cu privire la problema interzicerii vizelor, deoarece acțiunile din Ucraina sunt „războiul lui Putin” și „nu războiul poporului rus”.

Și în timp ce Putin poate fi cel care decide, pentru a împrumuta un George W. Bushism, există și un Putin colectiv care îl sprijină și ajută la realizarea politicilor sale. Oricare ar fi consecințele economice cu care se confruntă din cauza sancțiunilor, oligarhii loiali ai lui Putin nu au spart rândurile.

„Războiul lui Putin cu Ucraina se desfășoară de 6 luni”, a scris liderul opoziției ruse întemnițat, Alexey Navalny, în ceea ce el a numit „un fir de furie” din spatele gratiilor. „Din prima zi, liderii occidentali au afirmat ferm că oligarhii și mituitorii lui Putin se vor confrunta cu sancțiuni iminente și nu vor scăpa de data aceasta. Dar au făcut-o”.

Este un tablou sumbru și unul care sugerează că Putin – care a supraviețuit snobului liderilor mondiali înainte – este dispus să joace un joc lung aici. Poate că se bazează pe faptul că, în următoarele șase luni, europenii vor plăti prețuri mai mari pentru energie, ceea ce ar putea crește presiunea asupra guvernelor pentru a împinge Ucraina să se supună unui acord de pace. Poate că vine iarna, dar și ucrainenii luptă pentru supraviețuirea lor națională.